Spania s-a calificat în finala Cupei Mondiale, după o victorie clară, scor 2-0, în fața Franței, într-o semifinală în care echipa pregătită de Luis de la Fuente a controlat jocul aproape în totalitate. Campioana europeană și-a impus stilul bazat pe posesie și pressing agresiv, iar succesul a fost considerat pe deplin meritat.
Ibericii vor lupta pentru trofeu împotriva învingătoarei dintre Anglia și Argentina, care se întâlnesc în cea de-a doua semifinală.
Oyarzabal a deschis drumul spre finală
Spania a preluat conducerea în minutul 20, când Mikel Oyarzabal a transformat o lovitură de la 11 metri, acordată după ce Lucas Digne l-a faultat în careu pe Lamine Yamal.
Franța a continuat să aibă dificultăți, iar problemele s-au agravat zece minute mai târziu, când fundașul William Saliba a fost nevoit să părăsească terenul din cauza unei accidentări la spate.
Selecționata lui Didier Deschamps a încercat să revină după pauză, însă orice speranță s-a risipit în momentul în care Pedro Porro a finalizat elegant o combinație cu Dani Olmo și a înscris pentru 2-0.
Spania a dominat tactica și posesia
Deși Franța a aliniat unul dintre cele mai spectaculoase compartimente ofensive ale turneului, format din Kylian Mbappé, Ousmane Dembélé, Michael Olise și Bradley Barcola, vedetele „Les Bleus” au fost aproape complet anihilate.
Spaniolii au controlat posesia, au recuperat rapid mingea după pierderea ei și au blocat construcția adversarilor încă din zona mediană. Mijlocașii Rodri și Fabián Ruiz au dominat duelurile din centrul terenului, în timp ce apărarea iberică a limitat la minimum spațiile pentru atacanții Franței.
La final, francezii au încheiat partida cu un total de doar 0,3 expected goals (xG), una dintre cele mai modeste prestații ofensive ale lor din competiție.
Didier Deschamps nu a găsit soluții
Pentru Didier Deschamps, aflat la ultimul turneu final pe banca Franței înainte de despărțirea anunțată, semifinala s-a transformat într-o mare dezamăgire.
Selecționerul francez a încercat mai multe modificări tactice, inclusiv coborârea lui Michael Olise în linia de mijloc și introducerea lui Manu Koné după pauză, însă schimbările nu au produs efectul dorit.
Planul Franței, bazat pe viteza lui Mbappé și Dembélé pe contraatac, nu a funcționat în fața unei echipe spaniole care a controlat ritmul jocului și a refuzat să ofere spații.
Cvartetul ofensiv al Franței, complet neutralizat
Atacul care impresionase până în semifinale a avut o prestație ștearsă.
Michael Olise a fost blocat excelent de Rodri și nu și-a putut pune în valoare creativitatea, în timp ce Dembélé a luat de multe ori decizii neinspirate și a avut o influență redusă asupra jocului.
Mbappé a încercat să creeze pericol pe cont propriu, însă a fost izolat și a câștigat foarte puține dueluri directe, iar Bradley Barcola nu a găsit spațiile necesare pentru a-și folosi viteza.
Apărarea Spaniei, aproape perfectă
Unul dintre marile atuuri ale ibericilor a fost organizarea defensivă. Portarul Unai Simón a avut puține intervenții dificile, în timp ce Pedro Porro, Aymeric Laporte, Pau Cubarsí, Rodri și Fabián Ruiz au câștigat majoritatea duelurilor și au blocat constant inițiativele Franței.
Porro a avut o contribuție decisivă la ambele faze ale jocului: a fost impecabil în defensivă și a marcat golul care a închis practic calificarea.
Spania revine în ultimul act după 16 ani
Calificarea reprezintă prima prezență a Spaniei într-o finală de Cupă Mondială după triumful din 2010. Formația lui Luis de la Fuente confirmă astfel statutul de una dintre cele mai solide echipe ale turneului, cu un joc bazat pe posesie, disciplină tactică și o apărare aproape impenetrabilă.
În finala programată duminică, Spania va înfrunta Anglia sau Argentina, în încercarea de a cuceri al doilea titlu mondial din istoria sa.