Virusul West Nile (WNV) este un arbovirus care aparține familiei Flaviviridae și este transmis în principal prin înțepăturile țânțarilor infectați. Deși inițial identificat în regiunea de vest a Nilului din Uganda în 1937, virusul a devenit o preocupare globală în ultimele decenii datorită răspândirii sale rapide și a impactului semnificativ asupra sănătății publice.
Istoric și răspândire
Descoperit pentru prima dată în Africa, virusul West Nile a fost considerat mult timp o problemă regională. Cu toate acestea, începând cu anii ’90, virusul a început să se răspândească în mod alarmant în Europa, Asia și America de Nord. Primul caz raportat în Statele Unite a fost în New York în 1999, și de atunci, virusul s-a răspândit rapid pe tot continentul american.
Mod de transmitere
Principalul vector al virusului West Nile este țânțarul, în special speciile Culex. Ciclu de transmitere începe atunci când țânțarii înțepă păsările infectate, care servesc drept gazde naturale pentru virus. Ulterior, țânțarii infectați pot transmite virusul la oameni și alte mamifere prin mușcăturile lor.
Deși rare, există și alte modalități de transmitere a virusului, cum ar fi prin transfuzii de sânge, transplanturi de organe, de la mamă la făt în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării. Totuși, aceste cazuri sunt excepționale și reprezintă un procent foarte mic din totalul infecțiilor.
Simptome și complicații
Majoritatea persoanelor infectate cu virusul West Nile nu prezintă simptome semnificative. Aproximativ 80% dintre cei infectați sunt asimptomatici, ceea ce înseamnă că nu vor ști niciodată că au fost expuși virusului. Totuși, pentru aproximativ 20% dintre cei infectați, simptomele pot include febră, dureri de cap, dureri musculare, greață, vărsături și, ocazional, erupții cutanate.
În cazurile severe, care apar la mai puțin de 1% dintre persoanele infectate, virusul poate provoca afecțiuni neurologice grave, cum ar fi encefalita (inflamația creierului) și meningita (inflamația membranelor care acoperă creierul și măduva spinării). Simptomele acestor complicații pot include febră mare, rigiditate a gâtului, dezorientare, tremurături, convulsii, slăbiciune musculară și, în cazuri extreme, paralizie sau deces.
Diagnostic și tratament
Diagnosticul infecției cu virusul West Nile se bazează de obicei pe simptomele clinice și pe istoricul expunerii la țânțari, confirmarea fiind realizată prin teste de laborator. Aceste teste includ detectarea anticorpilor specifici virusului în sânge sau lichidul cerebrospinal.
Nu există un tratament specific pentru infecția cu virusul West Nile. Gestionarea bolii se concentrează pe ameliorarea simptomelor și, în cazurile severe, pe îngrijirea de susținere în spital. Acest lucru poate include administrarea de lichide intravenoase, medicamente pentru reducerea durerii și a febrei și, în unele cazuri, respirație asistată.
Prevenție
Prevenirea infecției cu virusul West Nile se bazează în principal pe evitarea înțepăturilor de țânțari. Acest lucru poate fi realizat prin:
- Utilizarea repelentelor: Aplicarea de repelente pe bază de DEET, picaridin sau alte substanțe recomandate pe pielea expusă și pe haine.
- Purtarea hainelor adecvate: Îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi, în special în timpul serii și al nopții, când țânțarii sunt cei mai activi.
- Protejarea mediului: Utilizarea plaselor de țânțari în jurul patului și a ferestrelor și ușilor, golirea apei stagnante din curți, pentru a preveni înmulțirea țânțarilor.
- Evitarea zonelor cu risc: Minimarea expunerii în zonele cunoscute pentru activitatea intensă a țânțarilor, în special în perioadele de vârf ale sezonului cald.
Virusul West Nile reprezintă o amenințare semnificativă pentru sănătatea publică, datorită capacității sale de răspândire rapidă și a potențialului de a provoca complicații severe. Cu toate acestea, prin măsuri de prevenție adecvate și prin conștientizarea riscurilor, impactul acestui virus poate fi redus considerabil. În timp ce cercetările continuă în vederea dezvoltării unui vaccin eficient, eforturile de educare a populației și de control al țânțarilor rămân esențiale pentru gestionarea și prevenirea infecțiilor cu virusul West Nile.
De altfel, a fost confirmat și primul caz din acest sezon, la București, la o persoană cu vârsta cuprinsă între 60-69 ani.
CITEȘTE ȘI – PALAYE ROYALE, TRUPA CARE REDEFINEȘTE ROCK-UL MODERN, VINE LA ARENELE ROMANE