În veacul al XVIII-lea, când Țara Românească traversa vremuri de tulburare sub povara dominației otomane și a regimului fanariot, Dumnezeu a rânduit ca în fruntea Bisericii să se ridice un ierarh luminat, de alt neam, dar cu inimă românească: Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul. Venit din îndepărtata insulă Creta, unde s-a născut în jurul anului 1690, el a fost chemat în pământul valah nu pentru a domina, ci pentru a sluji, nu pentru a-și impune voia, ci pentru a se jertfi cu smerenie, asemenea Domnului Iisus Hristos.
Tânărul călugăr din Creta, chemarea spre slujire
Viața Sfântului Ierarh Martir Neofit a fost de la început marcată de o adâncă râvnă pentru cele sfinte. Crescut în duhul Ortodoxiei, el a urmat calea monahală încă din tinerețe, sporind în nevoință, învățătură și înțelepciune. A fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, devenind un călugăr învățat și virtuos, având în stăpânire nu doar tainele teologiei, ci și ale științelor vremii sale.
Această pregătire duhovnicească și intelectuală i-a atras atenția domnitorului Constantin Mavrocordat, care l-a chemat în Țara Românească în timpul celei de-a treia domnii (1735–1741), pentru a fi dascălul copiilor săi. La scurt timp, în ianuarie 1737, a fost hirotonit mitropolit titular al Mirelor Lichiei, iar după un an, cu sfatul boierimii și clerului, a fost ales mitropolit al Țării Românești, devenind astfel păstorul unui popor care, deși nu-i vorbea limba, i-a fost de atunci înainte patria și familia.
Luminător al credinței și culturii românești
Din prima clipă a arhipăstoririi sale, Mitropolitul Neofit a urmat pilda Sfântului Antim Ivireanul, lucrând neobosit pentru înnoirea și întărirea vieții duhovnicești și culturale a Bisericii și a poporului. Una dintre cele mai importante realizări ale sale a fost reînființarea tipografiei Mitropoliei din București, prin care a tipărit 14 cărți de slujbă în limba română, precum și lucrări de învățătură, accesibile poporului. În acest fel, a consolidat folosirea limbii române în cultul bisericesc și a contribuit la formarea unei conștiințe naționale ortodoxe.
Sprijinitor al culturii și educației, Sfântul Ierarh Martir Neofit a fost numit „ispravnic al dascălilor”, coordonând activitatea școlilor susținute de Biserică la București, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște, Craiova, Buzău, Câmpulung și Slatina. El însuși a întemeiat școli la Schitul Buliga din Pitești și la Schitul Pătroaia, unde se preda în română, greacă și slavonă, oferind învățătură gratuită copiilor de țărani.
Pentru a susține această lucrare luminătoare, a înființat și Biblioteca Mitropoliei, construind pentru ea un sediu propriu și lăsându-i prin testament propria colecție de manuscrise și tipărituri.
Părinte al renașterii isihaste și sprijinitor al Ortodoxiei universale
Un alt aspect important al slujirii sale a fost sprijinirea mișcării isihaste. El l-a chemat pe Sfântul Vasile de la Poiana Mărului să-și prezinte învățătura înaintea unor patriarhi ortodocși aflați în București: Matei al Alexandriei, Silvestru al Antiohiei și Partenie al Ierusalimului, care au confirmat ortodoxia învățăturii isihaste. Această recunoaștere a adus o nouă viață duhovnicească în mănăstirile și schiturile românești.
Totodată, Sfântul Ierarh Martir Neofit a sprijinit pe creștinii ortodocși de sub jugul otoman. Astfel, a ajutat la tipărirea unei Psaltiri în limba arabă, la București, în anul 1747, destinată credincioșilor Patriarhiei Antiohiei. Această deschidere către întreaga Ortodoxie l-a așezat pe Mitropolitul Neofit în rândul marilor ierarhi panortodocși ai timpului său.
Cuvinte de foc pentru popor, chemare la pocăință și comuniune euharistică
În anul 1739, Sfântul Ierarh Martir Neofit a adresat o „Scrisoare pastorală” cu ocazia Postului Mare, în care îndemna clerul și poporul să se spovedească mai des și să se împărtășească cu vrednicie. El vedea în neglijarea Sfintelor Taine o cauză a necazurilor care apăsau asupra poporului: „vin atâtea bătăi și nevoi și moarte grabnică… iar de ar fi ascultători poruncilor și învățăturilor dumnezeiești … am fi în liniște pururea.” Aceste cuvinte, simple dar profunde, sunt valabile și astăzi, în chemarea la o viață trăită în Hristos și în Biserică.
Călător apostolic și apărător al dreptei credințe
Mitropolitul Neofit nu a fost un ierarh de cancelarie. În anii 1746 și 1747, el a întreprins două lungi călătorii pastorale în eparhia sa, cercetând biserici și mănăstiri, hirotonind preoți, săvârșind sfințiri și pomeniri de ctitori. Cu această ocazie, s-a închinat moaștelor Sfintei Filofteia de la Curtea de Argeș și a adunat cu grijă tradițiile legate de viața acesteia, alcătuind o biografie hagiografică a sfintei mucenițe.
Pe lângă aceste lucrări pastorale, el a scris două tratate scurte în limba greacă, despre miruire și despre împărtășirea celor ispitiți în vis, și a rostit predici rămase în manuscris, semne ale unei teologii trăite și împărtășite cu evlavie.
Ocrotitor al celor lipsiți și mărturisitor al dreptății sociale
Pe plan social, Sfântul Ierarh Martir Neofit s-a dovedit un adevărat păstor al celor sărmani și asupriți. A fost un susținător activ al desființării iobăgiei sau șerbiei, forma de robie a țăranilor față de boieri, eliberând pe toți cei aflați pe moșiile Mitropoliei. Această lucrare profetică, de restaurare a demnității omului, a fost o adevărată jertfă în epoca sa.
Martiriul pentru popor și adevăr
În anul 1752, domnitorul fanariot Matei Ghica s-a dovedit un conducător nedrept și asupritor. Sfântul Ierarh Martir Neofit, împreună cu poporul, a îndrăznit să ceară dreptate, mergând la trimisul sultanului cu plângere împotriva domnitorului. Acest act curajos i-a atras ura și răzbunarea. În anul următor, pe 16 iunie 1753, Mitropolitul Neofit a fost otrăvit din porunca lui Matei Ghica, trecând la Domnul ca un adevărat martir, cu conștiința curată, în slujirea poporului și a Bisericii lui Iisus Hristos.
Moștenirea unui sfânt ierarh
Mitropolitul Neofit Cretanul a fost înmormântat lângă Catedrala mitropolitană din București, iar pomenirea lui vie a rămas în istoria și conștiința Bisericii Ortodoxe Române. Prin lucrarea sa tipografică, pastorală, socială, educațională și misionară, el a fost un apostol al românilor, un luminător al timpului său, un chip al sfințeniei în vremuri grele.
Biserica îl cinstește astăzi, 16 iunie ca pe un Sfânt Ierarh Martir, iar viața și jertfa sa rămân o chemare pentru ierarhi, preoți și credincioși la o slujire jertfelnică, luminată de adevăr, dragoste și credință. Să ne rugăm, așadar, Sfântului Neofit Cretanul, ca să mijlocească pentru Biserica noastră, pentru neamul românesc și pentru pacea lumii.
Condacul Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Țării Românești
Glasul 3
Podobie: Fecioara astăzi…
Cu învățăturile și cu sfințenia vieții, pe popor l-ai luminat, Sfinte Ierarhe Neofit, robilor le-ai dăruit slobozire, pe stăpâni i-ai sfătuit spre dreptate, iar acum, fiind în ceruri, te rogi fierbinte lui Dumnezeu pentru noi.
Troparul Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Țării Românești
Glasul 1
Pe păstorul cel vrednic și înțelept al Țării Românești, pe Sfântul Ierarh Neofit, vlăstarul Cretei și luminătorul credincioșilor, să-l cinstim astăzi cu bucurie, că, punându-și viața pentru păstoriții săi, a dobândit slava cea veșnică de la Hristos, Căruia se roagă pentru noi.