Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici este unul dintre acei mărturisitori ai lui Hristos care au luminat prin viața lor vremurile tulburi ale veacului al XX-lea, marcate de întunecime și prigoană comunistă.
Cu o viață curată, o inimă plină de dragoste și o jertfă sfântă pentru Biserică și pentru aproapele, Cuviosul Visarion a arătat că sfințenia nu este o excepție, ci o chemare a fiecărui creștin care dorește să trăiască întru adevăr și credință.
Nașterea și copilăria
Sfântul Cuvios Mucenic Visarion s-a născut la 28 mai 1884 în comuna Secuieni, județul Bacău, din părinți evlavioși, Gheorghe și Ilinca, oameni simpli, dar cu inimă plină de dragoste față de Dumnezeu și Biserică.
Copilul a crescut într-o atmosferă de rugăciune, de credință vie și de muncă cinstită. Încă din fragedă vârstă, el a arătat înclinare spre cele sfinte, iar părinții au înțeles că tânărul Visarion era chemat la o viață deosebită.
Formarea duhovnicească și chemarea spre slujire
După absolvirea claselor primare în satul natal, tânărul a urmat Școala de cântăreți bisericești din Roman, între anii 1900 și 1904. Aici, alături de bunul său prieten Mihai Bâtâcă, cel care avea să devină mai târziu arhimandritul Maxim Bâtâcă, s-a format duhovnicește și muzical, deprinzând arta cântării psaltice și tainele slujirii bisericești.
Cei doi tineri au ucenicit sub îndrumarea episcopului Gherasim Safirin, unul dintre ierarhii de seamă ai Bisericii din acea vreme. În paralel, au împlinit slujirea de cântăreți la Catedrala Episcopală din Roman, loc unde s-au deprins cu frumusețea rânduielilor bisericești și cu taina rugăciunii rostite din inimă.
Intrarea în monahism
După o perioadă de căutări duhovnicești, însetați de liniște și de nevoință, cei doi prieteni au intrat ca începători în Lavra Mănăstirii Frăsinei, una dintre cele mai aspre și mai respectate vetre de monahism isihast din țară. Aici, sub povățuirea arhimandritului Porfirie Bucurescu, tânărul s-a dăruit cu totul vieții monahale.
În anul 1908, împreună cu prietenul său Maxim Bâtâcă, a pus bazele unei școli de muzică psaltică în cadrul Mănăstirii Frăsinei, ducând mai departe moștenirea cântului bizantin autentic. În anul 1910, starețul Porfirie l-a tuns în monahism, dându-i numele de Visarion.
Fire blândă și smerită, cuviosul s-a făcut iubit de toți frații din mănăstire prin ascultarea sa desăvârșită și prin nevoința tăcută. Era nelipsit de la slujbe, iar psalmodia sa izvorâtă din inimă mișca până la lacrimi sufletele celor ce îl ascultau. Avea o voce de o curăție serafică, iar rugăciunea sa era însoțită de lacrimi și de o pace adâncă.
Chemarea la preoție și slujirea cuviosului
Văzându-i urcușul duhovnicesc, starețul Porfirie a propus ca monahul Visarion să fie hirotonit. Astfel, în anul 1922, el a fost rânduit în treapta preoției, continuându-și lucrarea duhovnicească cu și mai multă râvnă. Prin predica sa blândă, prin rugăciunea fierbinte și prin viața sa pilduitoare, părintele Visarion aducea multă mângâiere celor împovărați de necazuri.
Stareț la Mănăstirea Lainici
În vara anului 1929, la îndemnul episcopului Vartolomeu Stănescu al Râmnicului Noul Severin, Cuviosul Visarion a fost numit stareț al Mănăstirii Lainici. Aici, în inima munților Gorjului, a început o lucrare duhovnicească de mare profunzime, înnoind viața monahală și întărind obștea în rugăciune și ascultare.
Aducând cu sine experiența duhovnicească de la Frăsinei, el a statornicit la Lainici rânduiala isihastă, punând accent pe rugăciunea neîncetată, pe liniște, pe post și pe smerenie. Cu multă dragoste și blândețe, i-a învățat pe frați să trăiască în pace, să se roage din inimă și să nu judece pe nimeni.
După zece ani de stăreție, obștea Mănăstirii Lainici crescuse semnificativ, numărând peste douăzeci de călugări și frați. Lainiciul, sub povățuirea sa, a devenit o adevărată vatră de lumină și rugăciune în Oltenia, loc de liniștire și mângâiere pentru credincioși.
Încercările din vremea prigoanei comuniste
După instaurarea regimului comunist în România, mănăstirile au fost privite cu suspiciune, iar monahii au fost adesea persecutați. Cuviosul Visarion, cunoscut pentru dragostea sa față de oameni și pentru ajutorul acordat celor suferinzi, a fost acuzat că „se opune educației marxist-leniniste”.
În anul 1949, în timpul lucrărilor de construcție a căii ferate Bumbești-Livezeni, părintele Visarion, împreună cu părintele Toia, a organizat un spital improvizat pentru muncitorii răniți în timpul lucrărilor. El mergea adesea printre ei, aducând hrană, mângâiere și rugăciune.
Această grijă față de suferinzi a fost interpretată de autorități ca o formă de „contrapropagandă” religioasă împotriva ideologiei comuniste. De asemenea, refuzul său de a permite ocuparea chiliilor de către trupele Securității, care luptau în zonă împotriva partizanilor din munți a atras furia organelor de represiune.
Mucenicia Cuviosului Visarion
În urma acestor fapte, Sfântul Cuvios Visarion a fost arestat, anchetat și supus unor chinuri cumplite. A fost maltratat fără milă de Securitate, fiind acuzat de „instigare religioasă” și de „ajutor acordat elementelor dușmănoase regimului”.
Deși trupul său era slăbit de bătaie și suferință, sufletul i-a rămas plin de pace și iertare. Nici în cele mai grele momente nu a blestemat pe cei ce-l loveau, ci se ruga pentru ei cu lacrimi, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.”
Rănile și suferințele i-au grăbit sfârșitul pământesc. La 8 noiembrie 1951, în ziua Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Cuviosul Visarion și-a dat sufletul în mâinile Domnului, pecetluindu-și viața cu jertfa mucenicească.
Moștenirea duhovnicească
După trecerea sa la cele veșnice, memoria Cuviosului Visarion a rămas vie în inimile celor care l-au cunoscut. Cuvintele lui de blândețe, exemplul de smerenie și rugăciunea sa neîncetată au fost pentru mulți o scară către cer.
Cei care i-au fost ucenici sau l-au întâlnit la Lainici mărturisesc că părintele avea darul lacrimilor și al rugăciunii neîncetate. Mulți credincioși au primit ajutor și mângâiere prin rugăciunile lui, iar după moarte, numeroase minuni s-au săvârșit la mormântul său, semn că Dumnezeu a binevoit întru el.
Astăzi, Mănăstirea Lainici păstrează cu evlavie amintirea acestui mare stareț și mucenic al credinței. Chipul său luminat, zugrăvit în frescele bisericii, amintește tuturor că jertfa și dragostea nu mor, ci devin izvor de sfințenie și curaj.
Cinstirea Sfântului Cuvios Mucenic Visarion
Biserica Ortodoxă Română l-a înscris pe Sfântul Cuvios Mucenic Visarion în rândul sfinților, recunoscând astfel sfințenia vieții și jertfa sa pentru Hristos.
El este cinstit ca ocrotitor al monahilor și al celor care suferă pentru credință, iar pomenirea sa aduce în inimile credincioșilor curajul de a-L mărturisi pe Hristos chiar și în fața prigoanei.
Viața Sfântului Visarion de la Lainici ne învață că sfințenia nu înseamnă doar nevoință în taină, ci și mărturisire curajoasă a adevărului. El a îmbinat tăcerea rugăciunii cu jertfa dragostei, a unit blândețea cu tăria și a rămas neclintit în credință până la sfârșit.
Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici este o icoană vie a sfințeniei românești din veacul al XX-lea
Viața lui curată, râvna pentru rugăciune, grija pentru cei suferinzi și jertfa din dragoste pentru Hristos fac din el un model pentru fiecare creștin.
El a strălucit ca o făclie în noapte, arătând că, oricât de întunecate ar fi vremurile, lumina lui Hristos nu se stinge în inima celor credincioși. Astăzi, pomenirea lui ne îndeamnă să rămânem statornici în credință, să iubim Biserica și să urmăm cu curaj calea smereniei și a rugăciunii, asemenea lui.
Condacul Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici
Glasul 8
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Pe pătimitorul pentru iubirea lui Dumnezeu, pe învățătorul rugăciunii celei curate, pe Cuviosul stareț Visarion de la Lainici, cel ce împreună tuturor daruri din milostivire, să-l lăudăm, strigându-i din inimă: Bucură-te, Sfinte Părinte Visarion, lauda monahilor și podoaba mărturisitorilor!
Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici
Minunată lucrare ai arătat în Mănăstirea Lainici, Sfinte Părinte Visarion, prin postire, priveghere și rugăciune, prin iubirea desăvârșită de Dumnezeu și de semeni, făcător de minuni arătându-te. Iar, pătimind de la cei rău-credincioși cu slavă te-ai încununat în ceruri. Pentru aceasta, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.