În ziua de 3 noiembrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Sfințiți Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala, trei slujitori ai lui Hristos care și-au vărsat sângele pentru credință în vremea prigoanelor împăratului perșilor Sapor al II-lea.
Viețile lor stau mărturie pentru puterea Duhului Sfânt și pentru curajul celor care nu s-au rușinat de numele Domnului, chiar în fața morții.
Credința neclintită a episcopului Achepsima
Sfântul Achepsima, episcop al cetății Naesson (sau Anita), trăia o viață plină de sfințenie și înțelepciune. Ajunsese la vârsta de 80 de ani, însă sufletul îi era tânăr și plin de râvnă pentru Dumnezeu. Din tinerețe își petrecuse viața în post și rugăciune, fiind pildă de curăție și blândețe pentru toți cei din jur. Nu se temea de osteneli și se îngrijea cu neadormită dragoste de turma sa duhovnicească.
Cu câțiva ani înainte de pătimirea sa, Dumnezeu i-a trimis un semn profetic. Într-o zi, un copil plin de Duhul Sfânt s-a apropiat de el, l-a sărutat pe frunte și a spus cu glas profetic: „Fericit este acest cap, căci pentru Hristos va lua cununa muceniciei!” Episcopul s-a bucurat de acea vestire și a răspuns cu smerenie: „Fie mie, fiule, după cuvântul tău!”
Această prorocie s-a împlinit nu peste multă vreme, când împăratul Sapor a dezlănțuit o cruntă prigoană împotriva creștinilor din Persia. Urând credința creștină, care se răspândea tot mai mult, împăratul a poruncit să fie omorâți toți cei care mărturiseau numele lui Hristos. Mulțime mare de credincioși, bărbați, femei și copii, au fost uciși cu cruzime, iar satele și cetățile erau pline de sângele celor nevinovați.
Prinderea și mărturisirea Sfântului Achepsima
În acele zile tulburi, episcopul Achepsima a fost prins și dus înaintea dregătorului păgân Andrahoshar, care era totodată și preot idolesc. Când a fost întrebat cine este și de ce nu se închină soarelui și focului, episcopul a răspuns cu tărie:
„Sunt slujitorul Dumnezeului celui viu, pe Care L-am cunoscut din tinerețile mele și nu-L voi vinde pentru o viață de câteva zile. Nu mă voi închina făpturii, ci numai Făcătorului a toate.”
Mărturisirea aceasta a stârnit furia dregătorului. Sfântul a fost dezbrăcat și întins la pământ, apoi bătut fără milă cu toiege ghimpoase, până când pământul s-a înroșit de sângele său. Cu trupul sfâșiat și acoperit de răni, el nu înceta să se roage:
„Doamne, Iisuse Hristoase, primește jertfa robului Tău și dă tărie celor ce Te mărturisesc în aceste cumplite vremuri!”
După bătaia cumplită, a fost aruncat în lanțuri, într-o temniță întunecoasă, unde avea să rămână vreme de trei ani, suferind foame, frig și bătăi necontenite.
Pătimirea preotului Iosif și a diaconului Aitala
În același timp au fost prinși și doi slujitori ai Domnului, preotul Iosif și diaconul Aitala. Amândoi erau cunoscuți pentru viața lor curată și pentru râvna cu care propovăduiau Evanghelia. Nu se temeau de primejdii, ci mergeau prin sate și cetăți întărind pe creștinii prigoniți, îndemnându-i să nu se lepede de Hristos.
Adunați înaintea dregătorilor, și aceștia au fost siliți să se închine soarelui și focului, dar au răspuns cu o credință neclintită:
„Nu vom lăsa lumina cea adevărată, Hristos Domnul, pentru focul vostru cel nestatornic! Mai bine să pierdem trupul, decât să pierdem sufletul.”
Pentru această mărturisire, au fost bătuți cu cruzime până li s-a desprins carnea de pe oase, apoi au fost înlănțuiți și aruncați în aceeași temniță cu episcopul Achepsima. Trei ani au suferit împreună chinuri de nedescris, fără hrană și fără odihnă. În tot acest timp, credința lor nu a slăbit, ci s-a întărit și mai mult, fiind mângâiați de harul lui Dumnezeu.
Moartea mucenicească
După trei ani de chinuri, păgânii au hotărât să-i piardă cu totul. Sfântul Achepsima a fost scos din temniță și bătut din nou cu toată cruzimea, de treizeci de ostași, până și-a dat duhul în mâinile lui Hristos, primind cununa muceniciei.
După moartea episcopului, preotul Iosif și diaconul Aitala au fost scoși afară și spânzurați cu capul în jos. Când trupurile lor au fost acoperite de sânge, chinuitorii au început să arunce în ei cu pietre, până ce și-au dat sufletele în mâinile Domnului.
Se spune că trupurile lor au fost îngropate în pământ până la mijloc, iar păgânii au silit pe creștini să-i lovească cu pietre. Dar Dumnezeu a făcut o minune spre întărirea credinței: în locul unde fusese îngropat Sfântul Aitala, a crescut un arbore de mirt, ale cărui frunze vindecau bolile și alungau durerile celor care se ungeau cu ele. Cinci ani a rodit acel copac sfânt, până când păgânii, plini de invidie, l-au tăiat și l-au ars.
Credință și mărturisire până la moarte
Jertfa Sfinților Achepsima, Iosif și Aitala este o pildă de mărturisire curajoasă pentru toți creștinii. Ei nu s-au temut de sabie, nici de foc, nici de moarte, ci au privit toate suferințele ca pe o cale către Hristos. Episcopul cel bătrân nu s-a legat de casa și bunurile sale, spunând cu seninătate, atunci când era dus la moarte: „De acum nu mai este aceasta casa mea, căci eu mă duc la casa cea de sus.”
Prin jertfa lor, acești sfinți au arătat lumii că dragostea de Dumnezeu este mai tare decât orice durere trupească. Ei au fost lumini aprinse în întunericul păgânătății, făclii ale adevărului care nu s-au stins nici în foc, nici sub lovituri.
Moștenirea duhovnicească a martirilor
Biserica îi cinstește pe acești trei sfinți mucenici ca pe niște mărturisitori neînfricați ai lui Hristos, care au sfințit pământul Persiei prin sângele lor. Ei ne învață că adevărata credință nu este doar o mărturisire cu buzele, ci o viață întreagă trăită în ascultare de Dumnezeu, chiar și în fața morții.
Cei care îi cinstesc pe Sfinții Achepsima, Iosif și Aitala primesc întărire în credință și curaj în ispite. Prin mijlocirea lor, mulți bolnavi au fost vindecați și mulți necredincioși au fost aduși la lumina adevărului.
Condacul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Achepsima, episcopul, Iosif, preotul şi Aitala, diaconul
Glasul 2
Cântând cele de sus…
Cele Dumnezeieşti de Taină le-ai învăţat, înţelepte, cu cinste, jertfă primită ai fost, de Dumnezeu fericite. Că paharul lui Hristos ai băut cu mărire, Sfinte Achepsima, cu cei împreună pătimitori cu tine, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
Troparul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Achepsima, episcopul, Iosif, preotul şi Aitala, diaconul
Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.