Vinerea Mare este ziua în care durerea și slava se întâlnesc. Este ziua în care lumea L-a judecat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu a răspuns prin tăcere, răbdare și iubire până la capăt. În doar câteva ceasuri, Mântuitorul a fost purtat de la un tribunal la altul, batjocorit, umilit și osândit la moarte.
Hristos în ceasul Pătimirii
În acest răstimp, Evanghelia ne arată un detaliu cu adânc înțeles: Hristos a fost îmbrăcat și răsîmbrăcat în trei haine diferite. Mai întâi în haina de purpură, apoi în haina albă, iar la sfârșit în propria Sa haină.
Aceste schimbări nu sunt simple amănunte istorice. În viața Domnului nimic nu este lipsit de sens. Totul este descoperire și învățătură. Cele trei haine devin trei mărturisiri despre cine este Hristos și, în același timp, o oglindă pentru fiecare dintre noi.
Haina de purpură, Împăratul batjocorit
După ce a fost adus înaintea lui Pilat, Domnul a rostit cuvintele: „Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” (Ioan 18, 36). Pentru un dregător roman, crescut în logica puterii și a dominației, aceste cuvinte sunau ciudat și amenințător.
Ostașii au decis să-L batjocorească. L-au îmbrăcat în purpură, culoarea împăraților, I-au pus cunună de spini și L-au salutat ironic: „Bucură-Te, Împăratul iudeilor!” În intenția lor era batjocură. În realitate, a fost o proclamare. Fără să știe, L-au mărturisit Împărat.
Hristos nu era un împărat politic. Nu conducea armate și nu urmărea tronuri. Împărăția Lui era a adevărului, a iubirii și a jertfei. Puterea Lui nu stătea în sabie, ci în smerenie. Nu în forță, ci în ascultare față de Tatăl. Purpura, menită să-L umilească, devine simbol al unei împărății care nu poate fi clătinată. O împărăție întemeiată pe Cruce. Imperii au căzut. Puteri au dispărut. Dar Crucea a rămas.
Haina albă, Nevinovăția pe care păcatul nu o vede
De la Pilat, Domnul a fost trimis la Irod. Acesta nu căuta dreptatea, ci spectacolul. Voia să vadă o minune, nu pentru folosul sufletului, ci pentru curiozitate. Înaintea lui stătea însă cea mai mare minune: un Om fără păcat.
Irod, orbit de patimi și de mândrie, nu putea vedea curăția. Dezamăgit că Hristos nu îi oferă „minunea” dorită, L-a îmbrăcat într-o haină albă și L-a trimis înapoi la Pilat.
Albul este simbolul curăției și al nevinovăției. Îngerii se arată în haine albe. Lumina se exprimă prin alb. Din nou, fără să știe, Irod a rostit un adevăr prin gestul său. Hristos este Nevinovatul. Mielul fără prihană. Curatul între oameni. Judecat ca un răufăcător, El rămâne fără pată. Batjocorit, nu Se murdărește. Osândit, nu Se întinează. Păcatul nu poate înțelege sfințenia. Ochii întunecați nu pot vedea lumina.
Haina Sa, Adevărata identitate
Înainte de răstignire, Domnul este îmbrăcat din nou în haina Sa. Tradiția spune că era țesută de Maica Sa, o haină fără cusătură, dintr-o singură bucată. Ostașii au aruncat sorți pentru ea la picioarele Crucii. Aceasta nu mai este o haină impusă de alții. Nu este purpură de batjocură.
Nu este alb ironic. Este haina Lui. Este haina în care umblase prin Galileea, în care vindecase, în care ridicase morții, în care mângâiase pe cei zdrobiți. Prin această revenire, se descoperă un adevăr esențial: după toate etichetele puse de lume, rămâne identitatea reală. Oamenii L-au numit împărat de râs.
L-au tratat ca pe un nebun. L-au judecat ca pe un vinovat. Dar la Golgota Hristos Se arată în ceea ce este: Fiul lui Dumnezeu Care Se jertfește pentru lume. În ceasul morții, El nu mai poartă hainele puse de alții. Poartă adevărul Său.
Judecățile oamenilor, haine schimbătoare
Și viața noastră seamănă cu această succesiune de „haine”. Oamenii ne îmbracă zilnic în judecățile lor. Astăzi suntem lăudați, mâine criticați. Astăzi apreciați, mâine respinși. Astăzi considerați înțelepți, mâine nebuni. Judecata omenească este schimbătoare. Se modifică după interes, emoție, influență.
Episcopul Nicolae Velimirovici spune că aceste păreri sunt ca niște haine de diferite culori. Se pun și se dau jos repede. Dar la sfârșit rămâne haina adevărată. Haina sufletului. Nu reputația ne va însoți înaintea lui Dumnezeu. Nu etichetele. Nu aplauzele sau batjocurile. Ci starea reală a inimii.
Trei învățături pentru viața noastră
Cele trei haine ale Domnului ne oferă trei lecții clare.
1. Să nu ne tulburăm în fața batjocurii.
Purpura batjocurii poate ascunde o împărăție lăuntrică. Dacă rămânem în adevăr, Dumnezeu transformă umilința în slavă.
2. Să iubim curăția mai mult decât succesul.
Haina albă ne arată că nevinovăția valorează mai mult decât spectacolul. Curăția este o putere tăcută.
3. Să ne pregătim pentru ceasul adevărului.
În ziua sfârșitului, vom sta înaintea lui Dumnezeu în haina noastră reală. Nu vom putea purta măști.
În Vinerea Mare, lumea L-a judecat pe Hristos. L-a îmbrăcat după gustul ei: împărat de batjocură, nevinovat ironizat, condamnat fără drept.
În ce haină vom sta înaintea lui Dumnezeu
Dar prin aceste trei haine, Dumnezeu a arătat cât de nestatornice sunt părerile omenești și cât de statornic este adevărul. Împărăția Lui nu a fost distrusă de ironie. Nevinovăția Lui nu a fost pătată de minciună. Identitatea Lui nu a fost schimbată de osândă.
Să ne rugăm, așadar, ca în ceasul sfârșitului nostru să nu fim găsiți în hainele mândriei, ale slavei deșarte sau ale fricii, ci în haina smereniei, a pocăinței și a iubirii. Atunci vom putea sta înaintea lui Dumnezeu în adevăr. Și aceasta este singura haină care rămâne pentru veșnicie.