În calendarul crestin-ortodox, ziua de 23 august este închinată pomenirii Sfântului Mucenic Lup, unul dintre sfinții mucenici ai Bisericii primare, care s-a nevoit și a pătimit pentru Domnul Iisus Hristos în vremea împăratului Aurelian (270–275). Viața sa, deși simplă din punct de vedere omenesc, a fost încununată de minuni și de o mărturisire neclintită a credinței, care l-au așezat între sfinții mucenici ai Bisericii lui Hristos.
Rob pe pământ, liber în Hristos
Sfântul Mucenic Lup a fost, potrivit tradiției, rob al unui stăpân pământesc, însă această condiție nu l-a împiedicat să fie cu adevărat liber în Hristos, Domnul și Mântuitorul său. El a înțeles că adevărata libertate nu constă în statutul social, ci în eliberarea sufletului de robia păcatului. Așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, „Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.” (II Corinteni 3, 17), tot astfel Sfântul Lup a trăit, chiar și în robie, ca un om cu sufletul liber, dedicat în întregime credinței creștine.
Umplându-se de râvnă pentru Dumnezeu, Sfântul nu a rămas nepăsător în fața închinării la idoli, care domina lumea păgână din acea vreme. El a sfărâmat statuile zeilor mincinoși și a aruncat în apă alți idoli de piatră și de metal, pentru a arăta neputința lor și a vesti biruința Domnului Iisus Hristos. Acest gest a fost perceput ca o ofensă de neiertat de către păgâni, care au pornit cu săbiile asupra lui, hotărâți să-l ucidă.
Minunile lui Dumnezeu în mijlocul prigonitorilor
Dar puterea lui Dumnezeu s-a arătat în chip minunat: prigonitorii, în loc să-l taie pe sfânt, s-au rănit între ei, căzând ca niște orbi și nebuni. Sfântul Mucenic Lup a rămas nevătămat, propovăduind în mijlocul lor cuvântul lui Dumnezeu, plin de înțelepciune, de credință și de darul Duhului Sfânt.
Nici săgețile trase de departe nu au putut să-l atingă. Deși era pus ca o țintă în mijlocul lor, prigonitorii nu-l nimereau, ci se loveau între ei. Toate acestea au fost semne vădite că Dumnezeu era cu el, întărindu-l în mărturisirea credinței și rușinând puterea idolilor.
Dorul după Sfântul Botez
Un detaliu deosebit al vieții Sfântului Lup este că, deși era creștin prin credință, nu fusese încă botezat. El a dorit cu ardoare să primească Sfântul Botez înainte de a-și da sufletul pentru Domnul Iisus Hristos. Cunoscând cuvintele Domnului: „Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 5), sfântul nu voia să moară nebotezat.
Atunci a înălțat rugăciune către Dumnezeu, cerând să fie botezat, și minunea s-a împlinit: din cer s-a vărsat apă ca o ploaie, care l-a acoperit și l-a curățit. Astfel, în fața păgânilor înmărmuriți, el a primit botezul de sus, săvârșit de Dumnezeu Însuși, ca o pecete a alegerii și a sfințeniei sale.
Predarea de bunăvoie și mărturisirea credinței
După toate aceste minuni, Sfântul Mucenic Lup nu a fugit și nici nu s-a ascuns. El a ales să se predea de bunăvoie în mâinile prigonitorilor, asemenea unui „miel spre junghiere”. A fost dus înaintea ighemonului, care a încercat mai întâi să-l ademenească prin promisiuni, dorind să-l facă să renunțe la Domnul Iisus Hristos și să se închine idolilor. I-a făgăduit chiar libertatea din robia sa pământească, dacă ar fi adus jertfă zeilor.
Dar Sfântul Mucenic Lup a rămas neclintit. El a preferat să fie rob al Domnului Iisus Hristos decât să fie liber în păcat. Refuzând orice compromis, a fost supus la bătăi cumplite cu bețe și la alte chinuri. Însă, asemenea multor mucenici, nu a dat înapoi, mărturisindu-L până la sfârșit pe Domnul său.
Martiriul Sfântului Mucenic Lup
Văzând că nici prin amăgiri, nici prin torturi nu-l pot îndepărta de credința sa, judecătorul a hotărât să fie tăiat cu sabia. Sfântul și-a plecat capul și și-a dat sufletul în mâinile Domnului Iisus Hristos, pe Care Îl iubise mai presus de viață.
Trupul său a fost luat de credincioși și îngropat cu cinste, iar de la mormântul său s-au săvârșit multe tămăduiri și minuni. Bolnavii se vindecau prin rugăciunile lui, iar cei aflați în neputințe primeau alinare, prin darul lui Dumnezeu.
Legătura cu Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
Unele tradiții îl pomenesc pe Sfântul Lup ca slujitor al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir din Tesalonic. Se spune că, după moartea Sfântului Dimitrie, Lup și-a înmuiat hainele și a luat inelul stăpânului său, însângerate de jertfa mucenicului. Cu acestea a săvârșit multe minuni, vindecând bolnavi și dărâmând idoli.
Astfel, Sfântul Mucenic Lup a fost și ucenic și următor al Sfântului Dimitrie, împărtășind aceeași soartă a muceniciei. Această legătură arată cum sfințenia se transmite și rodește prin ucenicie, prin apropierea de cei care trăiesc în Hristos.
Semnificația duhovnicească a vieții sale
Viața Sfântului Mucenic Lup ne învață mai multe lucruri esențiale pentru viața creștină:
Libertatea adevărată este în Hristos
Chiar dacă era rob, el a fost mai liber decât stăpânii săi, pentru că sufletul lui era unit cu Dumnezeu.
Credința biruie frica
În fața săbiilor, a săgeților și a chinurilor, sfântul nu s-a clătinat.
Botezul este esențial pentru mântuire
Dumnezeu Însuși, în chip minunat, l-a botezat pentru a-i desăvârși mărturisirea.
Jertfa pentru Hristos aduce slavă veșnică
Prin moartea sa, Sfântul Mucenic Lup a primit cununa muceniciei și s-a învrednicit de darul facerii de minuni.
Sfinții rămân vii în Biserică
Mormântul său a devenit izvor de tămăduiri, arătând că Dumnezeu lucrează prin cei care și-au sfințit viața Lui.
Moștenirea Sfântului Mucenic Lup în Biserică
Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Mucenic Lup pe 23 august, zi în care credincioșii îi cer ajutorul și mijlocirea. Rugăciunile către el sunt îndreptate mai ales pentru vindecarea de boli, pentru întărirea în credință și pentru eliberarea de frica și robia păcatelor.
Prin exemplul său, Sfântul Mucenic Lup rămâne un model pentru toți creștinii care se confruntă cu încercări, ispite și prigoane. Viața lui arată că nu este nevoie de o poziție înaltă în societate pentru a fi plăcut lui Dumnezeu; credința, curajul și smerenia sunt cele care fac pe om vrednic de Împărăția cerurilor.
Sfântul Mucenic Lup, deși un simplu rob în ochii oamenilor, a fost un ostaș nebiruit al Domnului nostru Iisus Hristos
Prin credința sa puternică, prin dorința arzătoare după Botez, prin curajul de a sfărâma idolii și prin statornicia în fața chinurilor, el a mărturisit pe Domnul până la capăt.
Astăzi, creștinii îl cinstesc ca pe un mijlocitor și tămăduitor, iar amintirea jertfei lui ne aduce aminte că Domnul Iisus Hristos este adevărata libertate și biruință. Așa cum a primit cununa muceniciei, tot astfel se vor încununa toți cei ce rămân statornici în credință până la sfârșit.
Troparul Sfântului Mucenic Lup
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Lup, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.