Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, a fost unul dintre marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române și o figură luminoasă a culturii și spiritualității românești din secolul al XVII-lea. Născut în jurul anului 1590 în satul Borcești, lângă Târgu Neamț, provenea dintr-o familie de țărani răzeși, simpli, dar adânc înrădăcinați în credința ortodoxă. Din botez a primit numele Vasile Moțoc.
Viața și chemarea la slujirea lui Hristos
Încă din copilărie s-a arătat atras de viața duhovnicească. După o educație aleasă, tânărul Vasile a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, iar mai târziu, dorind o viață de nevoință mai aspră, s-a mutat la Schitul lui Zosima, pe valea pârâului Secu. Aici l-a cunoscut pe egumenul Dosoftei, un părinte duhovnicesc vestit pentru înțelepciunea și râvna sa, de la care a învățat rugăciunea neîncetată, smerenia și dragostea de Dumnezeu.
La Schitul lui Zosima și mai apoi la Mănăstirea Secu, tânărul monah a deprins o viață de ascultare și rugăciune, dar și o aleasă cultură teologică. În acea vreme a intrat în contact cu mari sihaștri din zonă, precum Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon și Chiriac, de la care a primit povață și întărire în viața duhovnicească.
După moartea egumenului Dosoftei, în anul 1608, Varlaam a fost ales egumen al Mănăstirii Secu. Timp de 24 de ani a condus obștea acestei mănăstiri, formând o adevărată lavră monahală, unde rugăciunea, asceza și studiul se împleteau armonios. În această perioadă a tradus din slavonă „Scara” Sfântului Ioan Scărarul (1618), una dintre cele mai importante scrieri de spiritualitate ortodoxă.
Râvna, înțelepciunea și cultura sa teologică l-au făcut cunoscut în toată Moldova. În anul 1632, după mutarea la Domnul a Mitropolitului Atanasie, arhimandritul Varlaam a fost chemat să păstorească Mitropolia Moldovei. Hirotonit și așezat în scaun, el a păstorit timp de 21 de ani, până în anul 1653, când, împovărat de bătrânețe, s-a retras la Mănăstirea Secu. A trecut la cele veșnice la 19 decembrie 1657, fiind înmormântat lânga biserica mănăstirii. În anul 2007 a fost trecut în rândul sfinților de către Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit în fiecare an la data de 30 august.
Faptele și învățăturile Sfântului Ierarh Varlaam
Păstor și părinte al Moldovei
Încă din tinerețe, Sfântul Varlaam s-a arătat a fi un „vas ales al lui Hristos”, înzestrat cu darul înțelepciunii și cu o deosebită râvnă pentru dreapta credință. Deși provenea dintr-o familie simplă, a devenit un luminător al Moldovei, învățând pe toți frica de Dumnezeu și statornicia în Ortodoxie.
Ca egumen, iar apoi ca mitropolit, el a pus un mare accent pe formarea duhovnicească a monahilor și a credincioșilor. La Mănăstirea Secu a rânduit o viață de obște asemănătoare cu cea din marile lavre athonite: slujbe rânduite, muncă la chilii și citirea Sfinților Părinți. Rugăciunea lui Iisus era nelipsită din rânduiala zilnică, iar ascultarea se împletea cu studiul cărților.
De asemenea, mitropolitul a desfășurat o intensă activitate culturală, traducând și tipărind numeroase cărți, pentru a face accesibile învățăturile Sfinților Părinți și slujbele Bisericii în limba română. Prin aceasta a contribuit la întărirea conștiinței ortodoxe și naționale.
Întemeierea tipografiei și misiunea culturală
Un moment deosebit de important al păstoririi sale a fost întemeierea primei tipografii din Moldova, la Iași, în anul 1640. Aceasta a fost instalată la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitoria domnitorului Vasile Lupu.
Rodul cel mai de seamă al acestei tipografii a fost „Cazania” sau „Carte românească de învățătură”, tipărită în anul 1643. Această lucrare monumentală, adresată credincioșilor de rând, cuprinde tâlcuiri la Evangheliile duminicilor de peste an, la praznicele împărătești și la sfinții mari. „Cazania” a avut un rol uriaș în unirea sufletească a românilor de pe ambele părți ale Carpaților, ajungând până în Transilvania, unde a întărit rezistența românilor ortodocși în fața încercărilor de prozelitism calvin.
Pe lângă „Cazanie”, Sfântul Varlaam a tipărit și alte cărți de mare însemnătate: „Cele șapte taine ale Bisericii”, „Răspunsul împotriva catehismului calvinesc”, „Pravila”, „Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu” și altele. Prin aceste lucrări, a apărat dreapta credință, a oferit credincioșilor hrană duhovnicească și a contribuit la dezvoltarea limbii române literare.
Apărător al Ortodoxiei
În vremuri tulburi, când prozelitismul calvin și cel catolic încercau să slăbească unitatea Ortodoxiei, Mitropolitul Varlaam a fost un înțelept apărător al credinței strămoșești. El a sprijinit convocarea Sinodului de la Iași din anul 1642, unde a fost aprobată „Mărturisirea de credință” alcătuită de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului. Această mărturisire a devenit un document de referință pentru Biserica Ortodoxă, oferind clerului și credincioșilor o călăuză sigură în lupta împotriva rătăcirilor doctrinare.
Datorită prestigiului său, în anul 1639 Sfântul Varlaam a fost propus printre cei trei candidați la scaunul de Patriarh ecumenic al Constantinopolului. Chiar dacă nu a ajuns patriarh, această recunoaștere arată autoritatea sa spirituală și teologică deosebită, cunoscută și prețuită nu doar în Moldova, ci și în întreaga lume ortodoxă.
Legătura cu domnitorii și ctitoriile vremii
Sfântul Mitropolit Varlaam a păstorit Mitropolia Moldovei în timpul mai multor domnitori: Alexandru Iliaș, Miron Barnovschi, Moise Movilă și Vasile Lupu. Dintre toți, cel mai apropiat i-a fost Vasile Lupu, mare apărător al Ortodoxiei și ctitor al Bisericii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.
Sub păstorirea Sfântului Varlaam, această mănăstire a devenit un centru cultural și teologic de mare importanță. Aici a funcționat tipografia, aici s-au adunat cărturari și teologi, iar prin intermediul lor Moldova s-a deschis către marile centre ortodoxe din Răsărit.
Mitropolitul a desfășurat și o intensă activitate pastorală, vizitând parohiile, sprijinind școlile bisericești și îndemnând pe credincioși la statornicie în credință. În scrierile și predicile sale, el a arătat întotdeauna legătura dintre dreapta credință și viața morală, punând accent pe rugăciune, milostenie și unitatea Bisericii.
Moștenirea și cinstirea sa
Lucrarea Sfântului Varlaam a avut ecouri adânci în viața Bisericii și a poporului român. Prin tipăriturile sale, el a întărit unitatea de limbă și de credință a românilor, a apărat Ortodoxia în fața prozelitismului străin și a pus bazele culturii teologice românești.
Cuvântul său, limpede și cald, a hrănit generații întregi de credincioși. „Cazania” lui Varlaam este socotită până astăzi una dintre marile pietre de temelie ale literaturii române vechi, având o valoare nu doar teologică, ci și culturală și lingvistică.
Pentru viața sa sfântă, pentru râvna sa și pentru rodnica sa lucrare, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 2007, rânduind ca pomenirea lui să se facă la data de 30 august. Moaștele sale se află la Mănăstirea Secu, unde continuă să fie cinstite de credincioși.
Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, rămâne o icoană luminoasă a ierarhului ortodox: smerit, înțelept, rugător, dar și luptător pentru adevăr și apărător al dreptei credințe
Viața și lucrarea sa arată cum un om provenit dintr-o familie simplă, dar luminat de harul lui Dumnezeu, poate deveni păstor al unui întreg popor și ctitor al unei culturi duhovnicești și naționale.
Pilda lui ne cheamă pe fiecare dintre noi să unim credința cu fapta, rugăciunea cu lucrarea, cultura cu evlavia, pentru a fi și noi lumină în lumea de astăzi.
Condacul Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei
Glasul 8
Cu dumnezeieștile învățături strălucind, Părinte Sfinte, ai păstorit Biserica neamului tău și ai tâlcuit Evanghelia lui Hristos. Pentru aceasta, te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Varlaam, ca un mare apărător al dreptei credințe.
Troparul Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei
Glasul 1
Vrednic slujitor al lui Hristos și înțelept apărător al dreptei credințe, mare cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva și credincios luminător al neamului românesc, Sfinte Ierarhe Varlaam, roagă pe Hristos-Dumnezeu să ocrotească și să mântuiască sufletele noastre.