Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, este una dintre cele mai luminoase și complexe personalități ale Ortodoxiei românești. Trăitor al unei vieți curate, ierarh blând și smerit, teolog profund și cărturar de mare anvergură, el a rămas în conștiința Bisericii ca un adevărat părinte duhovnicesc al poporului român.
Originea și formarea timpurie
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624, la Suceava, în familia Barilă. Părinții săi, Leontie și Misira, erau creștini binecredincioși, români de neam, având legături de rudenie în Transilvania și în ținutul Liovului. La botez a primit numele Dimitrie, fiind născut în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
Încă din copilărie, Dimitrie Barilă s-a arătat înzestrat cu o inteligență deosebită și cu o mare dragoste pentru învățătură. A învățat carte de la cei mai buni dascăli ai Moldovei, iar apoi și-a desăvârșit studiile la Școala Frăției Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Liov. Aici a dobândit o solidă cultură teologică și filologică, cunoscând limbile greacă, latină, slavonă bisericească, polonă și ucraineană.
Intrarea în monahism și formarea duhovnicească
Pe lângă învățătura cea din afară, tânărul Dimitrie a deprins și învățătura duhovnicească în școala Mănăstirii Probota. Aici a învățat rugăciunea, ascultarea, smerenia și nevoința ascetică, care aveau să-i modeleze întreaga viață.
În anul 1649 a primit tunderea în monahism, luând numele de Dosoftei. Într-o însemnare din același an, el se semnează: „Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici”, iar în limba greacă: „Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barila și al Misirei”.
Prin viața sa curată și prin râvna pentru cele sfinte, Cuviosul Dosoftei a ajuns părinte duhovnicesc și egumen al Mănăstirii Probota. A păstorit obștea cu înțelepciune, întărind monahii în nevoință și în cunoașterea Sfintei Scripturi și dezvoltând școala mănăstirii, care a format numeroși ucenici luminați.
Chemarea la slujirea arhierească
Datorită prestigiului său de cărturar și sfințeniei vieții, ieromonahul Dosoftei a fost chemat la slujirea arhierească. În anul 1658 a fost ales episcop de Huși, iar după un an a fost mutat în scaunul episcopal de la Roman. În anul 1671 a fost ales Mitropolit al Moldovei.
Ca ierarh, Dosoftei s-a remarcat prin blândețe, smerenie și înțelepciune. Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel:
„Deplin călugăr și cucernic, și blând ca un miel. În țara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”.
Lucrarea culturală și misionară
În vremuri marcate de instabilitate politică și presiuni externe, Sfântul Dosoftei și-a împlinit misiunea pastorală printr-o lucrare de o importanță covârșitoare: traducerea și tipărirea cărților de slujbă și de învățătură în limba română.
Primele sale lucrări tipărite au fost Psaltirea în versuri și Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Prin versificarea psalmilor, Sfântul Dosoftei a devenit primul mare poet și imnograf al neamului românesc. Psaltirea sa a circulat timp de peste două secole, fiind citită, copiată și cântată de credincioși.
A tipărit apoi Dumnezăiasca Liturghie, Psaltirea de-nțăles, Molitvănic de-nțăles și a tradus vasta lucrare Viața și petrecerea sfinților, în patru volume. În această operă, el amintește cu evlavie și de sfinți români pe care i-a cunoscut personal sau pe care poporul îi cinstea cu multă dragoste.
Pribegia și mărturisirea Ortodoxiei
În toamna anului 1673, din cauza convingerilor sale antiotomane și a schimbărilor de domnie, Sfântul Dosoftei a fost silit să plece în pribegie în Polonia. În anul 1686 a fost luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei și cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
În exil, a continuat să slujească și să scrie, păstrând legătura cu ierarhii ortodocși din Răsărit. A tradus scrieri patristice pentru apărarea dreptei credințe și a refuzat cu fermitate orice încercare de trecere la uniație.
Trecerea la Domnul și cinstirea sa
Sfântul Ierarh Dosoftei a trecut la Domnul la 13 decembrie 1693, cunoscându-și mai dinainte sfârșitul. A fost înmormântat la Biserica „Nașterea Domnului” din Jolkiew. În anul 2005, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat, rânduindu-i zi de prăznuire la 13 decembrie.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Ierarh Dosoftei
Sfântul Ierarh Dosoftei rămâne peste veacuri un model de ierarh desăvârșit: teolog profund, păstor blând, apărător al Ortodoxiei și luminător al limbii române. Prin viața sa sfântă și prin opera sa nemuritoare, el continuă să fie un stâlp al Bisericii și un rugător fierbinte pentru neamul românesc.
Troparul Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei
Glasul 8
Apărătorule al Ortodoxiei și învățătorule al sfințeniei, păstor blând ca un miel și mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Condacul Sfântului Ierarh Dosoftei
Glasul 3
Arătatu-te-ai bun lucrător în via lui Hristos, folosind cuvântul Evangheliei Domnului la povățuirea dreptcredincioșilor pe calea mântuirii, ca un adevărat păstor duhovnicesc al Bisericii și slujitor al oamenilor. Credința păzind-o și pe credincioși către Dumnezeu îndreptându-i, întărești nădejdea în sufletele celor care te cinstesc, fericite ierarhe.