În calendarul Bisericii Ortodoxe, la data de 14 decembrie, sunt pomeniți cu evlavie Sfinții Mucenici Tirs, Levchie și Calinic, mari mărturisitori ai lui Hristos, care au pătimit în vremea prigoanei pornite de împăratul Deciu (250–253), în părțile Bitiniei, sub stăpânirea ighemonului păgân Cumvrichie.
Contextul istoric și prigoana împotriva creștinilor
În acea vreme, împăratul Deciu a declanșat una dintre cele mai dure persecuții împotriva creștinilor, silind populația să aducă jertfe idolilor și să se lepede de Hristos. În Bitinia, Nicomidia, Niceea și Cezareea, ighemonul Cumvrichie se arăta un mare râvnitor al cultului idolesc, îngrijindu-se cu osârdie de capiști, de jertfele necurate și de impunerea închinării la zei. El își atingea scopul fie prin lingușiri și promisiuni, fie prin amenințări, torturi și moarte, aducând multă tulburare și teamă între creștini.
În acest climat de teroare, Dumnezeu a ridicat suflete alese, care nu s-au temut să mărturisească adevărul și să mustre rătăcirea idolatriei, chiar cu prețul vieții lor.
Sfântul Mucenic Levchie, râvna pentru adevăr
Primul dintre acești mărturisitori ai credinței a fost Sfântul Levchie, bărbat de frunte al Cezareei Bitiniei, vestit pentru înțelepciunea și credința sa. Văzând rătăcirea păgânească și silirea oamenilor la închinarea la idoli, s-a aprins de râvnă pentru Dumnezeu și s-a înfățișat de bunăvoie înaintea ighemonului Cumvrichie, mustrându-l cu îndrăzneală și chemându-l la adevărata lumină.
Pentru aceasta a fost bătut cu cruzime, primind chinurile cu mulțumire către Dumnezeu. În cele din urmă, a fost scos afară din cetate și i s-a tăiat capul, mergând la moarte cu bucurie și primind cununa muceniciei.
Sfântul Mucenic Tirs, atletul lui Hristos
După moartea lui Levchie, vestea despre cruzimea lui Cumvrichie s-a răspândit, iar mulți creștini se ascundeau de frică. Însă Sfântul Tirs, plin de râvnă dumnezeiască, a ieșit înaintea ighemonului cu îndrăzneală. Deși, potrivit unor tradiții, nu era încă botezat la început, el era chemat în rânduiala creștină și avea o credință arzătoare.
Tirs a cerut voie să vorbească liber și, primind acest drept, l-a mustrat pe dregător pentru că silește pe oameni să se închine idolilor, părăsind pe Ziditorul cerului și al pământului. A mărturisit cu tărie că a ales credința creștinească cea adevărată și nu va aduce jertfă zeilor mincinoși.
Pentru aceasta, a fost supus la chinuri cumplite: a fost bătut peste obraz, i-au fost sfărâmate gleznele, i-au fost legate laolaltă mâinile și picioarele, i s-au băgat ace în pleoape și i-au fost înțepați ochii, i s-a turnat plumb topit pe spinare. A fost aruncat într-un butoi cu apă, cu capul în jos, apoi de pe un zid înalt, între țepi și cuie ascuțite. Cu toate acestea, prin puterea Domnului Iisus Hristos, a rămas nevătămat.
Dumnezeu a arătat prin el mari minuni: idolii se sfărâmau la rugăciunea lui, fiarele nu se atingeau de el, iar porțile temniței se deschideau. După ce a fost eliberat în chip minunat, Sfântul Tirs a mers la episcopul Fileas al Cezareei, unde a primit Sfântul Botez, întărindu-se și mai mult în credință.
Sfântul Mucenic Calinic, din slujitor idolesc, mărturisitor al Domnului Iisus Hristos
Una dintre cele mai grăitoare roade ale pătimirii Sfântului Tirs a fost convertirea Sfântului Calinic, care era preot idolesc. Văzând cum, la numele lui Hristos, idolii se prăbușeau și se sfărâmau, iar chinurile nu-l biruiau pe Tirs, Calinic a înțeles că Dumnezeul creștinilor este adevăratul Dumnezeu.
Lepădându-se de idolatrie, a mărturisit credința în Hristos și, rugându-se, a surpat idolul pe care îl slujise mai înainte. Pentru această mărturisire, a fost osândit la moarte și i s-a tăiat capul, primind cununa muceniciei.
Sfârșitul mucenicesc și cinstirea lor
După pătimirile lor, Sfinții Mucenici Levchie, Tirs și Calinic și-au încheiat jertfa prin moarte, rămânând statornici în credință și mărturisind pe Domnul Iisus Hristos până la sfârșit. Ei au primit cununa muceniciei și au fost învredniciți de slava cerească.
Biserica i-a cinstit drept mărturisitori ai adevărului, iar pomenirea lor a fost stabilită pentru data de 14 decembrie, ca pildă de curaj și statornicie pentru toți credincioșii.
La sfârșitul secolului al IV-lea, împăratul Flavian a zidit o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Tirs, iar moaștele sale au fost aduse și cinstite în întreaga Biserică Ortodoxă.
Învățătura duhovnicească
Viața și pătimirea Sfinților Mucenici Tirs, Levchie și Calinic ne arată că adevărata putere nu stă în stăpânire lumească, nici în cruzime, ci în credința vie și în statornicia față de Hristos. Ei au biruit frica, durerea și moartea, arătând că lumina adevărului nu poate fi stinsă de întunericul prigoanei.
Pilda lor rămâne vie pentru toți creștinii, chemându-ne la mărturisire, la curaj și la fidelitate față de Evanghelie, indiferent de încercările vremurilor.
Troparul Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian
Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condacul Sfinţilor Mucenici Tirs, Levchie, Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian
Glasul 4
Pe Cuvântul Cel împreună…
Prieten al lui Hristos ajungând, Mărite Mucenice Filimon, sângele ţi l-ai vărsat pentru El; toată nebunia păgânătăţii ai nimicit-o şi înşelăciunea elinilor ai stins-o. Pentru aceasta roagă-te să se mântuiască cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.