O cercetare de amploare desfășurată de experți de la Școala de Medicină Perelman din cadrul Universității Pennsylvania arată că tinerii nevaccinați împotriva COVID-19 au de până la 20 de ori mai multe șanse să dezvolte simptome persistente specifice sindromului long COVID, comparativ cu cei vaccinați. Studiul, realizat în cadrul inițiativei RECOVER, a analizat date anonimizate din dosarele medicale a aproape 400.000 de copii și adolescenți din SUA, pe parcursul valurilor pandemice din 2021 și 2022.
Rezultatele evidențiază clar că vaccinarea reduce semnificativ riscul apariției long COVID – o afecțiune tot mai frecventă, caracterizată de oboseală cronică, dificultăți de concentrare („ceață mentală”) și alte simptome de durată, chiar și după dispariția infecției inițiale. Cercetătorii subliniază însă că eficiența vaccinului nu constă în protecția directă împotriva long COVID, ci mai ales în prevenirea infectării de la bun început, notează medicalexpress.
În rândul adolescenților analizați din perioada valului Delta (2021), vaccinarea s-a dovedit a fi eficientă în proporție de 95% în prevenirea cazurilor de long COVID. Cifrele sunt impresionante: doar 0,11 cazuri de long COVID raportate în rândul celor vaccinați, comparativ cu 3,54 în grupul nevaccinat – o diferență de 32 de ori. În valul Omicron (2022), eficiența a rămas semnificativă: 60% în rândul copiilor de 5-11 ani și 75% în rândul adolescenților de 12-20 ani.
Chiar dacă unii cercetători au sugerat anterior că vaccinul ar putea avea un efect direct în prevenirea long COVID după infectare, noul studiu contrazice această ipoteză. Analiza de tip „mediation” a indicat că, odată infectați, copiii vaccinați au aproximativ același risc de a dezvolta long COVID ca și cei nevaccinați. Concluzia este clară: cheia rămâne prevenirea infectării inițiale.
„Vaccinarea nu oferă un scut miraculos împotriva long COVID odată ce ai luat virusul, dar oferă ceva și mai important – șansa de a nu te infecta deloc”, a explicat dr. Yong Chen, profesor de biostatistică și coordonatorul principal al studiului. Acest punct de vedere este susținut și de alți experți implicați, care spun că în lipsa unui tratament specific pentru long COVID, prevenția prin vaccinare rămâne cea mai eficientă armă.
Studiul aduce o contribuție semnificativă în înțelegerea relației dintre vaccinare și sănătatea pe termen lung a celor mici, într-o perioadă în care long COVID continuă să afecteze un număr semnificativ de persoane, inclusiv după încheierea fazelor acute ale pandemiei.
Pandemia de COVID-19 a reprezentat unul dintre cele mai profunde evenimente globale din istoria recentă, cu implicații medicale, sociale și economice de proporții. Declanșată de virusul SARS-CoV-2 la sfârșitul anului 2019, criza sanitară a pus sub presiune sistemele de sănătate din întreaga lume, forțând autoritățile să adopte măsuri drastice de izolare, carantinare și restricționare a activităților publice.
De-a lungul anilor 2020 și 2021, valurile succesive ale pandemiei au generat milioane de decese și au schimbat fundamental modul în care societățile funcționează, de la munca la distanță și până la educația online.
Cu toate acestea, dezvoltarea rapidă a vaccinurilor anti-COVID-19 a reprezentat un progres științific remarcabil, contribuind decisiv la reducerea numărului de cazuri grave și la controlul transmiterii virusului. Chiar dacă în prezent majoritatea statelor au renunțat la restricții, virusul continuă să circule, în special în formele sale noi, mai puțin agresive, dar mai contagioase.
În plus, apariția sindromului long COVID a schimbat percepția asupra infecției, punând accent pe impactul pe termen lung al virusului, chiar și după recuperarea aparentă. Astfel, pandemia nu mai este doar o urgență medicală, ci a devenit un punct de cotitură în modul în care omenirea își înțelege vulnerabilitatea și capacitatea de reacție în fața unor crize globale.