Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop este una dintre cele mai luminoase și puternice personalități duhovnicești din Ortodoxia românească a secolului XX.
Stareț, duhovnic, teolog, mărturisitor și neobosit îndrumător al sufletelor, el a marcat profund viața monahală și conștiința creștină a poporului român. Deși a trăit în vremuri potrivnice credinței, în plină prigoană comunistă, părintele Arsenie a rămas statornic în slujirea lui Hristos, plătind cu libertatea și cu liniștea vieții sale pentru dragostea față de oameni și adevăr.
Originile și formarea unui mare duhovnic
Sfântul Cuvios Arsenie s-a născut la 29 septembrie 1910, în satul Vața de Sus, județul Hunedoara, într-o familie de credincioși simpli. Încă din copilărie a dat dovadă de o inteligență aparte și de o chemare interioară către cele ale lui Dumnezeu.
A urmat cursurile Liceului Național Ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a absolvit ca șef de promoție în anul 1929. Pasiunea pentru teologie l-a condus apoi la Academia Teologică din Sibiu, pe care o finalizează în 1933, dovedind încă o dată seriozitatea și dăruirea sa academică.
În același an, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, primește o bursă din partea Mitropolitului Nicolae Bălan pentru a studia la Institutul de Arte Frumoase din București. Aici își lărgește mult sfera de cunoaștere, audiind, în paralel, cursuri la Facultatea de Medicină ale profesorului Francisc Rainer, precum și prelegerile de Mistică creștină ale lui Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie.
Această perioadă de formare complexă avea să îl pregătească pentru o lucrare duhovnicească profundă și pentru un dialog cu sufletele oamenilor la un nivel intelectual și spiritual rar întâlnit.
Fascinația pentru „Scara dumnezeiescului urcuș” și chemarea monahală
Un moment esențial în devenirea sa duhovnicească a fost întâlnirea cu lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Sfântul Ioan Scărarul. Fascinat de profunzimea învățăturilor, Arsenie comite un adevărat act de nevoință intelectuală și monahală, traducând cartea în limba română în numai cinci luni.
Era limpede că inima lui se îndrepta spre viața monahală, pe care o alesese încă din anii de studenție. După absolvirea Academiei Teologice, în anul 1935, este hirotesit citeț și ipodiacon, iar la 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan.
În anul 1939, Cuviosul petrece trei luni la Sfântul Munte Athos, experiență care îi desăvârșește gândirea și viața ascetică. La întoarcerea în țară aduce manuscrise care vor sta la baza Filocaliei românești, o lucrare monumentală pentru spiritualitatea ortodoxă.
Stareț la Sâmbăta de Sus, începutul lucrării sale duhovnicești
După întoarcerea din Athos, este închinoviat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde primește tunderea în monahism în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940. În anul 1942 este hirotonit preot și numit stareț al mănăstirii.
Sub îndrumarea sa, Mănăstirea Sâmbăta de Sus este renovată și devine un centru de renaștere duhovnicească pentru credincioșii din Transilvania. Mii de oameni veneau să-l asculte, atrași de forța cuvântului său, de pătrunderea duhovnicească și de îndemnul său neobosit la pocăință și trăire autentică a credinței.
Prigoana și suferința, mărturisirea credinței în vremuri de încercare
Odată cu instaurarea regimului comunist în România, părintele Arsenie devine ținta autorităților. Popularitatea sa, influența asupra credincioșilor și legătura cu rezistența anticomunistă din Munții Făgărașului îl fac suspect în ochii noului regim.
Prima arestare: 1945
La 17 iulie 1945 este arestat la Râmnicu Vâlcea, dar după două săptămâni, la 30 iulie, este eliberat, fiind găsit nevinovat. Era doar începutul unei lungi perioade de persecuții.
A doua arestare: 1948
La 14 mai 1948, Cuviosul Arsenie este arestat din nou, pentru simplul fapt că, din milă creștină, oferise hrană luptătorilor anticomuniști. Este schingiuit, forțat să dea declarații, și eliberat abia după o lună și jumătate de chinuri.
Stareț și duhovnic la Prislop, o lucrare neîntreruptă în mijlocul suferinței
În noiembrie 1948, mitropolitul Nicolae Bălan îl transferă la Mănăstirea Prislop, unde devine stareț. Când mănăstirea este transformată în mănăstire de maici, rămâne duhovnicul obștii, continuând să îndrume credincioșii, cu intermitențe în perioadele de detenție și anchete.
A treia arestare: 1950
La 15 ianuarie 1950 este arestat din nou și trimis la Canal, în detenție „administrativă”, până la 23 martie 1951. Eliberarea lui se datorează intervenției patriarhului Justinian Marina, care a atras atenția autorităților asupra pericolului unei răscoale popular-creștine în Făgăraș.
Noi anchete și detenții: 1953 și 1955–1956
În anul 1953 este din nou anchetat, iar în octombrie 1955 este arestat încă șase luni, trecând prin închisorile de la Timișoara, Jilava și Oradea. Suferința fizică și psihică nu îi slăbesc credința, ci îl întăresc în mărturisirea adevărului în fața asupritorilor.
Scoaterea abuzivă din monahism și anii de pribegie
În anul 1959, regimul îi înscenează nereguli financiare, pretext pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a-i interzice slujirea preoțească. Această decizie abuzivă avea să fie anulată abia în anul 1998, la aproape un deceniu după trecerea sa la Domnul.
Urmează o perioadă de pribegie la București, unde este mereu marginalizat, supravegheat de Securitate și lipsit de libertate deplină. Cu toate acestea, părintele Arsenie își continuă lucrarea, pictând biserici și trăind în rugăciune neîntreruptă. În anul 1968 se pensionează, însă rămâne în atenția autorităților până la sfârșitul vieții.
După anul 1984 se retrage la Mănăstirea Sinaia, unde trăiește în liniște, rugăciune și nevoință duhovnicească.
Trecerea la Domnul și odihna de la Prislop
Pe 28 noiembrie 1989, cu doar câteva săptămâni înainte de căderea comunismului, părintele Arsenie trece la Domnul, în vârstă de 79 de ani. A fost înmormântat la Mănăstirea Prislop pe 4 decembrie 1989, conform dorinței sale.
Mormântul său a devenit, în timp, unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din România. Mii de credincioși vin zilnic să se roage, să caute mângâiere, să ceară ajutor și să mulțumească pentru binefacerile primite.
Moștenirea duhovnicească a Cuviosului Arsenie
Viața Sfântului Arsenie de la Prislop este o mărturie a biruinței luminii asupra întunericului și a curajului de a mărturisi adevărul în vremuri de prigoană. El a rămas un părinte al neamului românesc, un îndrumător neobosit, un mărturisitor al lui Hristos și un mijlocitor pentru toți cei care îi cer ajutorul în rugăciune.
Învățăturile sale, lucrările sale duhovnicești, puterea cuvântului său și exemplul vieții sale rămân vii în sufletele credincioșilor, iar prezența sa spirituală este simțită cu putere la mormântul de la Prislop.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop este una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei românești contemporane
Prin viața sa jertfelnică, prin statornicia în credință și prin dragostea față de oameni, el a devenit un far duhovnicesc care luminează până astăzi.
Suferințele sale, prigoana pe care a îndurat-o, sacrificiul personal și lucrarea neîntreruptă în slujba lui Hristos îl așază în rândul marilor mărturisitori ai credinței din secolul XX. Mormântul său de la Prislop adună nenumărate mărturii de întoarcere, de vindecare, de întărire sufletească și de renaștere spirituală.
Prin viața și învățăturile sale, Sfântul Arsenie ne cheamă și pe noi la o trăire adevărată a credinței, la asumarea cu curaj a crucii personale și la mărturisirea lui Hristos în toate împrejurările vieții.
Condacul Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop
Glasul a8
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Îngerește pe pământ viețuind și prin iubire strălucind, Cuvioase Arsenie, te-ai arătat mare povățuitor al monahilor, credincios călăuzitor spre viața sfântă și grabnic ajutător celor în nevoi și necazuri. Pentru aceasta, strigăm ție: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, călăuzitor pe Cărarea Împărăției!
Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop
Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, mărturisitorul dreptei credințe, povățuitor înțelept al credincioșilor pe cărarea împărăției, și de minuni făcătorule cel ce în vremuri grele ai strălucit, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.