În istoria Bisericii, puține figuri strălucesc cu atâta putere duhovnicească precum Sfânta Mare Muceniță Varvara, fecioara care, în mijlocul unei lumi a idolatriei și a cruzimii, a ales să se logodească cu Hristos și să-și dea viața pentru credința cea adevărată.
Originea și păzirea Sfintei în turn
Sfânta Mare Muceniță Varvara a trăit pe vremea împăratului Maximian, la începutul secolului al IV-lea, în cetatea Heliopolis. Tatăl ei, Dioscor, om bogat și înalt la rang, dar împietrit în credința idolilor, a închis-o într-un turn pentru a-i păzi frumusețea și a o feri de orice influență care i-ar fi putut clătina credința păgână.
Însă izolarea nu a putut opri lucrarea harului. Privind cerul, soarele și frumusețea lumii, Varvara a început să caute pe adevăratul Făcător. Slujnicele îi atribuiau creația zeilor de piatră și lemn, dar ea, cu minte înțeleaptă, înțelegea că idolii plăsmuiți de mâini omenești nu puteau face cerul și pământul. Astfel, contemplând făptura, Varvara a ajuns la cunoașterea Creatorului, împlinindu-se în ea cuvântul: „Cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit.”
Descoperirea credinței adevărate
Harul lui Dumnezeu a luminat mintea Varvarei și i-a aprins inima de dragostea pentru Făcător. Coborând din turn în lipsa tatălui, ea a întâlnit femei creștine care i-au vorbit despre Hristos, iar sufletul ei a primit credința cu bucurie.
În vremea aceea, Dioscor zidea o baie cu două ferestre, dar Varvara, luminată de credință, a poruncit să se facă trei, în cinstea Sfintei Treimi. Întrebată de tatăl ei, a mărturisit fără teamă că toate le-a făcut „în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.
Baia s-a arătat plină de minuni: semnul crucii făcut de ea s-a săpat în piatră, iar din urmele pașilor ei au izvorât ape tămăduitoare.
Aflând că fiica sa s-a făcut creștină, Dioscor s-a aprins de mânie, a bătut-o și a vrut să o ucidă. Atunci o stâncă s-a despicat și a ascuns-o, dar el a găsit-o și a târât-o înaintea dregătorului Marcian.
Mărturisirea în fața dregătorului și mucenicia
În fața guvernatorului, Sfânta Varvara a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos și a respins idolii, fiind pentru aceasta chinuită cumplit: strujită cu unghii de fier, arsă, lovită și târâtă prin cetate. În temniță, Domnul i S-a arătat și i-a vindecat rănile.
Văzând credința ei, o femeie numită Iuliana a mărturisit și ea pe Hristos, iar amândouă au fost supuse altor chinuri, până și la tăierea sânilor.
La sfârșit, dregătorul a poruncit să fie duse pe munte spre a li se tăia capetele. Pe drum, Varvara s-a rugat lui Dumnezeu să-i ocrotească pe cei ce o vor pomeni, iar un glas din cer i-a confirmat ascultarea rugăciunii.
Ajunse la locul osândei, Sfânta Varvara a fost tăiată de însuși tatăl ei, iar Iuliana de un ostaș, împlinindu-se astfel cuvântul: „Va da tată pe fiu la moarte.”
Pedeapsa lui Dioscor și slava celor două mucenițe
Dioscor, după tăierea fiicei sale, coborând de pe munte, a fost lovit de trăsnet și ars pe loc, împreună cu dregătorul Marcian. Nici praful lor nu s-a mai găsit, spre dovadă că Dumnezeu nu lasă nepedepsită sălbăticia împotriva sfinților Săi.
Un credincios cu numele Galentian a luat moaștele celor două mucenițe și le-a înmormântat cu cinste, ridicând o biserică în locul acela. Din sfintele lor moaște au izvorât multe vindecări și minuni, arătând că Hristos preaslăvește pe cei ce L-au mărturisit până la moarte.
Moaștele Sfintei Varvara, purtătoare de har și mireasmă duhovnicească, se odihnesc astăzi la Kiev, fiind izvor de tămăduiri și de mângâiere pentru nenumărați credincioși.
Sfânta Varvara în tradiția ortodoxă
Sfânta Mare Muceniță Varvara este cinstită în mod deosebit în întreaga lume ortodoxă ca protectoare împotriva morții năprasnice, a accidentelor, a fulgerului și a primejdiilor neașteptate. Rugăciunea ei dinaintea muceniciei este un scut duhovnicesc pentru toți cei ce o pomenesc cu credință.
Ea este și ocrotitoare a bolnavilor, a pruncilor, a celor prigoniți și a tuturor celor care duc lupte grele pentru păstrarea credinței într-o lume potrivnică lui Dumnezeu.
În unele locuri, Sfânta se arată în vis sau în vedenie celor aflați în necaz, alături de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, îndemnând la pocăință și întărind sufletele slăbite.
Învățătura vieții Sfintei Varvara
Viața Sfintei Varvara este, pentru creștinul de astăzi, o chemare la trei virtuți mari:
Curăția inimii și căutarea lui Dumnezeu
Sfânta nu a avut învățători, cărți, nici libertatea de a umbla, ci doar cerul și zidirea. Și totuși a ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu prin curăția minții.
Și noi suntem chemați să-L căutăm pe Dumnezeu în frumusețea lumii și în adâncul conștiinței, unde El Se descoperă celor curați cu inima.
Curajul mărturisirii
Deși tânără și lipsită de apărare, Varvara nu s-a temut să-și mărturisească credința înaintea tatălui ei și a dregătorilor.
Și noi suntem chemați să nu ne rușinăm de Hristos, mărturisind cu viața și cuvântul adevărul credinței.
Răbdarea în suferință
Chinurile ei au fost groaznice, dar ele au devenit pentru dânsa trepte spre Împărăție.
Fiecare suferință purtată cu credință devine prilej de întărire sufletească și de apropiere de Hristos.
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Varvara
Glasul 4
Pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara să o cinstim; că a sfărâmat cursele vrăjmasului şi ca o vrăbioară s-a izbăvit dintr-însele, cu ajutorul Armei Crucii, Preacinstita.
Condacul Sfintei Mari Muceniţe Varvara
Glasul 4
Cel Ce Te-ai Înălţat…
Lui Hristos, Celui în Treime cu evlavie Lăudat, urmându-i tu, purtătoare de biruinţă, ai nimicit templele idolilor; şi luptând în mijlocul locului de pătimire, Sfântă Muceniţă Varvara, nu te-ai temut de ameninţările tiranilor, ceea ce ai avut îndrăznire bărbătească, cu glas mare cântând pururea: cinstesc Preasfânta Treime, Dumnezeirea Cea Una.