Praznicul Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Sfânta Ana, serbat în fiecare an la data de 9 decembrie, reprezintă una dintre cele mai luminoase sărbători ale Bisericii Ortodoxe.
În această zi, creștinii prăznuiesc începutul iconomiei mântuirii, pregătirea de către Dumnezeu a „bisericii celei însuflețite” și a „casei sfinte” în care avea să Se sălășluiască Fiul Său cel veșnic.
Zămislirea Sfintei Fecioare Maria nu este un eveniment obișnuit, ci unul prevestit, binevestit și rânduit din veac de înțelepciunea dumnezeiască, prin care se arată puterea lui Dumnezeu și credincioșia Sa față de rugăciunea celor drepți.
Pregătirea dumnezeiască pentru venirea Mântuitorului
Înainte ca Domnul Iisus Hristos să Se întrupeze din Preacurata Fecioară, Dumnezeu a voit să pregătească vasul cel ales, pe cea care avea să fie Maica Sa după trup. Pentru aceasta, a trimis pe îngerul Său la drepții Ioachim și Ana, oameni înaintați în vârstă, sterpi și mult încercați prin rușinea nerodirii. Lipsa de copii era socotită un mare necaz în poporul lui Israel, iar Ioachim și Ana au purtat această povară timp de cincizeci de ani, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu să le ridice ocara, dacă este voia Sa.
Dumnezeu, Cel ce face minuni și ridică din nimic pe cele ce nu sunt, a binevoit să le trimită pe Arhanghelul Gavriil, care le-a vestit că rugăciunile lor au fost ascultate și că li se va naște o fiică. Această fiică nu va fi una obișnuită, ci mai înainte aleasă dintre toate neamurile, hotărâtă din veci să fie Născătoare de Dumnezeu. Astfel, zămislirea Fecioarei Maria este rodul făgăduinței dumnezeiești și al credinței neclintite a părinților ei.
Zămislire după rânduiala firii, dar din voia și făgăduința lui Dumnezeu
Biserica învață cu limpede cuvânt că Sfânta Fecioară Maria s-a zămislit și s-a născut în chip firesc, din unirea părinților ei, Ioachim și Ana. Nimic nu este neobișnuit în modul nașterii sale, ci în faptul că Dumnezeu a rânduit această zămislire în chip minunat, din părinți sterpi și înaintați în vârstă. Zămislirea Sfintei Fecioare nu este una fără bărbat ori înainte de vreme, ci una firească, binecuvântată prin iconomia dumnezeiască.
Numai Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de fire, fără sămânță bărbătească, fără voie trupească, fără stricăciune. El, fiind Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, a luat trup în chip negrăit, tainic, așa cum numai El știe. De aceea, prăznuirea Zămislirii Maicii Domnului este pentru Biserică un început și o pregătire pentru Întruparea Mântuitorului, pentru că prin venirea ei în lume începe dezlegarea blestemului și vindecarea rănilor lăsate de păcatul strămoșesc.
Minunea nașterii celei mult așteptate
Zămislirea Sfintei Fecioare Maria arată puterea lui Dumnezeu care ridică „pântecele cel sterp spre rodire” și face „maică născătoare de copii” pe cea care îmbătrânise fără prunci. Minunea nu vine doar ca răspuns la rugăciunea celor doi drepți, ci ca împlinire a unui plan dumnezeiesc mai înalt: din Ioachim și Ana avea să se nască fiica prin care Dumnezeu Însuși avea să vină în trup spre mântuirea lumii.
Prin nașterea ei, legăturile lui Adam încep să se dezlege, iar lumea, înșelată de păcat, începe să se slobozească. Sfinții Proroci au așteptat-o, patriarhii au prevestit-o, iar întreg Vechiul Testament o preînchipuie pe cea care avea să fie ușa prin care vine în lume Mântuitorul. Ea este „nepoata lui Iesei”, mlădița cea roditoare din rădăcina lui David, cea prin care făgăduințele lui Dumnezeu se împlinesc.
Zi de prăznuire și de înnoire duhovnicească
Biserica ne cheamă să prăznuim această zi nu doar cu bucurie pământească, ci cu lucrare duhovnicească. Pentru că zămislirea Maicii Domnului este începutul mântuirii, creștinul este invitat să își deschidă sufletul către Dumnezeu prin rugăciune, priveghere, milostenie și post. Praznicul nu este doar o aducere aminte, ci o chemare la înnoire.
În învățătura pentru această zi se arată:
- să alergăm cu bucurie la biserica Maicii Domnului;
- să ne împodobim cu rugăciune curată, cu fapte bune și cu post;
- să nu uităm pe cei săraci, pe cei flămânzi, pe cei însetați și pe cei goi.
Hristos ne primește milostenia ca și cum I-am fi făcut-o Lui Însuși, căci El a zis: „Străin am fost și M-ați primit; flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc.”
Astfel, prăznuirea Zămislirii Maicii Domnului nu se împlinește doar prin cuvinte sau cântări, ci prin viață creștinească, prin lucrare și prin milă față de aproapele.
Îndemn la trezvie și pocăință
Înțelepții dascăli ai Bisericii ne atenționează că trebuie să fim pregătiți în orice clipă, pentru că nu știm ceasul în care sufletul se va despărți de trup. De aceea, suntem chemați să trăim cu pocăință, cu blândețe, cu înfrânare, cu inimă milostivă și cu nădejde în mila lui Hristos. Să fugim de lene, de deșertăciune și de îndepărtarea de biserică, pentru ca nu cumva să ne lipsim de slava lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne amintește că toate aceste zile de sărbătoare au fost făcute pentru folosul nostru duhovnicesc, iar nu noi pentru ele. Ele sunt prilej de ridicare, de întărire și de luminare a sufletului.
Locul prăznuirii și cinstirea Maicii Domnului
În tradiția sinaxarelor se amintește că acest sobor al Zămislirii Preacuratei se săvârșea cu deosebită cinstire în casa Născătoarei de Dumnezeu din Svorani, aproape de sfânta ei biserică. Această precizare arată vechimea cultului Maicii Domnului și importanța deosebită dată acestei sărbători încă din primele veacuri.
Maica Domnului, născută în chip minunat, rămâne pururea mijlocitoare pentru oameni, rugând pe Fiul ei și Dumnezeul nostru pentru mântuirea tuturor. De aceea, Biserica o cinstește cu evlavie și cu bucurie, știind că prin ea s-a deschis ușa mântuirii.
Moștenirea binecuvântată a drepților Ioachim și Ana
Drepții Ioachim și Ana, deși au purtat multă vreme rușinea nerodirii, au fost răsplătiți cu cel mai mare dar care poate fi dat părinților: nașterea Maicii Domnului. Ei devin astfel părinții celei care este binecuvântată mai mult decât toate femeile și lăudată de toate neamurile.
Fiica lor, Maria, este începutul mântuirii neamului omenesc, căci prin ea Dumnezeu Însuși a venit în lume. De aceea, Zămislirea ei este nu doar o minune în viața celor doi drepți, ci o minune pentru întreaga umanitate.
Zămislirea Maicii Domnului, începutul mântuirii noastre
Prăznuirea Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Sfânta Ana este o sărbătoare a bucuriei, a nădejdii și a împlinirii făgăduințelor dumnezeiești. Este un prilej de a medita la lucrarea minunată a lui Dumnezeu, care ridică pe cei smeriți, întărește pe cei necăjiți și dăruiește lumii mântuire prin Maica Domnului.
Să întâmpinăm această zi sfântă cu inimă curată, cu rugăciune, cu milă față de aproapele și cu dorința de a ne asemăna fecioarelor înțelepte, pentru ca la sfârșit să auzim și noi glasul cel dulce al Domnului:
„Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.” (Matei 25, 34)
Tropar la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana
Glasul 4
Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine!
Condac la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Astăzi lumea prăznuieşte zămislirea Sfintei Ana, care s-a făcut de la Dumnezeu; pentru că aceasta a născut pe Ceea ce mai presus de cuvânt a născut pe Cuvântul.