Consumul regulat de brânză cu un conținut ridicat de grăsimi și de smântână ar putea fi asociat cu un risc mai mic de apariție a demenței pe termen lung, arată un studiu amplu realizat în Suedia și publicat în revista medicală Neurology, a Academiei Americane de Neurologie. Cercetarea, desfășurată pe parcursul a 25 de ani, a analizat datele a aproape 28.000 de persoane și oferă perspective noi asupra relației dintre alimentație și sănătatea creierului.
Potrivit rezultatelor, participanții care au consumat zilnic cel puțin 50 de grame de brânză grasă – echivalentul a aproximativ o treime de cană – au prezentat un risc mai scăzut de a dezvolta demență, inclusiv demență vasculară, o formă de declin cognitiv cauzată de probleme ale fluxului sanguin către creier. De asemenea, un consum mediu de minimum 20 de grame de smântână grasă pe zi, adică aproximativ o lingură și jumătate, a fost asociat cu beneficii similare.
În schimb, cercetătorii nu au identificat aceleași efecte protectoare în cazul produselor lactate cu conținut redus de grăsimi. Brânza degresată, smântâna slabă, untul sau laptele – indiferent dacă este integral sau degresat – nu au fost asociate cu un risc mai mic de demență.
De ce ar conta tipul de lactate
Emily Sonestedt, profesor asociat la Universitatea din Lund și autor principal al studiului, explică faptul că diferențele dintre produsele lactate ar putea fi cheia acestor rezultate. Brânza este un produs fermentat, iar procesul de fermentație generează compuși bioactivi care pot influența inflamația și sănătatea vaselor de sânge. Smântâna, la rândul ei, este folosită de obicei în cantități moderate, mai ales în mâncăruri gătite acasă, nu consumată ca atare.
„Laptele, în schimb, este integrat în tipare alimentare foarte diferite și nu beneficiază de același proces de fermentație”, a explicat Sonestedt, subliniind că nu toate lactatele au același impact metabolic sau vascular.
Calitatea produselor și factorul genetic
Un alt aspect important este sursa lactatelor. Dr. Richard Isaacson, neurolog specializat în prevenția demenței, atrage atenția că nu toate tipurile de brânză sunt egale din punct de vedere nutrițional. Alimentația vacilor influențează compoziția laptelui, iar produsele obținute de la animale hrănite preponderent cu iarbă pot conține niveluri mai ridicate de acizi grași omega-3, cunoscuți pentru rolul lor protector asupra creierului.
Studiul mai arată însă că beneficiile nu se aplică tuturor. Aproximativ 15–20% dintre participanți, purtători ai variantei genetice APOE ε4 – asociată cu un risc crescut de boală Alzheimer – nu au prezentat niciun avantaj din consumul de lactate, indiferent de tip. Cercetătorii sugerează că, în cazul acestora, mecanismele genetice și sensibilitatea crescută la grăsimile saturate pot anula eventualele efecte pozitive.
Fără concluzii definitive, dar cu mesaje de prudență
Autorii subliniază că studiul este unul observațional și nu demonstrează o relație de tip cauză-efect. Consumul de brânză grasă și smântână ar putea fi, de fapt, un indicator al unui stil de viață sau al unui tipar alimentar mai larg, care include și alți factori benefici pentru sănătatea creierului.
„Aceste rezultate nu sunt un semnal pentru a crește drastic consumul de produse lactate grase”, avertizează Sonestedt. „Însă persoanele care le consumă deja cu moderație nu au motive să le evite din teama demenței.”
În contextul în care numărul persoanelor diagnosticate cu Alzheimer este în creștere la nivel global, iar estimările indică o dublare a cazurilor până în 2060, cercetările care explorează legătura dintre dietă și sănătatea cognitivă devin tot mai importante. Specialiștii sunt însă de acord că nu există o soluție universală: prevenția demenței trebuie adaptată fiecărei persoane, ținând cont de genetică, stil de viață și factori metabolici.
Concluzia generală este una de echilibru: o alimentație variată, de calitate, adaptată profilului individual, rămâne cea mai sigură cale pentru susținerea sănătății pe termen lung, inclusiv a funcțiilor cognitive.