Pomeniți de Biserica Ortodoxă în ziua de 10 decembrie, Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf reprezintă modele desăvârșite de credință, curaj și statornicie în Hristos în vremea celor mai aprige prigoane.
Viețile lor, desfășurate în primele decenii ale secolului al IV-lea, în timpul împăratului păgân Maximin Daia, sunt o dovadă vie că harul lui Dumnezeu poate întoarce inimile celor mai puternici dregători și că iubirea de Hristos este mai tare decât moartea.
Contextul istoric al prigoanelor
După cumplitele persecuții pornite de împărații Dioclețian și Maximian, lumea părea că respiră din nou libertate. Totuși, în partea răsăriteană a imperiului, unde stăpânea Maximin, prigoana împotriva creștinilor continua cu o intensitate înfricoșătoare. Biserica se înmulțea, asemenea unei grădini udate cu sângele mucenicilor, iar păgânătatea devenea tot mai furioasă văzând creștinismul răspândindu-se cu putere.
În Alexandria Egiptului izbucniseră tulburări între păgâni și creștini, iar împăratul, neputând merge acolo, l-a trimis pe dregătorul său Mina, un bărbat învățat, atenian de neam, vestit pentru elocința și înțelepciunea sa. Deși părea a fi păgân, Mina era în taină creștin și purta în inimă dorința mărturisirii publice a lui Hristos.
Sfântul Mina, dregător înțelept și mărturisitor al lui Hristos
Ajuns în Alexandria, Mina a reușit cu iscusință să liniștească tulburările, sfătuind înțelept ambele părți și îngăduind fiecăruia să-și păstreze credința. În același timp, el îndrepta rânduielile orașului și se făcea tuturor pricinuitor de pace, iar acestea au fost aduse la cunoștința împăratului.
Dar în sufletul său, Sfântul Mina purta o dorință dumnezeiască: aceea de a-și mărturisi credința în Hristos în chip deschis. Spunea în sine:„Dacă acum mă voi da spre mucenicie, pot aduce și pe alții către cununa cea neveștejită”. Astfel, începând a vorbi deschis despre Hristos, el a făcut multe minuni, căci Dumnezeu îi dăduse puterea tămăduirii. Vindeca orbi, șchiopi, muți și îndrăciți, însemnându-i cu semnul Sfintei Cruci și chemând numele Domnului.
Auzind împăratul că Mina ridică poporul către credința în Hristos, a trimis pe dregătorul Ermoghen, eparhul Alexandriei, poruncindu-i să-l înduplece la lepădare sau, de nu, să-l ucidă.
Ermoghen, din prigonitor, arhiereu al Bisericii
Ermoghen l-a adus pe Sfântul Mina înaintea judecății și, neputând să-i clintească hotărârea, a poruncit să fie supus la chinuri cumplite: i-au fost tăiate tălpile picioarelor, i-au fost scoși ochii și tăiată limba. Trupul sfântului era astfel zdrobit, dar sufletul său ardea de dragoste pentru Hristos.
Dumnezeu însă a săvârșit o minune mare: în temniță, Domnul Însuși S-a arătat Sfântului Mina, vindecându-l în chip minunat. Când Ermoghen l-a văzut pe mucenic întreg și sănătos, și mai ales pe doi îngeri strălucitori acoperindu-i capul, s-a cutremurat și a înțeles că Dumnezeul creștinilor este adevăratul Dumnezeu. Atunci a mărturisit și el credința în Hristos și a primit Sfântul Botez chiar de la cel pe care îl chinuise. Curând după aceasta, a fost ridicat de episcopi la treapta arhieriei, fiind socotit vrednic de slujirea Bisericii.
Când împăratul Maximin a aflat că Ermoghen a trecut la creștinism, s-a umplut de mânie și, venind el însuși la Alexandria, i-a poruncit să fie aduși înaintea lui atât Sfântul Mina, cât și noul episcop Ermoghen.
Mucenicia Sfinților Mina și Ermoghen
Împăratul, dorind să-i întoarcă înapoi la păgânătate, nu a reușit să-i înduplece prin amenințări, nici prin făgăduințe. Atunci a poruncit ca Ermoghen să fie împuns cu sulița în pântece, să-i fie tăiate mâinile și picioarele, iar trupul să-i fie ars pe un grătar. Ceea ce rămânea a fost aruncat în apă. Pe Sfântul Mina l-a spânzurat într-un loc întunecat și i-a legat o piatră grea de picioare. Însă îngerii Domnului i-au păzit și i-au scos din toate chinurile, făcându-i să stea înaintea împăratului teferi și mai luminați decât înainte.
Maximin, rușinat de neputința zeilor săi și biruit de Hristos, s-a înfuriat până la nebunie.
Sfântul Evgraf, mărturisitorul din ceasul al doisprezecelea
Văzând minunile săvârșite asupra mucenicilor și statornicia lor de neclintit, Evgraf, scriitorul și prietenul Sfântului Mina, s-a ridicat în fața împăratului și, cu îndrăzneală, a mărturisit: „Și eu sunt creștin!”
Apoi a rostit cuvinte grele împotriva împăratului, mustrându-l pentru cruzimea și împietrirea sa. Maximin, cuprins de furie drăcească, și-a scos sabia și l-a ucis cu mâna lui pe Sfântul Evgraf. Astfel, acesta a intrat în ceata mucenicilor printr-o mărturisire bruscă, dar sinceră, pecetluindu-și credința cu sânge.
După această ucidere, împăratul a poruncit slujitorilor să-i ucidă și pe Sfinții Mina și Ermoghen, tăindu-i cu săbiile.
Minunea aducerii moaștelor la Constantinopol
Trupurile sfinților au fost aruncate în mare, însă, prin rânduiala lui Dumnezeu, valurile le-au purtat până la Constantinopol. Episcopul cetății a fost înștiințat mai înainte printr-o vedenie să iasă la mal ca să primească sfintele moaște. Când au fost scoase din mare, erau întregi și nestricate, izvorând bună mireasmă și har tămăduitor.
Așezate cu cinste în cetatea împărătească, moaștele Sfinților Mina, Ermoghen și Evgraf au făcut de-a lungul timpului nenumărate minuni și vindecări, fiind izvor de întărire pentru credincioși și pricină de rușinare pentru duhurile necurate.
Semnificația duhovnicească a nevoinței lor
Viața acestor trei sfinți arată mai multe adevăruri duhovnicești fundamentale:
• Puterea mărturisirii ascunse care devine lumină
Sfântul Mina a păzit credința în taină până la vremea potrivită, apoi, când Dumnezeu l-a chemat, a mărturisit cu îndrăzneală. El ne arată că mărturisirea trebuie făcută cu înțelepciune, dar și cu hotărâre atunci când se cere.
• Minunea convertirii prigonitorului
Sfântul Ermoghen este un exemplu rar de transformare totală: din prigonitor a devenit mucenic și episcop. Harul lui Dumnezeu poate schimba o inimă împietrită într-una arzând de dragoste.
• Curajul mărturisitorului de ultim ceas
Sfântul Evgraf nu este un mucenic pregătit dinainte, ci un mărturisitor care a izbucnit în clipa înfruntării cu răul. El arată că nimeni nu este exclus de la cununa muceniciei dacă mărturisește cu sinceritate pe Hristos.
• Biruința finală a credinței
Deși împărați puternici au luptat împotriva Bisericii, creștinii au ieșit biruitori, nu prin arme, ci prin sângele mucenicilor. Moaștele lor, purtate de valuri, simbolizează modul în care Dumnezeu poartă Biserica Sa deasupra tuturor furtunilor.
Moștenirea duhovnicească a Sfinților Mina, Ermoghen și Evgraf
Viața acestor trei mari mucenici arată cum Dumnezeu lucrează prin oameni simpli sau puternici, prin mărturisitori ascunși sau arhierei, prin prieteni credincioși sau întorși în ceasul al doisprezecelea. Toți se încununează dacă își pun nădejdea în Hristos.
Să ne rugăm Sfinților Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf să ne întărească în credință, să ne păzească de tulburări și să ne dăruiască râvna mărturisirii lor.
Troparul Sfinţilor Mucenici Mina, Ermoghen şi Evgraf
Glasul 8
Cu înfrânarea omorând pornirile şi îndemnurile cele arzătoare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alunga urmările bolilor celor neputincioşi şi a face minuni, atât în viaţă, cât şi după moarte. Minune uimitoare cu adevărat! Că oase goale izvorăsc tămăduiri. Slavă Ţie, Singurului Dumnezeu şi Ziditorului.
Condacul Sfinţilor Mucenici Mina, Ermoghen şi Evgraf
Glasul 3
Fecioara astăzi…Ca nişte stele strălucitoare aţi împuţinat în chip desăvârşit noaptea credinţei în idoli şi aţi luminat inimile credincioşilor cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi i-aţi arătat vase cinstite ale Duhului. Pentru aceasta lăudăm sfântă pomenirea voastră, mucenicilor preamăriţi.