Într-un moment critic al războiului din Ucraina, președintele american Donald Trump a făcut luni un anunț care aduce o gură de aer proaspăt pentru forțele armate ucrainene: Statele Unite vor permite aliaților din NATO să cumpere armament american, inclusiv temutele rachete interceptoare Patriot, esențiale pentru apărarea împotriva bombardamentelor rusești. Într-un context în care Ucraina suferă aproape zilnic atacuri cu rachete balistice și drone explozive, decizia Casei Albe de a deschide calea pentru un astfel de transfer este una cu implicații militare imediate.
Trump a sugerat că există chiar 17 baterii de rachete disponibile în rezervele unei țări NATO, care ar putea fi transferate rapid. Deși nu a oferit o listă detaliată a armamentului ce va fi inclus, indiciile arată că pachetul ar putea cuprinde și alte tipuri de arme sofisticate de proveniență americană. Din această perspectivă, mesajul transmis de președinte a fost clar: Washingtonul este dispus să permită aliaților să acționeze mai liber pentru a susține Ucraina pe teren, fără ca SUA să fie direct implicate financiar sau logistic.
Totuși, vestea bună pentru Ucraina este însoțită de o tăcere apăsătoare în privința celei mai importante pârghii pe care Occidentul o are asupra Moscovei: sancțiunile economice. Trump nu a menționat nimic despre impunerea de sancțiuni secundare împotriva țărilor care continuă să cumpere hidrocarburi din Rusia – o măsură care ar fi afectat direct bugetul Kremlinului și capacitatea sa de a susține războiul. Un proiect de lege aflat în dezbatere în Senatul SUA prevedea sancțiuni de până la 500% pe comerțul cu entitățile care sprijină indirect economia rusă, dar Casa Albă pare reticentă în a forța adoptarea lui.
China și India, doi dintre cei mai mari cumpărători de petrol rusesc, ar fi fost afectați direct de o astfel de decizie, ceea ce ar fi dus la o încordare diplomatică majoră, precum și la o posibilă creștere a prețurilor la energie pe plan global. Într-un context în care piețele internaționale sunt deja tensionate, Trump pare să fi ales o cale de mijloc: oferă sprijin militar indirect Ucrainei, dar evită să lovească frontal interesele marilor actori economici.
Mai mult decât atât, Trump a oferit un nou termen-limită – 50 de zile – pentru ca Moscova să dea semne de deschidere către o încetare a focului sau un acord de pace. Este o strategie riscantă, având în vedere istoricul negocierilor cu Kremlinul, unde fiecare „ceas care ticăie” pare să fie ignorat cu bună știință de Vladimir Putin. În spatele declarațiilor sale, Trump lasă să se înțeleagă că încă mai crede într-o soluție diplomatică negociată și că, într-un fel, Rusia poate fi convinsă să oprească agresiunea.
În același timp, președintele american a refuzat să califice Rusia ca inamic absolut. Într-un moment simbolic, a evitat să-l numească pe Putin „criminal” și a vorbit despre empatia exprimată de Prima Doamnă în fața suferinței poporului ucrainean. Este o schimbare de ton semnificativă, dar nu și o schimbare de fond. Nu s-au anunțat noi fonduri americane pentru Ucraina, nu s-au comunicat public detalii despre trimiterea altor capacități militare, și nu s-a vorbit despre o strategie pe termen lung.
Astfel, politica SUA față de Ucraina, în era Trump, rămâne una de echilibru precar: optimism diplomatic fără instrumente ferme de presiune, ajutor militar indirect fără asumare financiară directă, și o credință persistentă că Rusia poate fi adusă la masa negocierilor de bunăvoie.
Pentru Ucraina, sprijinul militar promis este un colac de salvare în fața asaltului constant al rachetelor rusești, dar lipsa unei poziții ferme pe plan economic poate permite Kremlinului să continue războiul nestingherit. În final, Kyiv se bucură de o victorie pe termen scurt, dar rămâne vulnerabil în fața unui război de uzură în care fiecare zi contează.