Președintele Chinei, Xi Jinping, a efectuat miercuri o vizită rară în Tibet, pentru a marca 60 de ani de la transformarea regiunii într-o „autonomie” aflată sub controlul Beijingului. Liderul chinez a ajuns la Lhasa, capitala regiunii, unde a fost întâmpinat cu flori și dansuri tradiționale, potrivit agenției de presă Xinhua, care a relatat despre o „primire călduroasă” din partea populației locale.
Xi a îndemnat la construirea unui „Tibet socialist modern, unit, prosper, civilizat, armonios și frumos”, reiterând linia oficială a Partidului Comunist. Vizita sa are loc într-un context sensibil, marcat de criticile internaționale privind politica dură a Beijingului în regiune.
Tibetul a fost ocupat de trupele chineze în 1951, iar în 1965 regimul lui Mao Zedong a oficializat crearea Regiunii Autonome Tibetane. De atunci, rapoartele privind represiunea politică și culturală s-au succedat, de la demolarea unor mănăstiri budiste și încarcerarea călugărilor, până la măsuri recente precum relocarea copiilor tibetani în internate unde sunt instruiți în limba mandarină.
Criticii afirmă că represiunea s-a accentuat după protestele masive din 2008, în timp ce autoritățile chineze susțin că au redus sărăcia și au modernizat infrastructura regiunii. În paralel, fluxurile masive de migranți Han și închiderea aproape totală a Tibetului pentru jurnaliști și vizitatori străini au alimentat tensiunile.
Chestiunea religioasă rămâne un punct de dispută: Beijingul insistă că are dreptul de a numi viitorul Dalai Lama, liderul spiritual al tibetanilor, care trăiește în exil în India din 1959 și a împlinit recent 90 de ani.
Vizita lui Xi Jinping survine și pe fondul tensiunilor geopolitice, având în vedere că Tibetul se află la granița contestată cu India, unde China construiește drumuri și infrastructură cu posibilă utilizare militară.
Astfel, vizita liderului chinez în Lhasa nu este doar una aniversară, ci și un semnal politic adresat atât populației tibetane, cât și rivalilor internaționali.
Vizita lui Xi Jinping în Tibet, la 60 de ani de la consolidarea controlului chinez asupra regiunii, depășește cadrul unei simple aniversări oficiale și se transformă într-un mesaj strategic cu mai multe dimensiuni. Pe plan intern, ea are rolul de a reafirma autoritatea Partidului Comunist Chinez asupra unui teritoriu unde tensiunile identitare, culturale și religioase persistă în ciuda decadelor de represiune și de politici de integrare forțată. Prin discursul despre „unitate, prosperitate și armonie”, Xi încearcă să transmită imaginea unei regiuni stabile și modernizate, unde dezvoltarea economică și infrastructura construite de Beijing ar trebui să compenseze lipsa libertății religioase și a autonomiei reale.
Pe plan extern, vizita este un avertisment subtil adresat rivalilor geopolitici ai Chinei, în special Indiei, având în vedere că Tibetul se află la granița contestată dintre cele două state și că Beijingul investește masiv în infrastructură cu dublă utilitate, civilă și militară. În același timp, reamintirea „succeselor” Partidului în Tibet reprezintă un semnal pentru comunitatea internațională că Beijingul nu are nicio intenție să-și relaxeze controlul asupra regiunii și că problema tibetană rămâne pentru China o chestiune de suveranitate non-negociabilă.
Astfel, vizita lui Xi Jinping nu este doar o comemorare istorică, ci o reafirmare a liniei dure a Beijingului: Tibetul este parte integrantă a Chinei, iar orice contestare internă sau internațională va fi contracarată prin forță, propagandă și consolidare militară. În același timp, evenimentul scoate la lumină contrastul dintre narativul oficial – al unui „Tibet socialist modern și prosper” – și realitatea denunțată de organizațiile pentru drepturile omului, care vorbesc despre represiune, asimilare culturală și lipsa libertăților fundamentale.
VEZI ȘI – Florida se confruntă cu o creștere a cazurilor de COVID-19 înainte de începerea școlilor