În istoria Ortodoxiei, numele Sfântului Ierarh Atanasie al III-lea al Constantinopolului (Patelarie) rămâne un simbol al credinței statornice și al legăturii vii dintre popoarele ortodoxe, într-o vreme când prigoana, tulburările politice și instabilitatea religioasă zdruncinau lumea creștină. Deși pentru multă vreme a fost puțin cunoscut în spațiul românesc, personalitatea sa a revenit în atenție după ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în calendar, în anul 2008, la propunerea Eparhiei Dunării de Jos. Astăzi, viața și lucrarea sa sunt tot mai apreciate, mai ales pentru rolul pe care l-a avut în istoria spirituală a zonei Galațiului și în întărirea legăturilor dintre Ortodoxia greacă, slavă și română.
Rădăcini cretane, chemare cerească
Sfântul Atanasie s-a născut în anul 1580, în insula Creta, pe atunci sub stăpânire venețiană. Provenea dintr-o familie înstărită și profund credincioasă: tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama, o femeie evlavioasă, i-a sădit în suflet dragostea pentru cele sfinte. La botez, a primit numele Alexie. Încă din tinerețe s-a arătat atras de studiul Scripturilor și de viața duhovnicească, căutând adevărata înțelepciune nu în fastul lumii, ci în smerenie și rugăciune.
După moartea tatălui său, Alexie renunță la lume și alege calea monahală. Intră în obștea Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai, un loc de nevoință și rugăciune adâncă, unde este tuns în monahism cu numele Atanasie. Mai târziu, se mută la Mănăstirea Sfântul Atanasie din Tesalonic, unde este hirotonit ieromonah, apoi continuă viața monahală în Muntele Athos, în chinoviile Esfigmenu și Xeropotam.
Luptător pentru Ortodoxie
Viața Sfântului Atanasie a fost strâns legată de apărarea Ortodoxiei în fața influențelor eterodoxe care încercau, prin diverse mijloace, să slăbească Biserica Răsăriteană. Patriarhul Chiril Lucaris, el însuși un martir al Ortodoxiei și mărturisitor al credinței, l-a chemat pe Atanasie la Constantinopol pentru a-l ajuta în lupta teologică și pastorală împotriva erorilor doctrinare și a presiunilor din partea autorităților otomane și occidentale.
Apreciat pentru profunzimea teologică, evlavia personală și tăria sa de caracter, Atanasie a fost ales mitropolit al Tesalonicului în anul 1631, apoi, în anul 1634, pentru o scurtă perioadă, a ocupat și scaunul de patriarh ecumenic al Constantinopolului. Domnia sa patriarhală nu a fost lipsită de provocări, dar el a rămas un om al păcii și al rugăciunii, refuzând compromisurile cu orice preț.
Pribegie și slujire în Țările Române
După ce a fost silit să-și părăsească scaunul patriarhal, ca urmare a unor intrigi politice și a contextului tensionat din Imperiul Otoman, Sfântul Atanasie a luat calea pribegiei. A găsit refugiu în Țările Române, unde a fost primit cu cinste de domnitorul Vasile Lupu, un mare sprijinitor al Ortodoxiei și protector al ierarhilor prigoniți.
La invitația acestuia, Sfântul Atanasie s-a stabilit la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galați, un centru monahal important în acea vreme. Aici a petrecut cea mai lungă perioadă stabilă din viața sa: 12 ani (1642–1654), cu o întrerupere scurtă în 1652, când a fost rechemat pentru scurt timp pe tronul patriarhal. În acest răstimp, nu a încetat să sprijine Ortodoxia și poporul credincios. Prin prezența și lucrarea sa, Mănăstirea din Galați a devenit un punct de referință duhovnicesc pentru întreaga zonă a Dunării de Jos.
Legătura cu Brăila și cu lumea slavă
Activitatea sa pastorală nu s-a limitat la Galați. Diaconul Paul de Alep, un călător sirian care l-a cunoscut, scria că Sfântul Atanasie păstorea și comunitatea ortodoxă din Brăila, pe atunci sub stăpânire otomană, unde funcționa Mitropolia Proilaviei. Astfel, ierarhul se îngrijea de credincioșii de ambele maluri ale Dunării, aducând alinare și întărire duhovnicească în vremuri tulburi.
Dorind să obțină sprijin material pentru mitropolia sa din Grecia, aflată în mare suferință, Sfântul Atanasie a întreprins o călătorie grea până la Moscova, unde a primit ajutor din partea țarului Rusiei. Această inițiativă arată clar grija sa părintească și dragostea jertfelnică pentru Biserică, dar și dimensiunea sa de om al dialogului și al legăturilor panortodoxe.
Trecerea la cele veșnice și cinstirea în Biserică
În anul 1654, în vârstă de 74 de ani, pe drumul de întoarcere din Rusia spre Galați, epuizat de călătorie și de nevoințe, Sfântul Atanasie și-a dat sufletul în mâinile Domnului la Mănăstirea Schimbarea la Față din Lubensk, în Ucraina (pe atunci numită Rusia Mică). Moaștele sale au rămas acolo și sunt cinstite cu evlavie până astăzi.
În insula sa natală, Creta, dar și în Ucraina, Sfântul Atanasie a fost cinstit ca sfânt încă din secolele următoare mutării sale la Domnul. În România, recunoașterea oficială a venit în anul 2008, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea sa în rândul sfinților pomeniți în calendar, cu zi de prăznuire la 2 mai.
Un model pentru vremurile noastre
Viața Sfântului Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie) este o pildă vie de credință neclintită, curaj și slujire smerită în slujba lui Iisus Hristos și a Bisericii. A trăit într-o vreme de mari încercări, dar a ales să nu-și piardă curajul, ci să își asume crucea, să păstorească, să călătorească și să unească oameni din neamuri și culturi diferite, având în centrul slujirii sale Adevărul Ortodox.
El rămâne un exemplu viu pentru ierarhii, monahii și credincioșii de astăzi: un om care a înțeles că Biserica nu se măsoară doar în ziduri și funcții, ci în oameni vii, în slujire jertfelnică și în mărturisirea credinței prin fapte. Astăzi, cinstindu-l pe Sfântul Atanasie, ne aducem aminte că unitatea ortodoxă nu este doar un ideal, ci o lucrare concretă, realizată prin viețile sfinților.
Troparul Sfântului Atanasie al III-lea, patriarhul Constantinopolului
Glas 8
Dumnezeiască odraslă a cretanilor, păstor al cetăţii celei împărăteşti şi povăţuitor sfinţit al creştinilor de la Dunăre, comoara cea de mult preţ a Harkovului, Atanasie înţelepte, primit-ai har bogat de Sus, cu nume nemuritor fiind. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.