Studiu recent avertizează: Acidifierea oceanelor ar putea afecta dinții rechinilor, cei mai feroce prădători marini

Photo of author

By Alexandru Stancu

oceanul atlantic

Un nou studiu publicat miercuri atrage atenția asupra unui efect neașteptat al crizei climatice asupra vieții marine: dinții rechinilor ar putea suferi deteriorări semnificative din cauza acidificării oceanelor. Cercetarea, realizată de biologi de la Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf și publicată în jurnalul Frontiers in Marine Science, arată că chiar și prădătorii de vârf nu sunt feriți de impactul apei mai acide asupra structurilor lor calcificate.

Pe măsură ce emisiile de carbon cresc, oceanele absorb mai mult dioxid de carbon din atmosferă, ceea ce scade nivelul pH-ului și face apa de mare mai acidă. Acest proces afectează numeroase specii marine și ecosisteme, inclusiv coralii și moluștele, însă efectele asupra rechinilor nu fuseseră studiate în detaliu.

„Dinți de rechin expuși constant apei oceanice ar putea fi vulnerabili la acidificare, mai ales pentru speciile care își ventilează branhia prin gura deschisă,” a explicat Maximilian Baum, autorul principal al studiului. „Rezultatele noastre sugerează că acidifierea oceanelor ar putea afecta rechinii mai direct decât se credea anterior.”

Cercetătorii au colectat 600 de dinți de rechin neagră de recif (Carcharhinus melanopterus) de la acvariul Sea Life Oberhausen din Germania, selectând pentru experiment 16 dinți neafectați și 36 cu daune minore. Aceștia au fost plasați în două bazine de apă de 20 de litri cu pH diferit timp de opt săptămâni: un bazin cu pH 8,2 (aproape de media actuală a oceanelor) și unul cu pH 7,3, nivel proiectat pentru anul 2300 conform studiilor anterioare.

Rezultatele au arătat că dinții expuși apei mai acide au suferit „deteriorări vizibile precum fisuri și găuri, corodarea rădăcinilor și degradarea structurii.” Potrivit profesorului Sebastian Fraune, aceste daune ar putea afecta modul în care rechinii își caută și digeră hrana. „Rechinii folosesc mai multe rânduri de dinți simultan, iar dacă dinții se deteriorează, eficiența hrănirii scade și cerințele energetice cresc, mai ales pentru speciile cu rate de înlocuire mai lente.”

Cercetătorii recunosc însă limitările studiului. Experimentele au fost efectuate pe dinți deja căzuți din rechini aflați în captivitate și scenariul de acidificare testat a fost unul extrem, presupunând emisii continue de gaze cu efect de seră până în 2300. Ivan Nagelkerken, profesor de ecologie marină la Universitatea din Adelaide, a precizat că aceste condiții nu reflectă neapărat mediul din gura unui rechin viu și că efectele asupra hrănirii ar putea fi diferite.

Totuși, Baum subliniază că studiul oferă o bază de referință pentru înțelegerea vulnerabilității dinților de rechin la schimbările chimice ale oceanelor. „Ne-am concentrat pe dinții naturali căzuți deoarece există foarte puține date despre acest subiect. Am izolat efectele chimice asupra structurii mineralizate pentru a înțelege mai bine riscurile.”

Acest studiu evidențiază un aspect mai puțin discutat al schimbărilor climatice: efectul direct asupra celor mai mari prădători marini, care joacă un rol crucial în echilibrul ecosistemelor oceanice. Pe măsură ce aciditatea oceanului crește, impactul asupra lanțului trofic și sănătății ecosistemelor marine ar putea fi mult mai amplu decât se estima anterior.

VEZI ȘI – Descoperire istorică în Etiopia: două specii de strămoși umani au coexistat acum aproape 3 milioane de ani