Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este una dintre cele mai luminoase figuri ale monahismului românesc și un adevărat stâlp duhovnicesc al Moldovei secolului al XV-lea.
Chip al rugăciunii neîncetate, al ascezei aspre și al discernământului duhovnicesc, el rămâne până astăzi un model de viețuire creștină autentică, îmbinând viața pustnicească cu slujirea aproapelui și cu o profundă responsabilitate față de Biserică și neam.
Copilăria și chemarea timpurie la viața duhovnicească
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul s-a născut la începutul secolului al XV-lea într-o familie de oameni săraci, pe moșia Mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuți, primind la botez numele de Dumitru. Încă din copilărie, viața sa s-a deosebit profund de cea a celorlalți copii. Nu era atras de jocuri, nici de plăcerile obișnuite ale vârstei, ci își petrecea timpul în rugăciune, în biserică și în ascultare desăvârșită față de părinți. Această maturitate duhovnicească timpurie a fost un semn limpede al alegerii sale de către Dumnezeu pentru o viață de nevoință și slujire.
La vârsta de aproximativ zece ani, Dumitru a fost trimis să învețe carte la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuți. Deși copil după vârstă, s-a arătat „bătrân cu înțelegerea”, deprinzând într-un timp scurt Ceaslovul și Psaltirea pe de rost. Mai mult decât atât, el a început să practice încă din acei ani rugăciunea inimii, postul și paza gândurilor, virtuți care aveau să-l însoțească toată viața. Pentru blândețea și înțelepciunea sa, călugării mănăstirii îl iubeau și îl prețuiau, văzând în el lucrarea vădită a harului Duhului Sfânt.
Intrarea în monahism și nevoința ca monah David
După cinci ani de ucenicie, tânărul Dumitru a primit chipul îngeresc al monahismului, luând numele de David, după marele prooroc și împărat al Israelului. Sub povățuirea Sfântului Ierarh Leontie de Rădăuți, părintele său duhovnicesc, monahul David s-a adâncit în nevoințele vieții călugărești, arătând ascultare desăvârșită, smerenie și o râvnă neobișnuită pentru cele duhovnicești.
Viața sa monahală era una de aspră înfrânare. Postea zilnic până la apusul soarelui, iar uneori ajungea să postească desăvârșit câte trei sau chiar cinci zile. Hrana sa era simplă, alcătuită din legume și ierburi, iar odihna foarte puțină. Dormea pe un scăunel mic, veghea mult și își petrecea nopțile în rugăciune și cugetare la cele dumnezeiești. Psaltirea era cartea sa de căpătâi, pe care o știa pe de rost și o rostea zilnic, ca pe o respirație a sufletului său.
Prin această nevoință îndelungată, monahul David s-a făcut vas ales al Duhului Sfânt. A fost hirotonit preot și s-a învrednicit de darul facerii de minuni. Mulți bolnavi se vindecau prin rugăciunile sale, iar credincioșii veneau la el pentru sfat, mărturisire și îndrumare duhovnicească. În scurt timp, numele său a devenit cunoscut în nordul Moldovei, lucru care însă îi tulbura liniștea lăuntrică.
Retragerea în sihăstrie și primirea schimei mari
Temându-se de slava deșartă și dorind să-și păstreze curăția inimii, ieromonahul David s-a retras, cu binecuvântare, la Mănăstirea Sfântului Lavrentie. Nici aici însă nu a fost ocolit de mulțimea credincioșilor. Ziua împlinea ascultările rânduite, iar noaptea se ruga și împletea coșuri de nuiele pentru folosul obștii, luptând cu ispitele tinereții și cu gândurile mândriei.
Râvna sa pentru o viață și mai aspră l-a determinat, la sfatul duhovnicului, să primească schima cea mare, luând numele de Daniil. Această schimbare a marcat o nouă etapă în viața sa, caracterizată prin retragerea aproape totală din lume și dedicarea exclusivă rugăciunii și nevoinței pustnicești.
Viața pustnicească la Putna și Voroneț
Cu binecuvântare, schimonahul Daniil s-a retras în locuri tainice, mai întâi în preajma Mănăstirii Neamț, apoi pe valea pârâului Putna, unde și-a săpat o chilie într-o stâncă, care se păstrează până astăzi. Aici a trăit ani îndelungați în singurătate, rugăciune și post aspru, fiind însă căutat de credincioși pentru sfat și vindecare.
După sfințirea Mănăstirii Putna, în anul 1470, Sfântul Daniil s-a retras în apropierea Mănăstirii Voroneț, sub stânca Șoimului, unde a continuat viața de sihastru timp de aproximativ douăzeci de ani. În această perioadă, a avut numeroși ucenici și a săvârșit multe minuni, devenind un adevărat părinte duhovnicesc al Moldovei.
Între fiii săi duhovnicești s-a numărat și marele voievod Ștefan cel Mare, cu care a avut o legătură spirituală profundă. Tradiția consemnează că Sfântul Daniil l-a sfătuit pe voievod în momente decisive pentru țară și pentru Biserică, întărindu-l în credință și nădejde.
Ultimii ani și mutarea la Domnul
În anul 1488, odată cu zidirea bisericii Mănăstirii Voroneț, Sfântul Daniil Sihastrul, ajuns la o vârstă înaintată, de peste 80 de ani, a coborât din sihăstrie și a primit conducerea mănăstirii ca egumen. Deși slăbit trupește, a continuat să fie un exemplu de rugăciune, smerenie și înțelepciune pentru obște.
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul s-a mutat la Domnul în jurul anului 1496 și a fost îngropat în biserica Mănăstirii Voroneț. Mormântul său, cinstit de credincioși, poartă inscripția pusă de Ștefan cel Mare: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimnicul Daniil”, mărturie a legăturii lor duhovnicești.
Moștenirea duhovnicească
Cinstirea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul a continuat neîntrerupt de-a lungul veacurilor. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă Română ca mare dascăl al pustiei și ocrotitor al Mănăstirii Voroneț, alături de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Chipul său este zugrăvit pe faimoasa biserică a Voronețului, ținând un pergament pe care stă scris: „Veniți, fraților, de mă ascultați, învăța-vă-voi frica Domnului”.
Această frică de Dumnezeu, început al înțelepciunii, rămâne cea mai de preț moștenire pe care Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul o lasă credincioșilor. Prin rugăciunile sale, el continuă să fie un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru toți cei care caută liniștea inimii, pocăința și viața trăită în lumina Evangheliei.
Troparul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul
Glasul 8
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Daniile, duhul tău.
Condacul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul
Glasul 3
Viață îngerească ai petrecut pe pământ, chip și pildă făcându-te ucenicilor tăi. Prin rugăciuni, posturi îndelungate și privegheri, te-ai învrednicit a sălășlui în pământul celor blânzi, Sfinte Daniil de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaștrilor și lauda călugărilor.