Pe 3 iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea unui grup de mucenici ale căror vieți și suferințe rămân mărturie vie a credinței neclintite și a curajului în fața morții: Sfântul Mucenic Luchilian, împreună cu cei patru tineri – Claudie, Ipatie, Paul și Dionisie – și Sfânta Fecioară Paula. Ei nu doar că s-au opus curentului păgân din vremea lor, dar au îndrăznit să înfrunte prigoana cu o verticalitate rară, plătind cu sângele lor fidelitatea față de Iisus Hristos.
Un început neașteptat: un slujitor idolesc devine predicator creștin
Luchilian nu era un tânăr entuziast care să-și fi trăit credința cu avântul unei convertiri de tinerețe. Era un bătrân cu părul alb, un om respectat și fost preot păgân, care își petrecuse mare parte din viață slujind idolilor. Trăia în apropiere de cetatea Nicomidiei și slujea în templele păgâne. Însă, spre finalul vieții, a cunoscut adevărul și, luminat de harul lui Dumnezeu, s-a botezat în credința creștină.
Convertirea sa a stârnit agitație printre păgâni, dar mai ales printre iudeii care vedeau în influența lui Luchilian un pericol real. Nu era doar un fost păgân convertit, ci și un vestitor activ al Evangheliei. Îi convingea pe ceilalți de zădărnicia idolilor și îi aducea la Iisus Hristos. Era o amenințare pentru ordinea religioasă și politică păgână. Astfel, a fost pârât și adus înaintea dregătorului Silvan.
Întâlnirea din temniță: o comuniune de sfinți
După ce Luchilian a refuzat să se lepede de Iisus Hristos, a fost torturat fără milă: i-au fost zdrobite fălcile, a fost bătut crunt și spânzurat cu capul în jos. Apoi a fost aruncat în temniță, unde Dumnezeu i-a rânduit o întâlnire cu patru tineri mucenici: Claudie, Ipatie, Paul și Dionisie. Și aceștia se aflau în închisoare din același motiv – refuzul de a jertfi idolilor.
Întâlnirea dintre bătrânul Luchilian și cei patru tineri este una profund duhovnicească: un schimb reciproc de întărire și luminare. Tinerii se inspirau din înțelepciunea bătrânului care își înnoise viața prin credință, iar Luchilian vedea în curajul lor o confirmare că Biserica trăiește și prin generația cea nouă. În temniță se rugau împreună, cântau psalmi, se încurajau în suferință și se pregăteau pentru martiriu.
Cuptorul care n-a ars și judecătorii care n-au crezut
După câteva zile, cei cinci au fost readuși înaintea autorităților și, pentru neclintirea lor, au fost condamnați să ardă de vii într-un cuptor încins. Aici Dumnezeu a arătat slava Sa: focul s-a transformat în răcoare, iar o ploaie trimisă de sus a stins văpaia. Sfinții au ieșit nevătămați, asemenea tinerilor din cuptorul Babilonului. Însă minunea nu a înduplecat pe nimeni. Dimpotrivă, judecătorii au spus că e vorba de vrăjitorie creștină și au decis executarea lor.
Au fost trimiși la Bizanț, unde cei patru tineri – Claudie, Ipatie, Paul și Dionisie – au fost decapitați, iar Luchilian a fost răstignit pe cruce, trupul său fiind străpuns cu piroane. Nu romanii, ci iudeii l-au răstignit, replicând parcă păcatul de la Golgota. Astfel și-a încheiat viața unul care la bătrânețe a ales calea cea strâmtă, purtând crucea nu doar simbolic, ci până în cele din urmă clipe ale vieții.
Paula fecioara: curajul iubirii și slujirii în ascuns
După moartea martirilor, o fecioară pe nume Paula – tânără creștină, venită dintr-o familie nobilă – a adunat trupurile lor și le-a îngropat cu cinste. Nu era prima oară când îi slujea: în timpul prigoanei îi îngrijise, le spălase rănile, le adusese mâncare și mângâiere. Avea darul de a intra în temnițe și a alina durerile celor ce pătimeau pentru Iisus Hristos.
Gestul ei de iubire nu a trecut neobservat. A fost prinsă și adusă la judecată. A fost dezbrăcată, bătută cu cruzime și torturată, dar n-a cedat. A fost aruncată într-un cuptor încins, dar și ea, ca Luchilian și tinerii, a ieșit nevătămată. În cele din urmă, i s-a tăiat capul pe același loc unde fuseseră omorâți sfinții mucenici. Astfel, Paula a primit „îndoita cunună”: a fecioriei și a muceniciei.
Sensul jertfei
Viața și moartea lor arată limpede ce înseamnă fidelitatea totală față de Iisus Hristos. Nu au fost eroi în sensul lumii, ci s-au jertfit în tăcere, cu rugăciune și dragoste, fără să ceară nimic în schimb. Din temniță, în cuptor, până la cruce sau sabie, nu au renunțat la Iisus Hristos nici pentru o clipă. Au înțeles că adevărata libertate nu e absența durerii, ci statornicia sufletului în dragostea de Dumnezeu.
Mai ales exemplul Sfintei Paula este grăitor pentru vremurile noastre: o femeie tânără, nobilă, care nu a folosit nici privilegiul social, nici vârsta, nici frumusețea, ca scut, ci s-a identificat cu cei disprețuiți și osândiți. A ales calea slujirii, iar Dumnezeu a înălțat-o la cinste veșnică.
Moștenirea mucenicilor
Pilda acestor șase mucenici – Luchilian, Claudie, Ipatie, Paul, Dionisie și Paula – rămâne mereu actuală. Într-o lume care promovează compromisuri, ei au fost verticali. Într-o cultură a egoismului, au ales dăruirea. Într-un timp al fricii, au arătat curaj. Iar în fața unei morți rușinoase și crude, ei au văzut cerul deschis.
Jertfa lor nu e doar un fapt istoric, ci o chemare: la credință sinceră, la viață curată și la curaj în mărturisirea lui Iisus Hristos. Căci Evanghelia nu se vestește doar prin cuvinte, ci mai ales prin sânge, prin suferință și prin dragoste până la capăt.
Pe 3 iunie, nu ne aducem doar aminte de ei. Ci ne întrebăm: dacă Luchilian s-a întors la Iisus Hristos în bătrânețe, ce ne împiedică pe noi să ne întoarcem astăzi? Dacă Paula a fost credincioasă în mijlocul prigoanei, de ce nu putem fi și noi în mijlocul comodității?
Condacul Sfântului Mucenic Luchilian
Glasul 2
Căutând cele de sus…
Ceata cea cu numărul de cinci a sfinţilor mucenici cea strălucită, care luminează Biserica lui Hristos, adunându-ne astăzi, să cinstim sfânta prăznuirea pomenirii lor, bucurându-ne; căci ca nişte tari pătimitori şi slugi ale lui Hristos stându-i înainte, neîncetat se roagă pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Mucenic Luchilian
Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.