În fiecare an, la data de 15 noiembrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește cu evlavie pe Sfinții Mucenici și Mărturisitori Gurie, Samona și Aviv, trei luminători ai credinței din cetatea Edesei, care au strălucit prin mărturisirea lor neclintită în vremuri de grea prigoană.
Viețile lor se împletesc cu suferințe, credință tare, minuni neobișnuite și o mărturie care a trecut peste veacuri, întărind nenumărați creștini în lupta duhovnicească.
Contextul prigonitor al vremii
Sfântul Gurie și Sfântul Samona au trăit în vremea împăratului Dioclețian, una dintre cele mai întunecate perioade pentru creștini. În acei ani, Biserica era prigonită fără cruțare de împărați și de slugile lor, între care se afla și Maximian.
Mulți creștini erau siliți să renunțe la credință, să aducă jertfe idolilor și să se supună edictelor păgâne. În acea perioadă, cei doi sfinți locuiau la marginea cetății Edesei, ducând o viață de rugăciune, post și slujire față de Dumnezeu.
Deși se depărtaseră de cetate pentru a fugi de gâlcevi și fărădelegi, precum spune Psalmistul: „Văzut-am fărădelege și pricire în cetate”, totuși ei nu trăiau într-o izolare egoistă. Mulți creștini veneau la ei pentru sfat și întărire, iar cei doi mărturisitori îi îndemnau pe toți să rămână statornici în credință.
Mai mult decât atât, îi învățau și pe necredincioși calea cea adevărată, întorcându-i de la închinarea la idoli către Dumnezeul cel viu.
Arestarea și prima judecată
Vestea despre faptele și influența lor a ajuns la urechile lui Antonin, guvernatorul Edesei, care, aflând că Gurie și Samona îi sfătuiesc pe oameni să nu se supună poruncilor împărătești, a poruncit să fie prinși. Împreună cu ei a fost arestată și o mulțime de credincioși, care au fost ținuți sub pază.
După o vreme, Antonin i-a chemat înaintea sa și le-a poruncit să jertfească idolilor. Nici unul dintre creștini nu a consimțit. Crezând că dacă îi va îndoi pe cei doi învățători, ceilalți se vor pleca cu ușurință, guvernatorul a hotărât să-i supună la cercetare și tortură doar pe Gurie și Samona, iar pe ceilalți i-a eliberat, prefăcându-se milostiv.
În fața judecătorului, cei doi sfinți au mărturisit cu bărbăție credința în Hristos. Samona a spus: „Nu ne vom depărta de credința cea dreaptă, prin care așteptăm să dobândim viață fără de moarte.” Gurie a adăugat cu hotărâre cuvintele Mântuitorului: „Tot cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor și Eu îl voi mărturisi pe el înaintea Părintelui Meu.”
Înfricoșat de statornicia lor, Antonin i-a aruncat în temnița întunecoasă.
Prigoana sub ighemonul Muzonie și cumplitele lor chinuri
Curând după aceea, în Edesa a sosit un alt prigonitor, ighemonul Muzonie, trimis de împărați pentru uciderea creștinilor. Acesta i-a scos din temniță pe mărturisitori și i-a somat să aducă jertfă idolilor. Văzând împotrivirea lor, a început să-i supună la chinuri înfricoșătoare.
Sfinții Gurie și Samona au fost spânzurați fiecare de câte o mână, iar de picioare li s-au atârnat pietre grele, astfel încât încheieturile lor se desfăceau din loc. Au stat în această poziție de la al treilea ceas până la al șaselea. După aceea au fost coborâți și aruncați într-o temniță umedă, cu picioarele în butuci, unde au zăcut patru luni întregi, flămânzi, însetați și suferind de frig și răni.
După perioada de temniță au fost scoși din nou, iar Sfântul Samona a fost spânzurat de un picior, până ce i s-a deznodat genunchiul, apoi a fost atârnat cu capul în jos între ceasul al doilea și al cincilea. Sfântul Gurie, aproape mort, a fost lăsat peste noapte, iar a doua zi i s-a tăiat capul.
Moartea lor jertfelnică s-a petrecut în jurul anului 322, în timpul domniei lui Liciniu.
Diaconul Aviv, slujitorul Domnului până la capăt
După puțin timp, în aceeași cetate a fost prins și diaconul Aviv, un slujitor râvnitor al lui Hristos. Acesta învăța cu îndrăzneală în orașe și sate cuvântul lui Dumnezeu, fapt pentru care a fost pârât autorităților.
A fost spânzurat, bătut, cercetat din nou și, văzând că nu se pleacă poruncilor păgâne, a fost dat focului. În chip minunat, trupul său nu s-a mistuit în întregime. Maica lui a adunat sfintele rămășițe și le-a așezat cu cinste în mormântul unde se aflau și moaștele sfinților Gurie și Samona.
Ridicarea bisericii și cinstirea sfinților
După încetarea prigoanelor, creștinii au ridicat o biserică deasupra mormântului celor trei mucenici. Moaștele lor au fost așezate într-o singură raclă, iar Dumnezeu a făcut multe minuni prin ele, întărind credința poporului și arătând că sfinții care L-au mărturisit pe Pământ sunt vii înaintea Lui.
Dintre minunile lucrate, una este amintită în mod deosebit în Sinaxar, o minune impresionantă care a întărit credința și nădejdea creștinilor din toată regiunea.
Minunea izbăvirii Eufimiei
O văduvă credincioasă din Edessa, pe nume Sofia, avea o fiică foarte frumoasă, Eufimia. Un soldat got o ceruse în căsătorie, jurând că este bărbat liber și că o va cinsti. Neîncrezătoare, Sofia l-a silit să jure la mormântul Sfinților Gurie, Samona și Aviv că va păzi făgăduința.
Soldatul a mințit, căci în patria lui avea deja soție. Ajuns acolo cu tânăra, a făcut-o sclava femeii lui, care o chinuia fără milă. Eufimia a născut și un copil, care i-a fost ucis de femeia geloasă. La scurt timp, aceasta a murit; soldatul a poruncit să fie înmormântată, iar pe Eufimia a îngropat-o de vie alături de trupul soției sale.
În mormânt, în deznădejde, tânăra s-a rugat cu lacrimi Sfinților Mucenici Gurie, Samona și Aviv să o izbăvească. Atunci, cei trei sfinți i s-au arătat în chip minunat și, luând-o în mod tainic, au dus-o în cetatea Edessa, chiar în biserica lor. Dimineața, credincioșii au găsit-o înăuntru. Ea a povestit minunea izbăvirii sale, iar toți au slăvit pe Dumnezeu Cel minunat întru sfinții Săi.
Când soldatul got s-a întors în Edessa cu oastea, a încercat din nou să mintă, spunând Sofiei că Eufimia este bine. Dar adevărul a fost descoperit, iar el a fost osândit la moarte de autoritățile cetății.
Moștenirea duhovnicească a sfinților mărturisitori
Sfinții Gurie, Samona și Aviv rămân mărturisitori ai credinței neclintite, pilde vii de curaj și iubire față de Hristos. Chinurile lor sunt mărturie că adevărata libertate se dobândește nu prin supunere față de lume, ci prin rămânerea statornică în adevăr.
Prin minunile lor, Dumnezeu arată că sfinții nu sunt morți, ci trăiesc în împărăția Sa și mijlocesc pentru cei care îi cheamă cu credință.
Astăzi, cei trei mucenici din Edessa sunt prăznuiți în toată Biserica cu bucurie și nădejde, ca protectori ai familiilor, ai celor aflați în necazuri și ai celor nedreptățiți. Viața și pătimirea lor rămân un far duhovnicesc pentru creștinii din toate veacurile.
Condacul Sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori Gurie, Samona şi Aviv, diaconul
Glasul 2
Căutând cele de sus…
De sus luând harul, înţelepţilor, celor din ispite le ajutaţi, prealăudaţilor. Pentru aceasta, sfinţilor, pe tânără din amară moarte o aţi scăpat. Că voi sunteţi cu adevărat mărirea Edesei şi bucurie a lumii.
Troparul Sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori Gurie, Samona şi Aviv, diaconul
Glasul
Ocrotitorii şi apărătorii Edesei, cei ce săvârşiţi minuni mari în lume, cei ce pe tânără aţi dat-o iarăşi în braţele maicii sale şi pe călcătorul de lege got l-aţi arătat osândit cu dreaptă judecată, cereţi pentru noi neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.