În fiecare an, la data de 23 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care avea să fie Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos. Acest praznic marchează un moment de mare taină și mângâiere duhovnicească, fiindcă, odată cu minunea nașterii din părinți bătrâni și sterpi, Dumnezeu pregătește calea venirii Fiului Său în lume. Zămislirea Sfântului Ioan nu este un simplu eveniment de familie, ci o lucrare a Proniei divine, vestită de un înger și însemnată cu daruri cerești, care se leagă direct de planul mântuirii întregii omeniri.
Un praznic al minunii
Multe mame au născut fii în istoria omenirii, dar foarte puține sunt acelea ale căror zămisliri sunt prăznuite de Biserică. Tradiția arată că numai trei zămisliri au fost vestite de îngeri și au rămas ca praznice în calendar: zămislirea Maicii Domnului de către Sfânta Ana, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul de către Sfânta Elisabeta și, mai presus de toate, zămislirea minunată a Mântuitorului Hristos în pântecele Preacuratei Fecioare Maria, prin umbrirea Duhului Sfânt. Toate aceste trei zămisliri poartă în sine o lucrare dumnezeiască și un semn al milostivirii lui Dumnezeu față de lume.
În mod deosebit, zămislirea Sfântului Ioan arată că nimic nu este cu neputință la Dumnezeu. Așa cum odinioară Sara, femeia lui Avraam, a născut la bătrânețe pe Isaac, tot astfel Elisabeta, soția preotului Zaharia, primește darul de a aduce pe lume pe cel care avea să fie „Un glas strigă: «În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. ” (Isaia 40, 3).
Vestirea Arhanghelului Gavriil
Evanghelia după Luca (capitolul 1) descrie cu multă limpezime cum s-a petrecut minunea. Preotul Zaharia slujea în templul Domnului, în rândul săptămânii sale. Intrând în Sfânta Sfintelor ca să aducă tămâie și să se roage pentru popor, i s-a arătat Arhanghelul Gavriil, spunându-i:
„Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.Şi bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea lui mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. ” (Luca 1, 13-15).
La această veste, Zaharia s-a îndoit, gândind că el și soția lui erau prea înaintați în vârstă pentru a mai avea copii. Îngerul i-a arătat însă că pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputință, dar, pentru necredința sa, Zaharia a fost pedepsit să rămână mut până la nașterea pruncului. Această tăcere a fost un semn, dar și o pedagogie duhovnicească, prin care Dumnezeu a arătat că omul trebuie să-și folosească graiul nu pentru îndoială, ci pentru a-L lăuda și a-I mulțumi.
Credința Elisabetei și darul rugăciunilor
Deși Zaharia s-a clătinat în credință, Elisabeta a primit vestea cu nădejde și s-a bucurat de lucrarea lui Dumnezeu. Scriptura arată că această minune s-a săvârșit nu doar pentru rugăciunile de atunci ale celor doi soți, ci pentru toată viața lor de dreptate și răbdare. Rugăciunile înălțate cu ani înainte, în tinerețea lor, au fost ascultate la vremea potrivită, atunci când Dumnezeu a rânduit ca Ioan să vină pe lume. Astfel, vedem că nici o rugăciune nu se pierde, ci fiecare este primită înaintea tronului lui Dumnezeu, iar El răspunde la momentul cel mai potrivit pentru mântuirea sufletului.
Elisabeta s-a retras pentru o vreme în singurătate, mulțumind Domnului pentru darul minunat. În același timp, ea a simțit că pruncul ce avea să se nască era rânduit pentru o lucrare cu totul deosebită.
Legătura cu planul mântuirii
Zămislirea Sfântului Ioan este strâns legată de zămislirea Mântuitorului Iisus Hristos. Înaintemergătorul Ioan trebuia să fie cu șase luni mai mare decât Domnul, ca să-I pregătească venirea. De aceea, cu jumătate de an înainte ca Arhanghelul Gavriil să binevestească Fecioarei Maria taina întrupării Fiului lui Dumnezeu, el vestește lui Zaharia nașterea celui ce avea să fie proroc și înainte-mergător. În toate se vede rânduiala și armonia dumnezeiască, căci Ioan se naște dintr-o femeie bătrână și stearpă, ca să arate că harul lui Dumnezeu lucrează mai presus de fire, iar Iisus Hristos Se naște din Fecioară, ca să descopere taina cea mai presus de fire a întrupării.
Sfântul Ioan este numit de Hristos „Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. ” (Matei 11, 11). El a fost mai presus decât toți prorocii, nu doar pentru că a prorocit venirea Mântuitorului, ci pentru că a avut privilegiul unic de a-L boteza pe Hristos și de a-L arăta lumii, zicând: „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. ” (Ioan 1, 29).
Îndoiala lui Zaharia
Îndoiala lui Zaharia nu trebuie privită doar ca o slăbiciune omenească, ci și ca o învățătură pentru toți credincioșii. De multe ori și noi ne rugăm lui Dumnezeu, dar atunci când El ne răspunde într-un mod neașteptat, ne clătinăm în credință. Zaharia a cerut un semn și a primit muțenia, ca să înțeleagă că mai bine este să tacă omul și să asculte de voia lui Dumnezeu, decât să îndrăznească a judeca planurile Sale. Tăcerea lui a devenit o mărturisire, căci atunci când s-a născut pruncul, el a scris pe o tăbliță: „Ioan este numele lui”, arătând astfel ascultarea și primirea deplină a voii dumnezeiești.
Minunea care întărește credința
Nașterea Sfântului Ioan din părinți bătrâni arată că Dumnezeu ridică viață acolo unde firea omenească nu mai poate. Această minune întărește credința și ne învață să nu ne lăsăm prinși doar de legile firii, ci să privim cu ochii sufletului la puterea Celui ce a creat toate. Omenirea întreagă aștepta venirea lui Mesia, iar Dumnezeu a trimis mai întâi pe Ioan ca să pregătească poporul pentru primirea Lui. Prin urmare, zămislirea Înaintemergătorului este începutul lucrării mântuitoare care avea să se desăvârșească în Hristos.
Semnificația duhovnicească a praznicului
Praznicul din 23 septembrie nu este doar o comemorare istorică, ci și un prilej de a medita la felul în care Dumnezeu lucrează în viața noastră. Rugăciunile pe care le facem cu credință, chiar dacă nu vedem roadele lor imediat, se adună înaintea lui Dumnezeu și aduc rod la timpul cuvenit. Îndoiala lui Zaharia ne arată cât de importantă este răbdarea și nădejdea, iar bucuria Elisabetei ne învață recunoștința și smerenia.
În plus, praznicul ne amintește că toți prorocii Vechiului Testament au pregătit venirea Domnului, dar numai Sfântul Ioan L-a văzut cu ochii săi, L-a botezat și L-a arătat lumii. De aceea, el este numit „plinirea prorocilor” și „sfârșitul Legii Vechi”, cel care face trecerea către Legea harului adusă de Domnul Iisus Hristos.
Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare a minunii, a credinței și a planului dumnezeiesc de mântuire
Prin această lucrare, Dumnezeu a arătat că ascultă rugăciunile celor drepți, că binecuvintează răbdarea și că ridică viață acolo unde firea omenească nu mai are putere. Ioan s-a născut nu doar ca fiu al lui Zaharia și Elisabeta, ci ca „Înger în trup”, trimis să vestească lumii venirea Mielului lui Dumnezeu.
Astăzi, prăznuind această taină, Biserica ne cheamă să ne întărim credința, să nu ne clătinăm în fața încercărilor și să mulțumim pentru toate darurile, văzute și nevăzute, pe care Dumnezeu le lucrează în viața noastră. Așa cum Ioan a fost Înaintemergătorul Domnului, tot așa și fiecare minune a lui Dumnezeu în viața noastră este o pregătire pentru întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.
Condac la Praznicul zămislirii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
Glasul 1
Ceata îngerească…
Se veseleşte luminat Marele Zaharia, cu Sfânta Elisabeta soţia sa cea întru tot mărită, după vrednicie zămislind pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul, pe care Arhanghelul l-a binevestit bucurându-se. Iar noi oamenii după vrednică datorie îl cinstim, ca pe un tăinuitor al darului.
Tropar la Praznicul zămislirii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
Glasul 4
Ceea ce mai înainte erai stearpă şi neroditoare, veseleşte-te; că iată ai zămislit pe Sfeşnicul Soarelui, Cel Ce va să lumineze toată lumea care pătimea cu nevederea. Dănţuieşte Zaharia cu îndrăzneală strigând: Prooroc Celui Preaînalt este cel ce are să se nască.