Ziua de Luni nu obosește doar mintea: dă peste cap și metabolismul, prins între relaxarea de weekend și reluarea bruscă a ritmului săptămânal.
Lunea este adesea resimțită ca un șoc. După relaxarea de weekend, corpul și mintea trebuie să se readapteze brusc la un program, constrângeri și un ritm mai strict. Oboseală la trezire, foame dereglată, scădere a energiei, iritabilitate… Aceste senzații nu sunt doar de natură psihologică. Ele reflectă, de asemenea, ajustări metabolice reale, legate de modul în care organismul nostru reacționează la schimbarea ritmului.
Metabolismul, un sistem sensibil la rutine
Metabolismul nu funcționează izolat. Este strâns legat de programul nostru de somn, de expunerea la lumină, de orele meselor și de nivelul de stres. Când aceste repere sunt stabile, organismul se adaptează și optimizează gestionarea energiei. Dar când ritmul se schimbă brusc – așa cum se întâmplă adesea între weekend și luni – corpul trebuie să ajusteze mai mulți parametri în același timp.
În weekend, mulți dorm mai târziu, mănâncă la ore decalate, ronțăie mai mult sau consumă mai mult alcool și zahăr. Rezultat: ceasul biologic intern se desincronizează ușor. Luni dimineața, metabolismul nu este „în urmă”, ci este în proces de recalibrare.
„Jet lag-ul social” de luni
Cercetătorii vorbesc despre jet lag social pentru a descrie această discrepanță dintre ritmul nostru biologic natural și obligațiile noastre sociale. Nu este vorba doar de o simplă lipsă de motivație. Acest fenomen influențează secreția mai multor hormoni cheie ai metabolismului, în special cortizolul, insulina și leptina.
Luni dimineața, cortizolul — hormon implicat în trezire și mobilizarea energiei — este adesea mai ridicat. Acest lucru poate ajuta la trezire, dar un exces prelungit favorizează stocarea grăsimii abdominale și crește pofta de alimente dulci sau grase. În paralel, sensibilitatea la insulină poate fi afectată temporar, făcând gestionarea glicemiei mai puțin eficientă.
De ce ne simțim mai obosiți luni?
Această oboseală nu este doar mentală. Ea reflectă un metabolism care trebuie să treacă de la un mod „flexibil” la un mod „constrâns”. Corpul are nevoie de câteva ore, uneori de câteva zile, pentru a-și recăpăta funcționarea optimă.
Lipsa luminii naturale luni dimineața — mai ales iarna — accentuează acest fenomen. Lumina joacă un rol esențial în sincronizarea metabolismului. O expunere insuficientă perturbă producția de melatonină și întârzie semnalul de trezire metabolică, ceea ce poate da o senzație de greutate sau lentoare corporală.
Luni favorizează cu adevărat creșterea în greutate?
Lunea în sine nu îngrașă. În schimb, comportamentele asociate cu începutul săptămânii pot influența metabolismul. Sărirea micului dejun din lipsă de timp, consumul excesiv de cafea pe stomacul gol, mâncatul rapid sau sub stres sunt tot atâția factori care perturbă reglarea apetitului.
Paradoxal, mulți adoptă luni o logică de „reparație” după excesele de weekend: restricție alimentară excesivă, reluare sportivă prea intensă, vinovăție. Aceste strategii pot încetini temporar metabolismul și pot favoriza poftele la sfârșitul zilei.
Rolul stresului de luni
Stresul este un factor central. Luni concentrează adesea anticipare, presiune și sarcină mentală, ceea ce stimulează sistemul nervos simpatic. Pe termen scurt, acest lucru crește cheltuielile energetice. Dar pe termen mediu, stresul repetat tinde să deregleze semnalele de foame și sațietate, să perturbe somnul și să favorizeze o stocare ineficientă a energiei.
Metabolismul nu tolerează nici brutalitatea, nici constrângerea excesivă. Funcționează mai bine în regularitate decât în rupturi bruște.
Cum să-ți ajuți metabolismul luni
În loc să „forțeze” corpul să repornească, specialiștii recomandă o abordare mai progresivă. Reexpunerea rapidă a organismului la lumina zilei, mâncatul la ore regulate, preferarea unei prime mese hrănitoare, dar ușor digerabile, și reluarea unei activități fizice moderate sunt semnale pozitive trimise metabolismului.
Obiectivul nu este de a compensa weekendul, ci de a reinstala repere stabile. Metabolismul se reglează mai puțin prin voință și mai mult prin coerența obiceiurilor.