Pe 3 mai, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfinții Mucenici Timotei și Mavra – o pereche de soți tineri, uniți nu doar prin legământul căsătoriei, ci și prin jertfa supremă pentru Iisus Hristos. Povestea lor este un testament viu al credinței neclintite, al iubirii adevărate și al curajului în fața celor mai cumplite chinuri. Nu sunt doar eroi ai unei epoci sângeroase, ci repere morale pentru orice generație.
O căsnicie de douăzeci de zile și o viață pentru veșnicie
Timotei era un tânăr din satul egiptean Penapion, citeț în Biserica locală. Învăța poporul din sfintele cărți și trăia în curăție, devotat slujirii lui Dumnezeu. Într-o zi, și-a unit viața cu o fecioară aleasă, Mavra. Nunta lor a fost simplă, dar plină de lumină. Nu apucaseră să trăiască împreună mai mult de douăzeci de zile când persecuțiile împotriva creștinilor au izbucnit din nou cu furie sub împăratul Dioclețian.
Timotei a fost arestat și adus în fața lui Arian, guvernatorul Tebaidei. Întrebat cine este, el a răspuns fără ezitare: „Sunt creștin și citeț al Bisericii lui Dumnezeu.” Această mărturisire, într-o vreme în care credința în Hristos era o vină capitală, a fost începutul drumului său spre mucenicie.
„Cărțile mele sunt copiii mei”
Guvernatorul i-a cerut cărțile din care citea creștinilor, ca să le distrugă. Dar Timotei a refuzat. A spus că acele cărți sfinte îi sunt ca niște copii, născuți din duh și lumină, și că nimeni nu-și omoară copiii cu mâna sa. „Când citesc din ele, îngerii lui Dumnezeu mă înconjoară,” a spus el.
Pentru curajul și refuzul său, a fost supus la chinuri cumplite. I s-au înfipt în urechi fiare înroșite, care i-au scurs ochii. I s-au legat gleznele, a fost pus la roată, i s-a băgat o zăbală de lemn în gură și a fost spânzurat cu capul în jos, cu o piatră grea atârnată de gât. Prin toate acestea, Timotei a rămas neclintit. În durerea sa, continua să se roage și să mărturisească pe Iisus Hristos.
Mavra, între amăgire și adevăr
Văzând că nu-l pot îndupleca pe Timotei, prigonitorii au încercat altă cale: au adus-o pe Mavra, tânăra sa soție. Arian a încercat s-o manipuleze, apelând la tinerețea și sensibilitatea ei. I-a promis aur, bijuterii și o viață ușoară, dacă îl va convinge pe soțul ei să renunțe la credință și să jertfească idolilor. Mavra, împodobită la porunca guvernatorului, s-a apropiat de Timotei ca să-l convingă. Dar el, în ciuda durerilor, a reușit să-i răspundă cu ochii și cu inima. Iar cuvintele lui au fost mai puternice decât toată strălucirea lumii.
Mavra s-a întors la Arian și a declarat: „Și eu sunt creștină!” Alegerea ei a fost radicală. A urmat un alt val de torturi: i-au smuls părul capului, i-au tăiat degetele, au aruncat-o într-un cazan cu apă clocotită – dar, prin minune, apa nu a ars-o. Când guvernatorul a vrut să dovedească că apa era rece și a cerut să-i fie turnată în mână, pielea i s-a jupuit instant. Puterea lui Dumnezeu o ocrotea pe Mavra în mod vădit.
Răstigniți față în față
Văzând că nici Timotei, nici Mavra nu cedează, Arian a dat ordinul final: să fie răstigniți amândoi, față în față. Crucea a devenit leagănul biruinței lor. Timp de nouă zile, ei au fost țintuiți între cer și pământ, suferind cumplit, dar întărindu-se reciproc prin cuvinte, rugăciuni și nădejde.
Dialogurile lor în ultimele clipe ale vieții nu sunt consemnate integral, dar tradiția spune că se încurajau și se mângâiau reciproc. Într-o vedenie, diavolul a venit la Mavra cu un pahar cu lapte și miere, simbolul amăgirii lumești. Ea l-a refuzat: „Nu voi bea din acestea, ci din paharul vieții și al nemuririi ce mi-a pregătit Hristos.” În altă vedenie, îngerul Domnului i-a arătat un scaun de lumină și o cunună, pregătite pentru ea. Apoi i-a arătat și răsplata bărbatului ei și i-a spus: „Osebirea locului însemnează că bărbatul tău a fost pricinuitor al mântuirii tale.”
Pilda lor, îndreptar pentru viața noastră
Pilda Sfinților Timotei și Mavra este una dintre cele mai emoționante și puternice din sinaxar. Cei doi nu au fost doar martiri individuali, ci un cuplu care a sfințit căsătoria prin jertfă comună. Într-o lume în care căsniciile se destramă pentru lucruri minore, acești sfinți ne arată că iubirea adevărată trece dincolo de suferință, de trup, de moarte. Au murit împreună, cu ochii unul la altul, în Hristos, înfruntând demn toate durerile.
Ei ne mai învață că mărturisirea credinței nu e o chestiune de cuvinte, ci de curaj. N-au făcut teologie sofisticată. N-au scris tratate. Dar au arătat, cu prețul vieții, că Iisus Hristos e mai valoros decât orice pe lume: sănătate, vedere, libertate, viață conjugală, viitor.
Într-o societate care ridică la rang de idol confortul, succesul, imaginea, Sfinții Timotei și Mavra demască minciuna idolilor moderni. Chinurile lor nu sunt doar istorie; ele sunt mărturia că și omul simplu, tânăr, proaspăt căsătorit, poate ajunge la sfințenie, dacă Îl pune pe Iisus Hristos pe primul loc.
Cinstirea lor astăzi
Biserica îi pomenește pe 3 mai, iar cultul lor este viu în mai multe regiuni, inclusiv în Grecia și Egipt. În insula Zakynthos, există o biserică închinată lor, cunoscută pentru minunile și vindecările care au avut loc acolo. Numele „Mavra” înseamnă „negru”, motiv pentru care, în unele locuri, această zi este numită „Ziua Neagră” – nu ca simbol al durerii, ci al seriozității jertfei lor.
Cântare de laudă la Sfinții Mucenici Timotei și Mavra
Timotei și Mavra pe cruce stau răstigniți,
Față în față.
Chipurile lor albe
De suferință, prin Domnul Hristos
Unul pe celălalt se privesc,
Mai bine decât prin ochii trupești.
Căci suferința lor pe ei i-a înălțat
Mai presus de toate.
Timotei grăiește:
„ Mavra iubită, scumpa mea,
Sora mea, trupul tău fragil mai tare ca al meu doare!
Dar să nu te lași, scumpa mea, sora mea,
ci cu mine să stai în rugăciune!
Către Hristos al nostru
Gândurile noastre să le țintuim.
Mavra răspunde:
„ Timoteie iubit, dragul meu,
Fratele meu, cu adevărat Duhul Domnului
Pe mine mă-ntărește.
Stăpânul Hristos durerea îmi alină,
Dar pe mine acum mă dor rănile tale cumplite,
O slava mea, soțul meu iubit.
Dar încă puțin, dragul meu, dulcele meu frate,
încă puțin, să îndurăm, să îndurăm până la capăt.
Din ghimpii suferințelor noastre vor înflori trandafiri,
Iar pe tine te voi vedea binecuvântat și plin de slavă
Între oștirile cerești.
O, să îndurăm, să îndurăm cu bucurie, fără strigăt.
Să nu adormim de durere, scumpul meu,
Ci treji să fim;
Domnul poate veni în orice clipă –
Să nu fim rușinați, în mijlocul chinului nostru.
Iată văd cerurile deschizându-se,
Iată văd comorile negrăite pregătite nouă.
Timotei către Mavra grăiește:
„ O sora mea prea minunată,
O Mireasa Domnului meu Hristos, muceniță slăvită!
Pe Hristos Domnul îl slăvesc!
Pe El să-L slăvim Pentru marea Sa milă!
Iată El pe noi ne-a învrednicit
de această moarte decât toate mai înaltă.
O Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Celui Care pentru noi Te-ai jertfit, Slavă Ție!
Noi acum Sufletele noastre
Întru ale Tale mâini le așezăm. ”
Sfinții Mucenici Timotei și Mavra sunt model pentru tineri, pentru soți, pentru toți cei care sunt ispitiți să cedeze în fața presiunii lumii
Nu trebuie să fim răstigniți ca ei, dar putem să ne răstignim egoismul, comoditatea, frica. Putem să mărturisim credința prin viață curată, prin iubire jertfelnică, prin refuzul compromisului. Și atunci, și nouă ni se va arăta scaunul și cununa, acolo unde moartea nu mai are putere.