În fiecare an, la data de 10 aprilie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompei, Dima și pe cei împreună cu dânșii – un grup de creștini din Africa romană care și-au pus viața în joc pentru a rămâne credincioși lui Iisus Hristos. Pilda lor este una dintre cele mai grăitoare mărturii despre curaj, fidelitate și dragoste neclintită față de Dumnezeu, în fața celei mai crude prigoane.
Contextul istoric – persecuția sub împăratul Deciu
Suntem în secolul al III-lea, în timpul domniei împăratului Deciu (249–251), cunoscut pentru politica sa sistematică de persecuție a creștinilor. Deciu nu era doar un conducător păgân, ci unul cu ambiția de a restaura vechile tradiții religioase romane. În ochii lui, creștinismul devenise un pericol pentru unitatea imperiului, iar refuzul creștinilor de a jertfi idolilor era considerat trădare.
Astfel, a fost emis un edict care obliga toți cetățenii Imperiului să aducă jertfă zeilor. Cei care refuzau erau arestați, torturați și executați. Porunca a ajuns și în Africa, unde ighemonul Fortunațian a fost însărcinat cu aplicarea ei. Mulți s-au temut și s-au lepădat de Iisus Hristos. Dar unii au rămas tari. Printre ei, patruzeci de creștini conduși de Terentie, African, Maxim, Pompei și ceilalți.
Curajul mărturisirii în fața morții
Acești mucenici nu doar că au refuzat să se închine idolilor, dar și-au întărit reciproc curajul. Au înțeles că viața trecătoare nu valorează nimic în comparație cu sufletul și cu viața veșnică în Hristos. Unul dintre cuvintele lor rămâne emblematic:
„Păziți-vă, fraților, ca să nu ne lepădăm de Hristos, Dumnezeul nostru, ca nici Acela să nu se lepede de noi înaintea Tatălui Celui ceresc.”
În fața uneltelor de tortură arătate de ighemon, mulți au căzut în frică. Dar acești mucenici au rostit cu îndrăzneală:
„Nu ne vom închina dumnezeilor străini. Fă ceea ce voiești. Suntem tari și statornici în Hristos.”
Această înfruntare a culminat cu o serie de chinuri. Sfinții au fost dezbrăcați, batjocoriți și târâți la capiștea idolească. Li s-a cerut să jertfească lui Heracle și celorlalți „zei”. Dar răspunsul lor a fost limpede:
„Idolii tăi sunt pietre și lemne împodobite cu aur. Nu pot vedea, nici auzi, nici umbla. Să fie asemenea lor toți cei ce nădăjduiesc în ei.”
Ce înseamnă o credință vie
Credința lor nu era teorie, nu era tradiție rece. Era viață trăită, era iubire și încredere totală în Iisus Hristos. Pentru acești mucenici, Iisus Hristos nu era un simbol, ci Dumnezeul cel viu, prezent cu ei chiar în suferință. Iar suferința nu era o rușine, ci o cinste. Ceea ce ighemonul numea „nebunie” era, în fapt, înțelepciune dumnezeiască: să alegi sufletul în locul trupului, cerul în locul pământului, veșnicia în locul unei clipe de liniște.
Sfântul Terentie, vorbind pentru toți, spune clar:
„De ai fi cunoscut puterea lui Hristos Cel răstignit, L-ai fi urmat. El este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a pogorât din cer și a răbdat Crucea pentru mântuirea noastră.”
Aceasta nu e o simplă argumentație teologică. Este o convingere pentru care erau dispuși să moară. Și nu doar ei – ci și soțiile, copiii și cei ce-i urmaseră. Ei nu au fost singuri. Cu ei au pătimit și alți sfinți: Zinon, Alexandru, Teodor și alții – fiecare completând, cu viața sa, icoana unei generații de martiri.
Temnița, chinurile și biruința
După mărturisirea lor, Terentie, African, Maxim și Pompei au fost aruncați în temniță. Pentru ei, temnița nu a fost loc de frică, ci o altă treaptă spre Împărăție. Acolo se rugau, se încurajau și se pregăteau pentru ceea ce avea să urmeze.
Ceilalți – Zinon, Alexandru, Teodor – au fost scoși și supuși la alte chinuri. Au fost biciuiți, arși, trași pe roți și în cele din urmă uciși. Iar trupurile lor au fost aruncate, dar îngerii Domnului le-au păzit, iar creștinii le-au strâns cu evlavie, dându-le cinstea cuvenită.
Și Terentie cu ceilalți au fost în cele din urmă scoși și uciși. Nu pentru vreo vină omenească, ci pentru că au refuzat să se plece în fața minciunii. Moartea lor a fost o victorie. Nu împăratul a biruit, ci Iisus Hristos prin ei.
Mesajul pentru noi astăzi
Pilda Sfinților Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompei, Dima și a celor împreună cu dânșii nu e doar o poveste veche. Este o chemare vie. Într-o lume în care presiunile nu mai vin prin sabie, dar prin compromisuri, tăceri convenabile și resemnări morale, mărturisirea lor este mai actuală ca oricând.
Ei nu s-au lepădat pentru a-și salva viața. Noi, de câte ori ne lepădăm de valorile credinței noastre pentru a ne salva confortul? De câte ori tăcem, când ar trebui să vorbim? De câte ori amânăm crucea, de frică să nu deranjăm?
Acești sfinți ne arată că nu e nevoie de putere omenească, ci de o inimă hotărâtă. Nu e nevoie de titluri sau pregătire – ci de dragoste pentru Dumnezeu și adevăr.
Mucenicii din Africa care au pătimit sub împăratul Deciu nu s-au gândit la posteritate
Nu au vrut să fie pomeniți. Au vrut doar să nu-L trădeze pe Hristos. Iar pentru asta, Biserica îi pomenește până astăzi. Prin sângele lor, s-a scris o pagină de aur în istoria mântuirii. Prin pilda lor, și nouă ni se cere să fim mărturisitori. Fiecare dintre noi are de dus o cruce. Poate nu una sângeroasă, dar una reală. Să nu ne temem. Să nu ne rușinăm de Hristos. Să ne aducem aminte de cuvintele lor: „Nu ne vom pleca genunchii în fața idolilor, ci Îl vom mărturisi pe Hristos, Dumnezeul cel viu!” Amin.
Condacul Sfinţilor Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim, Macarie, Dima şi al celor împreună cu dânşii
Glasul 2
Pe cea întru rugăciuni…
Astăzi a sosit cinstita pomenire a mucenicilor, a Sfântului Terentie celui Înţelept şi a însoţitorilor lui, veselind toate. Să ne adunăm dar cu căldură, ca să primim tămăduiri, că aceştia au primit de la Dumnezeu harul Sfântului Duh, de a tămădui neputinţele sufletelor noastre.
Troparul Sfinţilor Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim, Macarie, Dima şi al celor împreună cu dânşii
Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Pe Sfinții Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompia, Zinon, Alexandru, Teodor și cei împreună cu dânșii să îi rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinților Mucenici rugați-vă lui Hristos pentru noi, păcătoșii! Cu ale lor sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.