Biserica Ortodoxă o prăznuiește cu evlavie pe Sfânta și Dreapta Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în ziua de 25 iulie, când se face pomenirea adormirii sale. Este o zi de cinstire profundă, nu doar pentru că ea este bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, ci și pentru viața sa sfântă, plină de răbdare, rugăciune și jertfelnicie.
Originea și neamul Sfintei Ana
Sfânta Ana s-a născut din seminția lui Levi, o spiță cu rădăcini preoțești, din părinți temători de Dumnezeu: preotul Mathan (sau Matthan) și Maria. Era cea mai mică dintre cele trei fiice ale lor, alături de surorile Maria și Sovi (sau Sovia). Cele trei surori aveau să devină străbunele după trup ale celor mai importante figuri din istoria mântuirii: Maria a născut pe Salomeea, Sovi pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, iar Ana pe Fecioara Maria, Maica Domnului.
Astfel, prin aceste înrudiri, observăm o legătură de sânge între Mântuitorul Iisus Hristos și Sfântul Ioan Botezătorul. Maica Domnului, Elisabeta și Salomeea erau verișoare de gradul întâi, iar Iisus și Ioan erau veri de gradul al doilea, după trup.
Căsătoria cu Ioachim și viața de încercare
Ana a fost căsătorită cu Dreptul Ioachim, un bărbat înțelept și evlavios din Galileea. Cu toate că trăiau în bună înțelegere și se distingeau prin viața lor curată și bineplăcută lui Dumnezeu, aceștia nu aveau copii, fapt care era considerat o rușine și un blestem în Israelul de atunci.
Ani de zile au trăit cu durerea nerodirii, fiind adeseori batjocoriți de cei din jur. Însă nu s-au răzvrătit, ci și-au înmulțit rugăciunile și faptele bune. În această suferință, Dumnezeu a lucrat în chip minunat: un înger le-a vestit că rugăciunile le-au fost ascultate și că vor naște o fiică binecuvântată, care va fi aleasă să devină Maica lui Dumnezeu. Astfel, după mulți ani de așteptare și nădejde, Sfânta Ana a născut pe Prunca Maria, cea care avea să devină Născătoarea de Dumnezeu și începutul mântuirii noastre.
Nașterea Fecioarei Maria și dăruirea ei la templu
După nașterea Preasfintei Fecioare, Sfânta Ana și-a închinat viața slujirii lui Dumnezeu prin creșterea copilului în frică de Domnul. La vârsta de trei ani, Maria a fost dusă la Templul din Ierusalim, potrivit făgăduinței părinților săi. Acolo a fost încredințată slujirii lui Dumnezeu, ca o ofrandă vie, curată și neprihănită.
Această dăruire a Mariei la templu a fost un act de credință profundă din partea Sfintei Ana și a Dreptului Ioachim. Nu era un simplu gest ritualic, ci o jertfă adevărată, renunțarea la singurul lor copil pentru a-l închina cu totul lui Dumnezeu.
O viață de sfințenie
După ce și-a încredințat copilul Templului, Sfânta Ana și-a petrecut restul vieții în rugăciune, post și fapte de milostenie. A devenit un model de smerenie, de lepădare de sine și de slujire tăcută, calități care se regăsesc și în fiica sa, Maica Domnului. Tradiția spune că Ana și Ioachim au trăit în curăție, în dragoste față de Dumnezeu și aproapele, până la sfârșitul vieții lor pământești.
Ana a adormit în pace la vârsta de 69 de ani, fiind plină de har și cinstită de toți cei care o cunoșteau pentru viața ei curată. Soțul ei, Ioachim, s-a săvârșit la vârsta de 84 de ani. Nu se știe cu exactitate cine dintre ei a trecut primul la cele veșnice, însă tradiția afirmă că Fecioara Maria avea doar 11 ani când i-a pierdut pe amândoi și a rămas orfană în Templu.
Semnificația adormirii Sfintei Ana
Adormirea Sfintei Ana nu este doar un eveniment istoric, ci și o sărbătoare duhovnicească. Biserica Ortodoxă nu vorbește despre moartea sfinților, ci despre adormire, o trecere lină și senină către viața veșnică. În cazul Sfintei Ana, această adormire este o încununare a unei vieți sfinte și o înălțare către slava cerească. Ea se bucură astăzi în ceruri de o cinstire aleasă, fiind bunica după trup a Domnului și una dintre cele mai cinstite femei din istoria mântuirii.
Cinstirea ei nu se oprește doar la 25 iulie. Biserica o mai prăznuiește și la 9 septembrie, împreună cu Dreptul Ioachim, ca părinți ai Maicii Domnului. Numeroase biserici și mănăstiri îi poartă numele, iar credincioșii o invocă cu dragoste în rugăciuni, mai ales femeile care nu pot avea copii, știind că Ana este ocrotitoarea lor și mijlocitoare către Dumnezeu.
Moștenirea duhovnicească a Sfintei Ana
Dincolo de rolul său istoric, Sfânta Ana este un simbol al răbdării, al nădejdii neclintite și al credinței care rodește în vremea lui Dumnezeu. Ani întregi a suferit ocară și rușine din pricina nerodirii, dar nu și-a pierdut credința. Nu s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nu s-a mâhnit până la deznădejde, ci a staruit în rugăciune. Astfel, Dumnezeu a binecuvântat-o nu doar cu un copil, ci cu cel mai prețios dar: o fiică neprihănită, aleasă să devină Maica Mântuitorului.
Viața Sfintei Ana este o chemare la răbdare și rugăciune pentru toți cei care trec prin încercări. Ea ne arată că nimic nu este cu neputință la Dumnezeu și că răspunsul Său vine întotdeauna la vreme potrivită. Prin exemplul ei, Biserica învață că harul nu vine prin putere sau merit, ci prin smerenie și ascultare.
Cinstirea Sfintei Ana în viața Bisericii
În sinaxarele ortodoxe, Sfânta Ana este numită „Dreapta Ana”, titlu care exprimă viața sa sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Dreptatea, în limbaj biblic, înseamnă trăirea în acord cu voia lui Dumnezeu, nu doar respectarea exterioară a legii, ci o inimă curată și smerită. Această „dreptate” a Sfintei Ana este aceeași cu dreptatea Dreptului Noe, a Dreptului Avraam și a altor drepți din Vechiul Testament, dar ea strălucește cu atât mai mult cu cât a fost vas ales pentru nașterea celei care avea să nască pe Mântuitorul.
În iconografie, Sfânta Ana este reprezentată adeseori împreună cu fiica sa, Prunca Maria, în brațe sau învățând-o să citească Scriptura. Aceste reprezentări exprimă iubirea, grija și rolul educativ al părinților în formarea duhovnicească a copiilor. Sfânta Ana este astfel model pentru toate mamele creștine, care sunt chemate să-și crească fiii și fiicele în frica de Dumnezeu.
Adormirea Sfintei și Dreptei Ana este un prilej de recunoștință și cinstire pentru una dintre cele mai sfinte femei ale istoriei mântuirii
Ea nu este pomenită doar pentru rudenia ei trupească cu Mântuitorul, ci mai ales pentru credința, nădejdea și dragostea cu care și-a trăit viața. Viața sa este o dovadă că Dumnezeu răsplătește smerenia și răbdarea și că binecuvântarea Sa se revarsă cu belșug asupra celor care Îl iubesc.
Condac la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Glasul 2
Cele de sus căutând…
Pomenirea strămoşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toţi cei ce cântă: Dumnezeul nostru fii cu noi, Cel Ce ai preaslăvit pe aceştia precum ai binevoit.
Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Glasul 4
Pe Ceea ce a născut Viaţa în pântece o ai purtat, pe Curata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu Gânditoare, Sfântă Ana. Pentru aceasta acum, la primirea cerească, unde este locaşul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste iertare de greşeli, pururea fericită.