Ortodoxia cinstește astăzi 24 mai, pe unul dintre cei mai curajoși și luminați mărturisitori ai lui Iisus Hristos: Sfântul Meletie Stratilatul, împreună cu cei care au pătimit alături de el – ostași, femei, copii, preoți și mireni, însumând un număr impresionant de 11.208 de suflete jertfite pentru credință. Martiriul lor, petrecut în veacul al XI-lea, nu este doar o filă din sinaxare, ci o mărturie vie despre puterea transformatoare a credinței și forța comunității unite în numele lui Iisus Hristos.
Meletie – ostașul devenit păstor
Sfântul Meletie Stratilatul era de neam armenesc, crescut în sânul unei familii creștine. Încă din tinerețe, se remarca prin înțelepciune, curăție sufletească și dragoste pentru aproapele. Deși era ostaș, comportamentul său iradia o pace și o blândețe greu de ignorat. Tocmai pentru aceste virtuți, a fost silit de dreptcredincioși să accepte păstorirea celor „cu cuvânt” – oameni însetați de adevăr și mântuire.
A fost episcop în Sevastia Armeniei, apoi în Veria Siriei și, în cele din urmă, arhiepiscop al Antiohiei. A ajuns în această poziție într-o vreme complicată, în care arienii – susținători ai unei credințe greșite – căutau să impună în fruntea bisericii pe cineva care să le sprijine erezia. Îl doreau pe Meletie pentru aparenta lui blândețe și neutralitate, însă curând au înțeles că au chemat un leu duhovnicesc, nu o păpușă de compromis.
Credința mărturisită cu degetele
Momentul cheie în păstorirea sa a fost chiar începutul. La scurt timp după ce a fost instalat ca arhiepiscop, poporul i-a cerut să-și mărturisească credința. Meletie a vorbit deschis, susținând dogma Sinodului de la Niceea: că Fiul este deoființă cu Tatăl, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.
Arhidiaconul eretic, deranjat de aceste afirmații, a încercat să-i astupe gura. Atunci, Meletie a făcut o gestică ce a rămas celebră în istoria Bisericii: a arătat trei degete (simbol al Sfintei Treimi), apoi le-a strâns într-unul singur (simbol al unității divine). Această mărturisire tăcută, dar puternică, a devenit un simbol al fidelității față de dreapta credință. A fost izgonit de mai multe ori, dar întotdeauna a revenit, însoțit de dragostea poporului.
Stratilatul – mucenicul militar
Pe lângă rolul său pastoral, tradiția pomenește și mucenicia sa ca stratilat – conducător militar – în timpul prigoanelor împăratului Antonin. Acuzat că ar fi distrus o capiște idolească, Meletie a fost torturat și țintuit de un copac. Până la ultima suflare, nu și-a lepădat credința. Nu a fost singur: peste 1200 de soldați sub comanda sa, împreună cu familiile lor, au urmat exemplul lui, refuzând să se închine idolilor.
Împreună cu el au fost martirizați:
- Ioan, Ștefan, Serapion Egipteanul și Calinic vrăjitorul – convertit din magie la Hristos.
- Doisprezece comiți și tribuni – lideri militari, oameni de putere, care și-au lăsat rangul pentru a câștiga viața veșnică.
- Trei femei: Marchiana, Paladia și Sosona – mărturisitoare ale credinței, drepte între femei.
- Doi prunci: Chiriac și Hristina – nevinovați și sfinți, pecetluiți cu sânge pentru adevăr.
- Toți cei 11.208 care au mărturisit împreună cu ei – un popor întreg, încreștinat în sânge și nădejde.
O moștenire de neclintit
Mucenicia Sfântului Meletie și a celor împreună cu el nu e doar un episod istoric. Ea vorbește despre o generație de oameni care au înțeles că Iisus Hristos nu este o ideologie sau un simbol, ci cale, viață și adevăr absolut. Ei au ales să piardă totul pentru a nu pierde nimic.
Acești sfinți nu au murit pentru un ideal vag, ci pentru o Persoană vie – Domnul Iisus Hristos. Într-o lume în care compromisul era ușor și moartea era sigură, ei au ales calea îngustă. Au trăit și murit ca niște „mărturisitori în lanț”, legați nu de fier, ci de iubire divină.
Ecoul în viața Bisericii
După moartea Sfântului Meletie, Antiohia și întreaga Biserică au avut de câștigat. Ucenicii lui – Flavian, Teodor al Tarsului, Elpidie, Sfântul Ioan Gură de Aur – au devenit luminători și învățători, călăuziți de duhul blândeții și tăriei duhovnicești insuflat de Meletie.
Dar poate cea mai puternică lecție a fost aceea a unității prin adevăr. Meletie a încercat, chiar cu prețul renunțării la scaun, să unească taberele dezbinate ale ortodocșilor. A pus Evanghelia pe tron și a spus: „Cine moare, celălalt să păstorească”. Aceasta e teologia lui Hristos în practică: lepădare de sine, iubire de turmă, pace în Adevăr.
Model pentru vremurile noastre
Sfinții Meletie și cei împreună cu dânsul sunt pilde vii pentru o lume care încearcă să negocieze adevărul. În fața presiunilor de orice fel – sociale, ideologice, politice – modelul lor rămâne un etalon: nu se poate construi pacea fără adevăr și nu există dragoste adevărată fără jertfă.
Ei au murit, dar prin moartea lor au născut viață în ceilalți. Astăzi, când numele lor se rostește în Biserică, nu rostim doar o pomenire – ci o chemare: să fim și noi mărturisitori, în fiecare zi, prin credință vie, curată și neclintită.