În rânduiala liturgică a Bisericii Ortodoxe, perioada pascală este o vreme a bucuriei, a luminii și a mărturisirii credinței în Hristos Cel Înviat.
În această perioadă binecuvântată, în Duminica a 3-a după Paști, pe data de 26 aprile numită și Duminica Mironosițelor, Biserica Ortodoxă Română a rânduit o sărbătoare deosebită: Soborul Sfintelor Femei Românce.
Această sărbătoare, instituită prin hotărârea Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2025, reprezintă o recunoaștere solemnă a rolului esențial pe care femeile l-au avut în viața Bisericii și a neamului românesc.
Este o zi de cinstire a tuturor femeilor care au viețuit în sfințenie pe pământ românesc: mucenițe, monahii, mame, soții de domnitori, mărturisitoare și nevoitoare în taină.
Semnificația sărbătorii
Soborul Sfintelor Femei Românce nu este doar o enumerare de nume, ci o chemare vie la sfințenie. În această zi sunt pomenite atât sfintele canonizate oficial, cât și cele care urmează a fi recunoscute, dar și mulțimea celor necunoscute, știute numai de Dumnezeu.
Legătura acestei sărbători cu Duminica Mironosițelor este profund simbolică. Asemenea femeilor care au mers la mormântul Domnului cu miruri, femeile creștine au fost, de-a lungul istoriei, purtătoare de credință, de jertfă și de iubire. Ele au fost cele care au păstrat aprinsă candela credinței în familie și în comunitate.
Sfintele protoromânce
În calendarul ortodox sunt înscrise încă din vechime câteva femei sfinte care au trăit pe teritoriul țării noastre în primele veacuri creștine. Dintre acestea amintim pe Sfânta Muceniță Maxima din Singidunum, pomenită la 26 martie, împreună cu alte mucenițe precum Ana, Alla, Varis, Moico, Mamica, Birgo, Animais și cele trei fiice ale preotului Virca, mucenicite în Goția.
De asemenea, Sfânta Muceniță Anastasia din Sirmium, prăznuită la 22 decembrie, este un alt exemplu de credință statornică.
Aceste sfinte reprezintă temelia creștinismului pe pământ românesc și mărturisesc începuturile sfințeniei în aceste locuri.
Sfinte românce și sfinte cinstite în tradiția românească
Dintre sfintele de neam român, se remarcă în mod deosebit Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab (28 octombrie) și Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august), modele de viață duhovnicească și nevoință.
Alături de ele, credincioșii români au o evlavie deosebită și față de sfinte care, deși nu sunt de neam român, au devenit profund legate de spiritualitatea acestui popor: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași (14 octombrie), Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș (7 decembrie), Sfânta Mare Muceniță Chiriachi (7 iulie) și Sfânta Muceniță Tatiana (12 ianuarie).
Sfintele femei canonizate în anul 2025
Începând cu data de 1 iulie 2025, în calendarul Bisericii Ortodoxe Române au fost înscrise, odată cu aprobarea canonizării lor, următoarele 16 femei cu viață sfântă:
- Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, cu zi de prăznuire 12 aprilie;
- Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, cu zi de prăznuire 4 mai;
- Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi, cu zi de prăznuire 5 mai;
- Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, cu zi de prăznuire 24 mai;
- Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, cu zi de prăznuire 5 iunie;
- Sfânta Olimpiada de la Fărcașa, cu zi de prăznuire 4 iulie;
- Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv, cu zi de prăznuire 6 iulie;
- Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, cu zi de prăznuire 16 august;
- Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec, cu zi de prăznuire 17 august;
- Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratec, cu zi de prăznuire 17 august;
- Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec, cu zi de prăznuire 17 august;
- Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș, cu zi de prăznuire 26 septembrie;
- Sfânta Anastasia, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, cu zi de prăznuire 1 decembrie;
- Sfânta Magdalena de la Mălainița, cu zi de prăznuire 15 octombrie;
- Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești, cu zi de prăznuire 19 decembrie;
- Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana, cu zi de prăznuire 23 decembrie.
Aceste sfinte reflectă bogăția duhovnicească a neamului românesc și diversitatea chemărilor la sfințenie.
Rolul femeii în viața Bisericii
Femeia creștină a avut întotdeauna un rol esențial în păstrarea și transmiterea credinței. Ea este cea care formează sufletele, care cultivă rugăciunea și care susține viața duhovnicească a familiei.
Sfintele femei românce sunt exemple vii de smerenie, răbdare, jertfă și dragoste. Ele au trăit în diferite contexte istorice, dar au avut același scop: unirea cu Dumnezeu.
Prin viața lor, ele arată că sfințenia nu este rezervată doar monahilor sau clericilor, ci este accesibilă tuturor celor care Îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate.
Soborul Sfintelor Femei Românce este o sărbătoare a recunoștinței și a conștientizării
Este o chemare la redescoperirea valorilor autentice și la urmarea exemplului acestor femei binecuvântate.
Într-o lume adesea tulburată, ele rămân modele de echilibru, credință și lumină. Prin mijlocirea lor, credincioșii sunt întăriți în lupta duhovnicească și în nădejdea mântuirii.
Astfel, această sărbătoare devine nu doar o comemorare, ci un îndemn viu la sfințenie, adresat tuturor celor care doresc să trăiască în adevăr și în iubirea lui Dumnezeu.
Troparul Soborului Sfintelor femei românce
Glas 1
Pe femeile sfinte, pe vlăstarele Evangheliei, ale României podoabe, să le cinstim, credincioșilor, osârdia virtuții lor urmând și luptele cele duhovnicești, pe mucenițe, cuvioase și mlădițele domnești să le lăudăm, strigând: Slavă Celui ce v-a încununat! Slavă Celui ce v-a sfințit! Slavă Celui ce pe pământ și în cer S-a preaslăvit prin voi!