Una dintre întrebările care apar frecvent atunci când credincioșii citesc cu atenție Sfânta Scriptură este aceasta: de ce tăierea împrejur, poruncită limpede în Vechiul Testament, nu mai este cerută astăzi în Biserica lui Hristos?
Dacă aceasta era o rânduială dumnezeiască, un semn al legământului dintre Dumnezeu și poporul ales, de ce nu se mai păstrează?
Împlinirea Legii în Hristos
Răspunsul Bisericii nu este unul de abandonare a Legii, ci de împlinire și depășire a ei în Hristos. Tăierea împrejur trupească nu a fost desființată arbitrar, ci și-a împlinit rostul, fiind înlocuită de o realitate mai adâncă și mai cuprinzătoare: tăierea împrejur duhovnicească, adică Botezul.
Tăierea împrejur, semnul Legământului Vechi
În Vechiul Testament, tăierea împrejur a fost dată lui Avraam ca semn al Legământului dintre Dumnezeu și poporul ales. Ea era o pecete trupească, vizibilă, care arăta apartenența la comunitatea legii și făgăduinței. Prin acest semn, omul era primit în poporul lui Dumnezeu și se supunea rânduielilor Legii.
Această tăiere împrejur nu avea doar o dimensiune fizică, ci și una simbolică: ea amintea omului că este chemat la curăție, ascultare și fidelitate față de Dumnezeu. Totuși, rămânea un semn exterior, care nu putea schimba inima omului și nu putea șterge în mod deplin păcatul.
Sfinții Părinți arată că tăierea împrejur era o preînchipuire, o umbră a unei realități viitoare, menită să pregătească omenirea pentru venirea Domnului Iisus Hristos.
Hristos a împlinit Legea, nu a anulat-o
Domnul nostru Iisus Hristos nu a venit să desființeze Legea, ci să o împlinească. Acest adevăr este confirmat chiar prin faptul că El Însuși S-a supus Legii, primind tăierea împrejur la opt zile după Naștere. Deși era Dătătorul Legii și fără de păcat, Hristos Se smerește și primește rânduiala legiuită, arătând că Legea își găsește plinătatea în El.
Prin această împlinire, semnul exterior nu mai este necesar, pentru că a venit realitatea pe care o arăta. După cum spun Sfinții Părinți, ceea ce era umbră în Legea Veche devine adevăr și viață în Legea Nouă. Tăierea împrejur trupească își încetează rolul nu pentru că ar fi fost greșită, ci pentru că și-a împlinit menirea.
De la trup la inimă, tăierea împrejur duhovnicească
În Legea Nouă, accentul nu mai cade pe trup, ci pe inimă. Sfântul Apostol Pavel exprimă limpede acest adevăr atunci când spune:
„Tăierea împrejur este cea a inimii, în duh, nu în literă”.
Adevărata tăiere împrejur nu mai este o rană a trupului, ci lepădarea păcatului, a patimilor și a omului vechi. Omul este chemat să-și taie împrejur mândria, iubirea de sine, poftele și răutatea, pentru a face loc harului lui Dumnezeu.
Această lucrare nu este una simbolică, ci profund reală, lucrată prin harul Duhului Sfânt în viața credinciosului.
Botezul, noua intrare în Legământ
În locul tăierii împrejur, Domnul Iisus Hristos a rânduit Botezul, ca intrare în noul Legământ. Dacă tăierea împrejur era intrarea în poporul Legii, Botezul este intrarea în Trupul lui Hristos, în Biserică.
Botezul este:
- pentru bărbați și femei,
- pentru prunci și adulți,
- nu o rană a trupului, ci o naștere din apă și din Duh.
Prin Botez, omul moare împreună cu Hristos și înviază împreună cu El, se leapădă de omul cel vechi și se îmbracă în omul cel nou, cel după chipul lui Dumnezeu. Aici se împlinește cu adevărat ceea ce tăierea împrejur doar preînchipuia.
Hotărârea apostolică și lucrarea harului
Dacă tăierea împrejur ar mai fi fost cerută după venirea lui Hristos, s-ar fi negat lucrarea Crucii și a harului. De aceea, Apostolii, adunați la Sinodul Apostolic din Ierusalim, din anul 50, au hotărât limpede că nu trebuie impusă tăierea împrejur neamurilor.
Mântuirea nu vine prin semne trupești, ci prin harul lui Dumnezeu, primit prin credință și lucrat în viața omului. Această hotărâre apostolică este temelia libertății creștine și a universalității Bisericii.
Ce „lege” trebuie respectată astăzi?
Creștinul de astăzi nu este chemat să taie trupul, ci:
- să taie patimile,
- să taie voia egoistă,
- să taie păcatul din inimă.
După cuvântul Părinților:
„Creștinul nu-și taie trupul, ci își taie păcatul”.
Aceasta este adevărata ascultare în Legea Nouă: o viață trăită în pocăință, smerenie și unire cu Domnul Iisus Hristos.
Plinătatea Legii în Hristos
Biserica nu a renunțat la Legea dată de Dumnezeu, ci a trecut, prin Hristos,
de la umbră la adevăr,
de la semn la realitate,
de la trup la duh.
Tăierea împrejur, ca rânduială a Legii Vechi, a avut un rost pedagogic și pregătitor, dar nu putea aduce desăvârșirea omului. Ea arăta nevoia de curățire, fără a o putea împlini pe deplin. De aceea, odată cu venirea lui Hristos, această rânduială este împlinită și depășită, fiind înlocuită cu lucrarea harului, care nu taie trupul, ci vindecă și înnoiește inima.
Ce ne învață Sfinții Părinți
Sfântul Ioan Gură de Aur arată limpede că Dumnezeu nu mai caută semne trupești, ci schimbarea lăuntrică a omului, spunând că adevărata tăiere împrejur este „dezrădăcinarea păcatului din suflet”. Pentru el, Botezul nu este un simplu ritual, ci o moarte a omului vechi și o naștere reală la o viață nouă, în Hristos.
În același duh, Sfântul Maxim Mărturisitorul învață că Legea Veche lucra asupra trupului, iar Legea Nouă lucrează asupra voinței și a minții. Potrivit lui, adevărata ascultare față de Dumnezeu nu constă în împlinirea unor prescripții exterioare, ci în tăierea voii pătimașe și în unirea liberă a omului cu voia dumnezeiască. Astfel, tăierea împrejur devine o lucrare continuă de curățire a inimii.
Sfântul Chiril al Alexandriei subliniază că Botezul este adevărata pecete a Legământului Nou, prin care omul se face fiu al lui Dumnezeu după har. El arată că, prin Botez, creștinul primește nu un semn trecător, ci însăși viața lui Hristos lucrând în el, prin Duhul Sfânt.
În această lumină, Tăierea împrejur a Domnului nu ne cere să imităm rana trupului, ci smerenia Lui, ascultarea Lui și lepădarea păcatului.
Domnul Iisus Hristos a primit semnul Legii pentru a ne elibera de litera ei și pentru a ne conduce la adevărata libertate a harului. În El, Legea își află plinătatea, iar omul este chemat la o viață nouă, trăită în Biserică, prin Botez, pocăință și împărtășirea cu Sfintele Taine.
Aceasta este tăierea împrejur a creștinului: nu a trupului, ci a inimii; nu o rană care lasă semn pe carne, ci o vindecare care aduce viață veșnică.