Intrarea în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, sărbătorită în fiecare an la data de 21 noiembrie, este unul dintre cele mai luminoase praznice împărătești închinate Maicii Domnului.
Prin Intrarea în Biserică, Biserica întreagă prăznuiește nu doar o întâmplare din copilăria Fecioarei Maria, ci mai ales taina sfințirii ei și a pregătirii pentru a deveni Biserică vie, chivot însuflețit, din care avea să Se nască Fiul lui Dumnezeu.
Făgăduința drepților Ioachim și Ana
Preasfânta Fecioară Maria a fost darul lui Dumnezeu pentru Ioachim și Ana, părinți binecredincioși, dar îndurerați de sterpiciunea lor. Asemenea Anei, mama prorocului Samuel, ei se rugau stăruitor să primească un prunc, făgăduind că, dacă Dumnezeu îi va binecuvânta, Îi vor da înapoi pe copil, afierosit Lui pentru slujire sfântă.
Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile și le-a dăruit pe Maria, pe cea care avea să devină mijlocitoarea mântuirii neamului omenesc, „împăcătoarea și împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii”, cum spun Sfinții Părinți. La împlinirea vârstei de trei ani, ei au chemat rudeniile și fecioarele curate, pregătind o procesiune solemnă pentru a o duce la Templul din Ierusalim.
Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, consemnează cuvintele lui Ioachim: „Chemați fiice evreice curate, să ia făclii aprinse”, iar Sfântul Ghermano al Constantinopolului redă bucuria Sfintei Ana: „Bucurați-vă cu mine toți, că m-am arătat astăzi și maică și înainte-povățuitoare, dând pe fiica mea lui Dumnezeu, Împăratul cel ceresc”.
Așa a început pelerinajul sfânt de trei zile de la Nazaret la Ierusalim, o călătorie făcută nu cu tristețea despărțirii, ci cu bucuria împlinirii făgăduinței.
Procesiunea intrării în Templu
Îmbrăcată în haine împărătești, potrivit cu cinstea ei, Preasfânta Fecioară era însoțită de cete de fecioare cu făclii, de rudeniile ei și de tot poporul care, mirat de frumusețea și solemnitatea alaiului, se adunase în Ierusalim să vadă această neobișnuită ducere.
Sfântul Teofilact al Tesalonicului subliniază că era firesc ca un „mărgăritar atât de prețios” să fie împodobit cu podoabă împărătească. Ea mergea între părinții săi asemenea unei împărătese, luminată de razele făcliilor purtate de fecioare, așa cum stelele înconjoară luna.
Înainte de intrarea în Templu existau cincisprezece trepte. Tradiția spune că Ioachim și Ana au urcat-o pe prima treaptă, iar de acolo prunca a alergat singură, cu bucurie sfântă, urcând toate celelalte paisprezece trepte fără să privească înapoi. Pentru cei prezenți a fost un semn al alegerii și sfințeniei ei, dar și al faptului că mergea spre Dumnezeu cu inimă curată și fără șovăire.
Primirea de către marele preot Zaharia
La intrarea în Templu, Fecioara Maria a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, viitorul părinte al Sfântului Ioan Botezătorul. Plin de inspirație dumnezeiască, el a luat-o de mână și a condus-o nu doar în templu, ci chiar în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt, în care numai arhiereul intra o singură dată pe an.
Sfântul Teofilact al Ohridei spune că Zaharia „a fost locuit cu totul de Duhul lui Dumnezeu”, pentru a îndrăzni un gest atât de neobișnuit. Acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, hrănită după mărturia Tradiției de Arhanghelul Gavriil cu hrană cerească.
Astfel, „Biserica vie” a intrat în Biserica Legii, iar cea care avea să devină Maica Luminii a fost înconjurată de lumina îngerilor. Cântarea Bisericii adeverește această taină: „Îngerii, văzând intrarea Preacuratei, s-au mirat cum Fecioara intră în Sfânta Sfintelor”.
Viața Fecioarei în Templu
În Templul din Ierusalim existau chilii în care locuiau fecioare și văduve închinate Domnului. Acolo, sub supravegherea slujitoarelor mai în vârstă, Fecioara învăța lucrul de mână, citea Scripturile și se nevoia în rugăciune neîncetată. Tradiția spune că era atât de curată și smerită, încât îngerii o cercetau adesea și o învățau cele de sus.
Când părinții ei au trecut la Domnul, Maria și-a dorit să rămână în Templu până la sfârșitul vieții, trăind în feciorie. Dar legea iudaică nu permitea votul fecioriei pe viață. De aceea, pentru a respecta atât dorința ei, cât și rânduiala Legii, arhiereul și preoții au hotărât să fie logodită cu dreptul Iosif, un om în vârstă, rudenia ei, care să-i fie ocrotitor și martor al fecioriei.
Logodirea s-a făcut la vârsta de cincisprezece ani, deschizând astfel calea spre marea Taină a Bunei Vestiri, când Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Înțelesul duhovnicesc al praznicului
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului nu este doar amintirea unui eveniment din trecut, ci și o icoană a modului în care sufletul omenesc este chemat să intre în Biserica lui Hristos: curățit, luminat și dornic de Dumnezeu.
Prin Intrarea sa, Maica Domnului devine:
- pildă de ascultare, împlinind făgăduința părinților ei și voia lui Dumnezeu;
- model de curăție și sfințenie, crescând în rugăciune și în ascultarea Scripturilor;
- începutul împlinirii planului mântuirii, pentru că din ea avea să Se întrupeze Cuvântul.
Biserica ne cheamă să o iubim pe Maica Domnului, să-i urmăm credința și curăția inimii. Un părinte bisericesc spune: „Iubiți pe Maica Domnului cu inimă fierbinte. Cinstiți-o și luați-o ca apărătoare, că mult poate rugăciunea ei spre îmblânzirea Stăpânului”.
Niciun creștin nu rămâne neajutat când își pune nădejdea în mijlocirea ei, pentru că ea este mama milostivă, ocrotitoarea Bisericii și pururea mijlocitoarea celor credincioși.
Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului este o chemare la sfințenie, lumină și curăție
Asemenea Preasfintei Fecioare, și noi suntem chemați să intrăm în „templul” vieții duhovnicești, să urcăm treptele credinței, să ne împodobim sufletele cu lumina faptelor bune și să-L primim pe Domnul Iisus Hristos în inimile noastre.
Maica Domnului, prima care s-a dăruit deplin lui Dumnezeu, ne rămâne sprijin, ocrotitoare și povățuitoare pe drumul mântuirii. Cine o cinstește cu dreaptă credință și cu nădejde curată, află întotdeauna ajutor, mângâiere și binecuvântare.
Condac la Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului
Glasul 4
Cel Ce Te-ai Înălţat…
Preacurat Templu al Mântuitorului, Cămara cea de mult preţ şi Fecioară, Sfinţită Vistieria Slavei lui Dumnezeu, astăzi este adusă în Casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu. Aceasta este Cortul cel Ceresc.
Tropar la Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului
Glasul 4
Astăzi, înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, Împlinirea rânduielii Ziditorului.