În duhul Ortodoxiei, simplitatea nu este o virtute secundară și nici o formă de minimalism exterior. Ea este o stare lăuntrică, o așezare a inimii înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
A trăi simplu înseamnă, mai presus de orice, a nu osândi și a nu judeca pe nimeni, a vedea lumea cu ochi curați și a-ți întoarce privirea mai ales asupra propriei tale neputințe. Această învățătură limpede și adâncă ne este transmisă cu multă finețe duhovnicească de Părinții de la Optina, adevărați pedagogi ai inimii.
Cuvintele lor nu sunt teoretice, ci izvorăsc dintr-o experiență vie a luptei cu sine, a smereniei și a dragostei necondiționate.
Simplitatea, rod al smereniei, nu al nepăsării
Cuviosul Ambrozie de la Optina spune limpede:
„Poartă-te simplu şi totul va trece. Socoteşte-te mai rea decât N. Dacă vei lua seama la tine, vei vedea că, într-adevăr, eşti mai rea decât N.”
Aceste cuvinte pot părea dure pentru omul contemporan, obișnuit să se apere, să se justifice și să se compare favorabil cu ceilalți. Însă Părinții nu ne îndeamnă la dispreț de sine patologic, ci la adevăr. Simplitatea începe atunci când încetăm să ne vedem mai buni decât alții și acceptăm că rădăcina răului se află, înainte de toate, în inima noastră.
A te socoti mai păcătos decât aproapele nu înseamnă să te condamni pe tine, ci să oprești judecata față de el. Aceasta este adevărata simplitate: să nu mai porți în minte dosare, etichete și sentințe.
Judecata, semnul unei vieți complicate lăuntric
Tot Cuviosul Ambrozie oferă un exemplu extrem de concret:
„Vine E. A trecut şi gata. Aceasta înseamnă să gândeşti simplu. Dar, dacă la vederea lui E., care trece, începi să gândeşti despre ea ceva rău… înseamnă că nu gândeşti simplu.”
Judecata este semnul unei minți împrăștiate, al unei inimi neliniștite. Omul care judecă nu trăiește în pace, chiar dacă aparent este corect sau moral. Gândurile rele despre ceilalți nasc tulburare, neliniște, mânie ascunsă și uscăciune sufletească.
Viața simplă, în sens duhovnicesc, presupune oprirea gândului înainte de a deveni păcat. Omul simplu nu analizează excesiv, nu răsucește faptele altuia, nu caută explicații ascunse. El lasă lucrurile să treacă, așa cum spune starețul: „A trecut și gata”.
Lecția Optinei: pacea inimii este mai importantă decât dreptatea ta
Cuviosul Leonid de la Optina spunea:
„Unde este simplitatea, acolo este și pacea. Iar unde sunt multe judecăți, acolo este tulburare.”
Pentru Părinții de la Optina, pacea inimii era criteriul principal al vieții duhovnicești. Chiar și atunci când aveau dreptate, preferau să tacă. Chiar și când vedeau greșeli evidente, nu se grăbeau să le condamne.
Aceasta nu era slăbiciune, ci putere duhovnicească. A nu judeca presupune o mare stăpânire de sine și o adâncă încredere în lucrarea lui Dumnezeu. Omul simplu știe că Dumnezeu vede totul și că nu este nevoie ca el să fie judecătorul lumii.
A te vedea pe tine însuți, începutul adevăratei simplități
Cuviosul Macarie de la Optina învăța:
„Cel ce se ocupă cu păcatele altora nu mai are timp să-și vadă propriile răni.”
Judecata este o fugă de sine. De multe ori, osândindu-l pe celălalt, încercăm inconștient să ne acoperim propriile lipsuri. Simplitatea, dimpotrivă, ne întoarce privirea spre interior, unde descoperim neputință, mândrie, nerăbdare și lipsă de dragoste.
A trăi simplu înseamnă a spune: „Doamne, eu sunt cel care am nevoie de milă”, nu aproapele meu. Această conștiință aduce blândețe și răbdare față de toți.
Simplitatea ca formă de iubire
Cuviosul Anatolie de la Optina spunea:
„Nu judeca și nu vei pierde harul. Iubește simplu și Dumnezeu va locui în tine.”
Pentru Părinții de la Optina, simplitatea era inseparabilă de iubire. Nu o iubire sentimentală, ci una concretă, manifestată prin reținerea de la judecată, prin tăcere, prin rugăciune pentru celălalt.
Omul simplu nu are nevoie să corecteze pe toată lumea. El se roagă, rabdă și nădăjduiește. Știe că schimbarea adevărată vine din har, nu din critică.
Simplitatea, drum spre libertate lăuntrică
Judecata îi leagă pe oameni. Simplitatea îi eliberează. Atunci când nu mai porți în tine gânduri rele despre ceilalți, inima se ușurează. Dispare tensiunea, comparația, competiția. Rămâne pacea.
„Poartă-te simplu și totul va trece” nu este o invitație la indiferență, ci la încredere în Dumnezeu. Problemele, nedreptățile, defectele celorlalți, toate trec. Ceea ce rămâne este starea inimii tale.
Simplitatea este semnul unui suflet vindecat
A trăi simplu, a nu osândi și a nu judeca pe nimeni este una dintre cele mai înalte forme de viață duhovnicească. Este o cale grea, dar aducătoare de pace. Părinții de la Optina ne arată că simplitatea nu se învață din cărți, ci din lupta zilnică cu gândurile, din smerenie și din rugăciune.
Când îl vezi pe celălalt și spui în inimă: „A trecut și gata”, atunci începi să trăiești simplu. Iar când te vezi pe tine mai păcătos decât toți, atunci Dumnezeu Însuși Se apropie de tine, aducând pacea care nu mai trece.