Într-o lume tot mai tulburată, unde suferința și neputința par că își fac simțită prezența la fiecare pas, oamenii caută cu disperare un strop de lumină. Pentru mulți dintre credincioșii ortodocși, această lumină s-a arătat în chipul Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Siriaca”, păstrată cu evlavie la Mănăstirea Ghighiu. Această icoană nu este doar un vestigiu istoric sau un obiect de cult, ci un adevărat izvor de binecuvântare, vindecare și speranță pentru cei care își pleacă genunchii cu credință înaintea ei.
Originea icoanei și aducerea ei în România
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca” are o poveste impresionantă, care începe în îndepărtata Rusie, unde a fost pictată pe lemn de santal, în urmă cu mai bine de 400 de ani. Este o copie a renumitei icoane a Maicii Domnului din Kazan – Kazanskaya -, considerată una dintre cele mai cinstite icoane rusești. Prin legături vechi dintre Biserica Rusă și Patriarhia Antiohiei, icoana a ajuns, în mod providențial, pe teritoriul Siriei.
În anul 1958, Episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, un om al rugăciunii și un apropiat al Patriarhiei Române, a fost cel prin care icoana a ajuns în România. În timpul unei vizite oficiale în țara noastră, episcopul a oferit această icoană ca dar Patriarhului Justinian, un gest de mare preț spiritual și simbolic. Patriarhul a hotărât ca icoana să fie așezată la Mănăstirea Ghighiu, în paraclisul mănăstirii, acolo unde a fost întâmpinată cu cântări, lacrimi și rugăciuni.
Momentul este consemnat în cronica vremii ca o zi de mare bucurie, în care întreaga obște monahală a trăit o adevărată revărsare de har. Episcopul Vasile, profund mișcat, s-a așezat în genunchi în fața icoanei și a plâns, cerând iertare Maicii Domnului pentru păcatele celor din Siria, crezând că tocmai din această pricină Sfânta Fecioară a dorit să plece din acele locuri.
Minunile și lucrarea Maicii Domnului
De la momentul așezării ei în paraclisul mănăstirii și până în prezent, icoana Maicii Domnului „Siriaca” a fost martora a nenumărate minuni. Femei care nu puteau zămisli au fost binecuvântate cu prunci. Bolnavi fără nădejde medicală au primit tămăduire. Oameni împovărați de încercări și necazuri au găsit mângâiere și răspuns în rugăciunile către Maica Domnului.
Această icoană nu este un simbol gol de conținut, ci o prezență vie și lucrătoare a Născătoarei de Dumnezeu, care continuă să mijlocească pentru noi, oamenii. Mărturiile venite din partea pelerinilor care au trecut pragul mănăstirii sunt numeroase și copleșitoare, vorbind despre salvări din accidente, însănătoșiri inexplicabile, dar mai ales despre întoarceri sincere la credință.
Chemarea Maicii Domnului
Un episod cu totul aparte din viața mănăstirii îl constituie chemarea adresată maicii starețe Pelaghia Tudor în anul 1992. În timpul unui pelerinaj la Locurile Sfinte, maicii i s-a arătat Maica Domnului în vis, spunându-i: „Scoateți-mă de aici, am venit să ajut lumea!”. Visul s-a repetat de trei ori, până când mesajul a fost înțeles și împlinit. Icoana a fost mutată din paraclisul în care fusese adăpostită timp de 34 de ani în biserica mare a mănăstirii, unde se află și astăzi.
Decizia de a o muta nu a fost întâmplătoare. În perioada comunistă, icoana fusese păstrată în paraclis pentru a fi ferită de eventuale profanări sau distrugeri. A fost o măsură de protecție. Dar după schimbarea vremurilor, chemarea Maicii Domnului a fost limpede: icoana trebuia să fie accesibilă tuturor, în centrul vieții liturgice, în biserica mare.
Minuni personale ale stareței Pelaghia
Viața stareței Pelaghia Tudor, cea care a condus mănăstirea între 1955 și 2008, este strâns legată de această icoană. Ea însăși a trăit două mari minuni. Prima este viziunea în care Maica Domnului i-a cerut mutarea icoanei. A doua minune s-a petrecut în anul 2006, când, în vârstă de 86 de ani, suferind de o gravă problemă cardiacă, a intrat în comă. În acele clipe grele, Maica Domnului i s-a arătat stând deasupra patului de spital, fără sprijin, plutind. După această vedenie, stareța și-a revenit complet, într-un mod pe care medicii nu l-au putut explica logic. Ea a știut că vindecarea i-a fost dăruită prin puterea mijlocirii Maicii Domnului.
Recunoașterea oficială a sărbătorii
Recunoscând lucrarea minunată a acestei icoane în viața credincioșilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în ședința din 15 februarie 2018, ca Icoana Maicii Domnului „Siriaca” să fie prăznuită în fiecare an în ziua de vineri din Săptămâna Luminată, odată cu sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
Această decizie a fost o încununare a evlaviei de care s-a bucurat icoana timp de decenii, dar și o chemare adresată tuturor credincioșilor de a se apropia cu inimă curată de Maica Domnului. Ea nu a încetat niciodată să fie Izvor de Tămăduire pentru sufletele și trupurile celor ce o cheamă cu nădejde.
Mănăstirea Ghighiu – loc de pelerinaj și mângâiere
Astăzi, Mănăstirea Ghighiu, aflată în apropiere de Ploiești, este unul dintre cele mai iubite locuri de pelerinaj din România. Zeci de mii de credincioși vin anual să se închine la icoana Maicii Domnului „Siriaca”, să lase un acatist, o rugăciune, o lacrimă. În tăcerea bisericii mari, în mirosul de tămâie și în cântările maicilor, sufletul regăsește liniștea.
Maica Domnului nu a încetat niciodată să lucreze prin această icoană. O face în taină, cu blândețe, dar cu o putere care uimește. O face pentru că iubește. O face pentru că ne vrea aproape de Fiul ei.
Troparul Icoanei Maicii Domnului „Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu
Glas 1
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, după cuviință te slăvim, închinându-ne sfintei icoanei tale Siriaca, cea făcătoare de minuni și mângâietoare; că prin ea dăruiești credincioșilor vindecare de boli și suferințe. Pentru aceasta, cântăm ție: Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce ești una binecuvântată!