În rânduiala Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, unul dintre cele mai profunde și mai emoționante momente este Vohodul Mare, numit și Intrarea Mare sau ieșirea cu Cinstitele Daruri. Acest act liturgic nu este doar o simplă procesiune, ci reprezintă o adevărată sinteză teologică și simbolică a lucrării mântuitoare săvârșite de Domnul Iisus Hristos pentru lume.
Prin aducerea darurilor de la proscomidiar pe Sfânta Masă și prin cântarea imnului heruvic, Biserica ne introduce tainic în drumul Domnului spre Patimile Sale, spre jertfa de pe Cruce și spre slăvita Sa Înviere.
Locul Vohodului Mare în cadrul Sfintei Liturghii
Vohodul Mare se săvârșește în partea a doua a Liturghiei, numită Liturghia credincioșilor, după ce catehumenii au fost chemați să părăsească adunarea. Această etapă este rezervată celor botezați, pregătiți să participe deplin la Jertfa Euharistică.
Momentul este precedat de cântarea imnului heruvic:
„Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim,
Şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem,
Toată grija cea lumească să o lepădăm
Ca pe Împăratul tuturor, să primim,
Pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti.”
Această cântare îi cheamă pe credincioși la o stare de curățire lăuntrică, la lepădarea grijilor lumești și la deschiderea inimii pentru primirea Împăratului slavei.
Desfășurarea ritualului Intrării Mari
După tămâierea întregii biserici, preotul se apropie de proscomidiar. La încheierea primei părți a Heruvicului, el începe ritualul Intrării Mari.
Rânduiala este precisă și plină de semnificații:
- Preotul tămâiază darurile;
- Se închină de trei ori;
- Rostește rugăciunea: „Doamne, curățește-mă pe mine păcătosul”;
- Așază Aerul pe umeri;
- Ridică Sfântul Disc și Sfântul Potir;
- Iese din altar pe ușa de miazănoapte.
Înaintea sa merge diaconul sau paraclisierul cu cădelnița și lumânarea aprinsă, simboluri ale rugăciunii și ale luminii dumnezeiești.
Această procesiune nu este una solemnă doar exterior, ci reprezintă un act profund de smerenie și jertfelnicie.
Atitudinea credincioșilor în timpul Vohodului Mare
În momentul ieșirii cu Cinstitele Daruri, credincioșii sunt chemați la o atitudine de profundă evlavie. Tradiția îndeamnă ca fiecare să-și plece capul și să rostească în taină:
„Pomenește-mă, Doamne.”
Această rugăciune exprimă dorința fiecăruia de a fi pomenit în Jertfa euharistică și de a primi mila lui Dumnezeu.
Sfântul Nicolae Cabasila arată că, deși darurile nu sunt încă sfințite, ele sunt deja pregătite prin rugăciune pentru a deveni Trupul și Sângele Domnului.
Formula de pomenire a celor vii și a celor adormiți amintește de rugăciunea tâlharului celui bun: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta”.
Mijlocirea preotului pentru popor
Ajungând cu darurile în fața credincioșilor, în mijlocul bisericii, preotul înalță cereri către Dumnezeu pentru tot poporul. El devine mijlocitor între cer și pământ, între Hristos și comunitate.
Această mijlocire are un caracter profund hristologic: preotul se roagă asemenea tâlharului de pe cruce, cerând mântuirea tuturor și intrarea în Împărăția Cerurilor.
Astfel, Vohodul Mare nu este doar un act simbolic, ci o reală lucrare de comuniune și rugăciune pentru întreaga Biserică.
Așezarea darurilor pe Sfânta Masă
După procesiune, preotul intră în altar, iar strana cântă partea a doua a Heruvicului:
„Ca pe Împăratul tuturor primind…”
Cinstitele Daruri sunt așezate pe Sfânta Masă, iar preotul rostește troparele îngropării Domnului:
- „Iosif cel cu bun chip…”
- „În mormânt cu trupul…”
- „Ca un purtător de viață…”
Aceste cântări subliniază legătura dintre Euharistie și moartea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos. Tămâierea de trei ori exprimă cinstirea Sfintei Jertfe și prezența Sfintei Treimi.
Semnificația simbolică a Vohodului Mare
Din punct de vedere simbolic, Vohodul Mare închipuie drumul Domnului din Betania spre Ierusalim, unde avea să-Și asume Patimile pentru mântuirea lumii.
După unii liturgiști, acest moment reprezintă intrarea triumfală în Cetatea Sfântă, ca Împărat smerit, gata de jertfă. Alții văd în el alaiul funebru al îngropării Domnului.
Preotul profesor Ene Braniște arată că procesiunea cu pâinea și vinul actualizează gestul Mântuitorului de la Cina cea de Taină, când a luat pâinea și paharul și le-a binecuvântat.
Teologul Teodor de Mopsuestia interpretează Vohodul Mare ca imagine a transportării trupului Domnului de la Golgota la mormânt.
Simbolismul proscomidiarului și al clericilor
Potrivit Sfântului Gherman I al Constantinopolului, proscomidiarul închipuie locul răstignirii, iar Sfântul Disc reprezintă năsălia pe care a fost purtat Trupul lui Hristos.
Clericii care poartă darurile îi simbolizează pe Iosif din Arimateea și pe Nicodim, cei care au coborât trupul Domnului de pe Cruce și l-au pus în mormânt.
La slujbele în sobor, preoții însoțitori poartă uneori cruci și copia, amintind de uneltele Pătimirilor, ca semn al participării întregii Biserici la Jertfa lui Hristos.
Vohodul Mare ca pregătire pentru Împărtășanie
Scopul principal al Intrării Mari este pregătirea pentru momentul culminant al Liturghiei: prefacerea Darurilor și împărtășirea credincioșilor.
Prin acest ritual, suntem chemați:
- la pocăință,
- la smerenie,
- la iertare,
- la curățire sufletească.
Vohodul Mare ne învață că nu putem primi Trupul și Sângele Domnului fără să ne asumăm crucea personală și fără să ne unim cu jertfa Lui.
Actualizarea Jertfei Domnului Iisus Hristos în viața credinciosului
Intrarea Mare nu este doar o rememorare istorică a Patimilor, ci o actualizare vie a acestora. În fiecare Sfântă și Dumnezeiască Liturghie, Domnul Iisus Hristos Se jertfește în mod nesângeros pentru lume, iar credinciosul devine martor și participant la această taină.
Prin Vohodul Mare, suntem invitați să-L însoțim pe Domnul pe drumul Golgotei, să ne răstignim patimile și să ne deschidem inimile pentru Înviere.
Vohodul Mare sau ieșirea cu Cinstitele Daruri reprezintă una dintre cele mai adânci și mai grăitoare părți ale Sfintei Liturghii
El unește simbolic drumul Domnului spre jertfă, îngroparea Sa, Cina cea de Taină și pregătirea pentru împărtășire.
Prin această rânduială, Biserica ne cheamă să devenim nu simpli spectatori, ci părtași reali la Jertfa lui Hristos. Plecându-ne capetele și inimile în fața Cinstitelor Daruri, mărturisim credința noastră că în Sfânta Liturghie se află însăși izvorul vieții, al iertării și al mântuirii noastre.