În viața Bisericii Ortodoxe, căsătoria nu este un simplu eveniment social, nici doar o sărbătoare de familie, ci o Sfântă Taină prin care doi oameni se unesc în Hristos și primesc binecuvântarea lui Dumnezeu pentru întreaga lor viață.
De aceea, modul în care este săvârșită nunta, ziua aleasă și pregătirea duhovnicească a mirilor au o mare importanță. Tradiția patristică, reflectată limpede în învățăturile Sfântului Ioan Gură de Aur, arată că nunta trebuie legată de Sfânta Liturghie și de ziua Învierii, duminica.
În vremurile noastre, obiceiul de a face nunțile sâmbăta a devenit aproape general, însă această practică nu corespunde sensului profund al Tainei Cununiei. Părinții duhovnicești atrag atenția că sâmbăta este ziua pomenirii morților, iar despărțirea nunții de Liturghie a dus la pierderea unei tradiții vechi și pline de har.
Rânduiala zilelor și sensul lor duhovnicesc
În tradiția creștină, fiecare zi a săptămânii are o dedicare duhovnicească:
- luni este închinată Sfinților Îngeri;
- marți prorocilor și Sfântului Ioan Botezătorul;
- miercuri este zi de post, amintind de vânzarea Domnului;
- joi este dedicată Sfinților Apostoli;
- vineri este ziua Crucii și a Pătimirilor;
- sâmbăta este ziua pomenirii morților;
- duminica este Ziua Învierii.
Privind această rânduială, se pune întrebarea firească: cum poate fi potrivit ca nunta, începutul unei vieți noi, să fie făcută în ziua dedicată celor adormiți? Nu este aceasta o nepotrivire simbolică și duhovnicească?
În vechime, creștinii evitau să facă nunți sâmbăta tocmai din acest motiv. Sâmbăta era zi de rugăciune pentru cei plecați din această viață, iar bucuria nuntii era rezervată zilei Învierii, când întreaga Biserică se umple de lumină și speranță.
Duminica, ziua potrivită pentru cununie
Duminica este centrul vieții liturgice ortodoxe. În această zi, creștinii participă la Sfânta Liturghie, retrăiesc taina Învierii și se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului.
Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că familia creștină trebuie să înceapă cu Hristos în centru. În primele veacuri, cununia se săvârșea în cadrul Liturghiei, iar mirii se împărtășeau după o pregătire prin post, spovedanie și rugăciune. Astfel, nunta nu era doar o ceremonie festivă, ci un moment profund euharistic.
Această legătură dintre cununie și Liturghie avea un sens teologic adânc: noua familie se năștea din Euharistie, din comuniunea cu Hristos. Nu petrecerea era centrul, ci împărtășirea.
Despărțirea actuală a cununiei de Liturghie a slăbit această conștiință. Mulți aleg sâmbăta din motive practice, pentru a putea organiza petrecerea și pentru a nu lipsi de la serviciu, însă astfel se creează un risc: invitații lipsesc duminica de la Liturghie, iar începutul familiei se face într-o atmosferă mai degrabă lumească decât liturgică.
Căsătoria, mai mult decât o unire trupească
Sfântul Ioan Gură de Aur insistă că mariajul creștin nu este întemeiat pe atracția trupească, ci pe unirea în Dumnezeu.
El spune că atunci când căsătoria este redusă la dorință trupească, apar repede ura, conflictele și dezbinarea. Numai când cei doi soți sunt uniți mai întâi sufletește în Dumnezeu, unirea trupească devine binecuvântată și roditoare.
Această învățătură are rădăcini încă din Vechiul Testament: „Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe!». Și a zis şi ea cu el: «Amin!».”(Tobit 8, 7-8). Această rugăciune exprimă sensul adevărat al căsătoriei: nu satisfacerea dorinței, ci lucrarea mântuirii împreună.
Nunta devine astfel chip al unirii sufletului cu Dumnezeu. Soții sunt chemați să devină o „mică biserică”, o comunitate de rugăciune, dragoste și jertfă.
Importanța pregătirii duhovnicești a mirilor
În tradiția veche, mirii nu veneau la cununie nepregătiți. Ei posteau câteva zile, se spovedeau și se împărtășeau. Această pregătire arăta că nunta nu este doar un moment emoțional, ci un început de viață în Hristos.
Astăzi, această practică s-a pierdut în mare parte. Accentul cade adesea pe haine, restaurant, fotografii și organizare, iar pregătirea duhovnicească devine secundară.
Însă fără această pregătire, cununia riscă să devină doar un ritual exterior. Harul lucrează, dar rodirea lui depinde de deschiderea inimii.
De aceea, Părinții Bisericii recomandă:
- spovedanie înainte de cununie;
- împărtășirea mirilor;
- rugăciune comună;
- alegerea unei zile potrivite liturgic;
- participarea la Liturghie.
Greșeala lipsei de la Liturghie
Unul dintre marile pericole semnalate de duhovnici este faptul că nunțile sâmbăta îi fac pe oameni să lipsească de la Liturghia de duminică.
Oboseala petrecerii, călătoriile sau programul prelungit duc adesea la neparticiparea la slujbă. Astfel, evenimentul care ar trebui să apropie de Dumnezeu ajunge, paradoxal, să îndepărteze de El.
În gândirea patristică, aceasta este o inversare a priorităților: ceea ce este secundar (petrecerea) ajunge să fie mai important decât ceea ce este esențial (Liturghia).
Familia ca drum spre mântuire
Sfântul Ioan Gură de Aur vede familia ca pe o școală a sfințeniei. El spune că soții trebuie să se ajute reciproc pe calea mântuirii, să se îndemne la rugăciune, la milostenie și la viață curată.
Copiii născuți într-o familie unită în Dumnezeu primesc nu doar viață biologică, ci și temelie duhovnicească. Dragostea dintre părinți devine prima cateheză a copilului.
De aceea, începutul familiei trebuie pus pe temelie sfântă. Alegerea zilei cununiei nu este doar o chestiune organizatorică, ci una simbolică și spirituală.
Reîntoarcerea la sensul autentic al nunții
Nu este vorba de o regulă rigidă sau de o condamnare a celor care fac nunta sâmbăta, ci de redescoperirea sensului profund al Tainei.
Biserica cheamă pe credincioși să pună accentul pe:
- participarea la Liturghie;
- împărtășirea mirilor;
- viața duhovnicească a familiei;
- conștiința că nunta este începutul unui drum spre sfințenie.
Duminica rămâne ziua ideală tocmai pentru că este ziua Învierii, ziua bucuriei și a vieții noi, exact ceea ce simbolizează căsătoria.
Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre legătura dintre cununie și Liturghie ne amintește că familia creștină nu începe la restaurant, ci la Sfântul Altar
Nunta nu este doar o unire de trupuri, ci o Taină care unește sufletele în Dumnezeu și le cheamă la sfințenie.
Acolo unde soții își întemeiază viața pe Hristos, dragostea nu se stinge, răbdarea crește, iar casa devine biserică. Alegerea zilei, pregătirea prin rugăciune și participarea la Liturghie nu sunt simple detalii, ci pietre de temelie ale unei căsnicii binecuvântate.
Astfel, reamintindu-ne tradiția veche și glasul Sfinților Părinți, înțelegem că adevărata nuntă este aceea în care Hristos este prezent din prima clipă, iar începutul cel mai potrivit pentru această prezență rămâne ziua sfântă a Învierii, duminica.