În ziua de 27 martie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Proroc Anania, un nume poate mai puțin cunoscut în rândul credincioșilor, dar cu un rol esențial în istoria Bisericii. A fost omul prin care Dumnezeu a făcut o minune ce avea să schimbe definitiv cursul credinței creștine: vindecarea și botezul lui Saul din Tars, cel ce avea să devină Sfântul Apostol Pavel.
Deși este menționat într-un singur episod din Noul Testament, fapta lui Anania are greutate istorică și duhovnicească uriașă. A fost proroc, episcop, martir, dar mai ales slujitor smerit al voii lui Dumnezeu, care a știut să asculte chiar și când totul părea împotriva logicii omenești.
Cine a fost Sfântul Proroc Anania?
Sfântul Proroc Anania era unul dintre primii creștini din Damasc, iudeu de neam, dar botezat și luminat de Iisus Hristos. Scriptura îl descrie ca pe un om „Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc,” (Faptele Apostolilor 22, 12).
El apare în Faptele Apostolilor, capitolul 9, unde este ales de Dumnezeu pentru o misiune riscantă: să meargă la Saul din Tars, cel care venise în Damasc tocmai ca să-i aresteze pe creștini. Saul era cunoscut drept prigonitor înverșunat, iar vestea despre cruzimea sa se răspândise printre ucenici. Și totuși, Dumnezeu i se arată lui Anania într-o vedenie și îi spune clar: „Şi Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă.” (Fapte 9, 11).
Anania ezită inițial, întrebând cum poate merge la un om cunoscut pentru violența lui împotriva creștinilor. Dar Dumnezeu îi răspunde: „Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel;” (Fapte 9, 15). Anania ascultă. Merge la Saul, îl întâmpină fără frică, îi spune că a fost trimis de Iisus Hristos și îl atinge cu mâinile. Saul își recapătă vederea și este botezat.
Un gest care schimbă lumea
Ceea ce face Anania nu pare spectaculos: intră într-o casă, spune câteva cuvinte, atinge un om și se roagă pentru el. Dar în acel moment se întâmplă o minune: Saul vede din nou – la propriu și la figurat. Dintr-un persecutor orbit de ură, se naște un propovăduitor al iubirii și al adevărului. Sfântul Apostol Pavel, autorul a 14 epistole din Noul Testament, se ridică de acolo botezat, luminat și gata să schimbe lumea.
Fără Anania, nu am fi avut pe Sfântul ApostolPavel. Fără acel gest simplu, dar plin de curaj și ascultare, poate că Evanghelia nu ar fi ajuns așa de repede la neamuri.
Episcop și mucenic
Tradiția Bisericii ne spune că, după convertirea lui Saul, Anania a fost rânduit episcop al Damascului, unde a continuat să propovăduiască Evanghelia cu credință și răbdare. N-a fost un om al cuvintelor mari, ci al faptelor discrete. A fost păstor al unei comunități aflate sub amenințare constantă, dar nu s-a ascuns și nu a tăcut.
În cele din urmă, a fost prins și martirizat, pentru că nu a renunțat la credința în Iisus Hristos. A fost supus la chinuri, apoi omorât cu pietre și i s-a tăiat capul. Și-a încheiat viața ca un mărturisitor până la capăt.
Ce învățăm din viața lui?
1. Ascultarea de Dumnezeu e mai tare decât logica omenească
Anania nu avea niciun motiv să-l ajute pe Saul. Din punct de vedere omenesc, ar fi trebuit să se teamă sau să fugă. Dar ascultarea sa de Dumnezeu a fost mai puternică decât instinctul de autoprotecție. Când Dumnezeu îi spune „mergi”, el merge. Fără garanții, fără negocieri. Asta înseamnă credință adevărată.
2. O faptă simplă poate avea urmări veșnice
Nu toți suntem chemați să predicăm în piețe sau să scriem epistole. Dar fiecare e chemat să facă ce i se cere: o rugăciune, o mângâiere, o încurajare. Dacă sunt făcute cu inimă curată și în numele lui Iisus Hristos, pot schimba vieți.
3. Nu e nevoie să fii cunoscut ca să fii mare înaintea lui Dumnezeu
Sfântul Proroc Anania nu are evanghelii scrise, nu are praznic mare, nu are pe mulți cântându-i numele. Dar fără el, nu l-am fi avut pe Pavel. În Împărăția lui Dumnezeu, cei neobservați aici sunt adesea cei mai mari acolo.
4. Curajul nu înseamnă lipsa fricii, ci acțiune în ciuda fricii
Anania s-a temut. E clar din dialogul cu Dumnezeu. Dar nu s-a oprit. A mers înainte și a făcut ce i s-a cerut. Asta e definiția curajului autentic.
Pomenirea sa în Biserică
În data de 27 martie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Proroc Anania pentru rolul său crucial în formarea Bisericii și pentru mărturia sa până la moarte. Deși nu are o slujbă extinsă sau un cult larg, pomenirea lui rămâne un semn al recunoștinței pentru cei care, în tăcere, au contribuit decisiv la lucrarea lui Dumnezeu în lume.
Sfântul Proroc Anania este unul dintre acei sfinți care nu caută luminile scenei, dar în umbra lor se aprind flăcări mari
A fost omul potrivit, la locul potrivit, trimis de Dumnezeu într-un moment-cheie. Nu a fost un erou spectaculos, ci un slujitor credincios.
Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de oameni ca Anania – gata să asculte, să meargă acolo unde e nevoie, să spună cuvântul potrivit și să nu aștepte aplauze. Într-o lume în care toți vor să fie Pavel, poate că mai întâi ar trebui să fim Anania. Acolo începe adevărata slujire.