În inima Grădinii Maicii Domnului, la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, se păstrează cu sfințenie una dintre cele mai cinstite icoane din întreaga lume ortodoxă: Sfânta Icoană a Maicii Domnului „Prodromița”, adică „Înaintemergătoarea”. Această icoană este un odor de mare preț nu doar pentru viețuitorii athoniți, ci și pentru întregul neam românesc, care o cinstește cu profundă evlavie, fiind considerată o icoană „nefăcută de mână omenească” (acheiropoietos).
Originea minunată a icoanei
Istoria Icoanei Prodromița începe în anul 1863, în vremea întemeierii Schitului Prodromu, când Cuvioșii Nifon și Nectarie, ctitorii așezământului, au dorit ca schitul lor să aibă, asemenea celorlalte așezăminte de pe Athos, o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, spre ocrotire și întărire duhovnicească. Cei doi au căutat un iconar evlavios, cu viață curată, pentru a înfăptui această lucrare sfântă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, l-au aflat pe Iordache Nicolau, un zugrav bătrân și credincios din Iași, recunoscut pentru evlavia și meșteșugul său.
Lucrul la icoană a început la Mănăstirea Bucium, metoc al Schitului Prodromu, iar condițiile impuse iconarului au fost stricte: post, rugăciune, curăție trupească și sufletească. Iconarul a urmat cu sfințenie toate îndrumările, și în scurt timp a finalizat veșmintele și fundalul icoanei, după tehnica tradițională a picturii bizantine. Totuși, când a ajuns să picteze Sfintele Fețe ale Maicii Domnului și ale Pruncului Iisus, mâinile sale nu mai ascultau. Oricât se străduia, chipurile ieșeau nepotrivite, nedemne de sfințenia subiectului. Mâhnit și temător, iconarul a acoperit icoana cu o pânză, a încuiat atelierul și a amânat lucrul pentru ziua următoare.
Minunea pictării nepământești
În noaptea de 27 spre 28 iunie 1863, în chip minunat, icoana s-a desăvârșit. Dimineața, când iconarul a revenit în atelier, a descoperit icoana terminată, cu Sfintele Fețe zugrăvite în chip desăvârșit, strălucind de har dumnezeiesc. Iordache Nicolau, cuprins de frică și cutremurare, a înțeles că lucrarea fusese săvârșită de o mână cerească, și nu a mai îndrăznit să adauge nimic, decât lustrul final. El a lăsat o mărturie scrisă, datată 29 iunie 1863, semnată cu propria mână, în care descrie amănunțit această minune:
„…Când m-am dus să mă apuc de lucru – o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desăvârșit precum se vede; și eu, văzând această minune, n-am mai adaos a-mi mai pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios…”
Caracteristici ale icoanei
Icoana Maicii Domnului Prodromița are dimensiunile de 100 x 70 cm. Chipurile Maicii Domnului și ale Pruncului Iisus sunt de culoare galben-aurie, asemănătoare spicului de grâu copt. O particularitate semnificativă este faptul că, atunci când a fost cercetată științific, nu s-au găsit urme de pensulă pe Sfintele Fețe. Acest detaliu a întărit convingerea că icoana a fost pictată în chip supranatural, nepământesc.
Mai mult, martori evlavioși afirmă că, uneori, chipurile icoanei par să se schimbe: se luminează sau se întunecă, în funcție de starea duhovnicească a celor care le privesc sau de voia lui Dumnezeu, arătând prin aceasta o vie prezență a harului dumnezeiesc în această icoană.
Odorul de preț al Schitului Prodromu
Icoana a fost dusă cu mare evlavie la Schitul Prodromu, în Sfântul Munte Athos, unde a fost așezată cu cinste în biserica mare a schitului. De atunci și până astăzi, ea este cinstită de viețuitorii athoniți, dar și de pelerinii care urcă cu osteneală pe cărările muntelui pentru a se închina și a cere ajutorul Maicii Domnului. Multe minuni s-au săvârșit prin rugăciunile făcute în fața acestei sfinte icoane: vindecări de boli, izbăviri din primejdii, întoarceri la credință, întăriri sufletești în necazuri.
Pomenirea minunii pictării icoanei a fost stabilită în ziua de 12 iulie (pe stil nou), iar în Sfântul Munte Athos, unde se urmează calendarul iulian neîndreptat, este sărbătorită pe 25 iulie. Aceasta este și cea de-a doua sărbătoare hramului Schitului Prodromu, primul fiind Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Cinstirea în România
Cinstirea icoanei Prodromița nu s-a limitat doar la Sfântul Munte Athos. De-a lungul anilor, s-au realizat mai multe copii ale icoanei, unele dintre ele trimise în România, unde sunt așezate în mănăstiri și paraclise. Una dintre cele mai cunoscute copii se află în Paraclisul Noii Catedrale Patriarhale din București. Aceste copii, deși nu au fost pictate în mod miraculos, poartă în ele harul icoanei originale și sunt adesea izvorâtoare de minuni.
În multe biserici din România, ziua de 12 iulie este prăznuită cu slujbe speciale, acatiste și procesiuni în cinstea Maicii Domnului Prodromița, arătând evlavia deosebită a poporului român față de această icoană.
Minuni ale Icoanei Maicii Domnului „Prodromița” de la Muntele Athos
Sfânta Icoană „Prodromița”, aflată în biserica mare a Schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, este cunoscută nu doar pentru modul minunat în care s-a zugrăvit, ci și pentru mulțimea de minuni care s-au săvârșit de-a lungul timpului prin mijlocirea Maicii Domnului, în fața acestei icoane. Mărturiile monahilor athoniți, consemnate în scrieri duhovnicești și în sinaxarele Prodromului, dovedesc ajutorul concret și plin de har al Maicii Domnului pentru cei ce se roagă cu credință.
Vindecarea unui monah orb din naștere
Una dintre cele mai cunoscute minuni s-a petrecut în anii de început ai schitului. Un tânăr monah, venit în Athos de la o mănăstire românească, era orb din naștere. Auzind de Icoana Prodromița, a fost adus de frați la schit și a petrecut câteva zile în post și rugăciune înaintea icoanei. Într-una din nopți, în timpul unei privegheri, după ce a rostit cu lacrimi: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă și luminează ochii mei întunecați!”, a simțit o căldură dulce și lumină care îi pătrundea în trup. În acel moment, și-a recăpătat vederea în chip minunat. Minunea a fost cunoscută de toată obștea schitului, iar monahul a rămas acolo până la sfârșitul vieții, slujind în biserică.
Stingerea unui incendiu amenințător
Într-o vară secetoasă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, un incendiu izbucnit din cauza arșiței amenința să cuprindă chiliile schitului. Vântul puternic împingea flăcările spre biserica mare. Înspăimântați, părinții s-au adunat în biserică și au scos cu evlavie Icoana Maicii Domnului „Prodromița” în procesiune, rugându-se cu lacrimi și cântând Paraclisul. În chip minunat, vântul s-a oprit brusc, iar flăcările s-au domolit singure înainte de a atinge zidurile. Plin de recunoștință, starețul a scris atunci în cronica schitului: „Maica Domnului și-a întins acoperământul peste noi, și flăcările s-au plecat înaintea chipului ei nefăcut de mână.”
Salvarea unui vapor în primejdie
O altă minune consemnată de părinții prodromiți a avut loc în anii 1920, când o corabie românească, aflată în apropierea coastei athonite, a fost prinsă de o furtună cumplită. Căpitanul vasului, care fusese cu ani în urmă închinător la Icoana Prodromița, a luat o copie a icoanei din cabina sa și a pus-o la cârma corabiei, rugându-se împreună cu toți cei de pe vas. Furtuna s-a liniștit brusc, iar vasul a fost salvat. După această minune, căpitanul a revenit la Schitul Prodromu cu lacrimi de mulțumire și a donat schitului o icoană de argint, în semn de recunoștință.
Vindecarea unei femei din România bolnavă de cancer
Într-un manuscris păstrat la biblioteca Schitului Prodromu, este consemnată mărturia unei femei din Moldova care suferea de cancer într-un stadiu avansat. Familia ei, profund credincioasă, a trimis numele ei spre pomenire la Schitul Prodromu și a făcut o danie pentru aprinderea unei candele la Icoana Maicii Domnului „Prodromița”. După 40 de zile de rugăciuni, bolnava a visat-o pe Maica Domnului, care i-a spus: „Ridică-te, fiică, că rugăciunile s-au auzit în cer!” A doua zi, s-a simțit mai bine, iar analizele medicale ulterioare nu au mai arătat urme de boală.
Tămăduirea unui copil mut
În anii 2000, tatăl unui copil mut din naștere a ajuns cu greu în Sfântul Munte Athos, cerând binecuvântare să se închine la Icoana Prodromița. Copilul avea în jur de 7 ani și nu rostise niciodată vreun cuvânt. După ce s-a rugat în biserică și a sărutat icoana, copilul, privind icoana, a rostit clar: „Ma-ma …” A fost un moment de profundă emoție pentru toți cei de față. Minunea s-a răspândit în rândul pelerinilor și a fost consemnată de viețuitorii schitului, drept dovadă a lucrării Maicii Domnului asupra celor neputincioși.
Acestea sunt doar câteva din multele minuni care au fost săvârșite prin rugăciunile înaintea Icoanei Maicii Domnului „Prodromița”. Multe altele rămân neștiute, ascunse în taina inimilor celor care s-au rugat și au primit ajutor. Mărturia lor vie este că Maica Domnului nu întârzie niciodată să asculte pe cei care o cheamă cu credință.
Sensul duhovnicesc al icoanei „nefăcute de mână omenească”
Faptul că această icoană a fost desăvârșită în chip miraculos nu este doar o minune pentru uimirea credincioșilor, ci poartă o semnificație duhovnicească profundă. Într-o lume în care lucrarea omului este adesea marcată de imperfecțiune, Dumnezeu a ales să intervină pentru a arăta că Maica Domnului este vie, prezentă și lucrătoare în mijlocul poporului Său. Prin această lucrare cerească, se întărește credința în realitatea prezenței Maicii Domnului în viața Bisericii.
De asemenea, icoana Prodromița ne amintește că pictarea unei icoane nu este doar un act artistic, ci un act de rugăciune și de har. Iconarul devine, în adevăratul sens al cuvântului, un vas ales prin care lucrează Dumnezeu. Iar în cazul acestei icoane, Dumnezeu a lucrat direct, pecetluind cu mâna Sa cerească chipul celei care L-a născut cu trup pe Mântuitorul lumii.
Îndemn la rugăciune și încredere în Maica Domnului
În vremuri de încercare și de tulburare, credincioșii se întorc cu nădejde către Maica Domnului. Icoana Prodromița este o mărturie vie a grijii și ocrotirii pe care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu o poartă tuturor celor care aleargă la ea cu credință. Rugăciunile făcute înaintea acestei sfinte icoane sunt primite cu multă milostivire, iar mijlocirea Maicii Domnului nu întârzie să aducă luminare, pace și izbăvire.
Fie ca fiecare credincios care află despre această icoană să își îndrepte inima cu smerenie către Maica Domnului, cerându-i ajutor, ocrotire și îndrumare pe calea mântuirii. Să nu ne rușinăm a o chema în rugăciuni, ci să strigăm cu nădejde: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”
Condacul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos
Glasul 8
Apărătoare Doamnă…
Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioşii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzeşti şi ne izbăveşti din ispite şi din toate relele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, grăim ţie: Bucură-te, Fecioară, Nădejdea şi Slava creştinilor.
Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos
Glasul 1
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată.