În sinaxarul Bisericii Ortodoxe, întâlnim adesea sfinți care ne arată, prin viața lor, cum se poate împleti credința cu viața de familie, bogăția cu smerenia, educația cu evlavia și dragostea de Dumnezeu cu dragostea față de aproapele.
Printre aceste pilde luminoase se află și Sfinții Cuvioși Xenofont, Maria și fiii lor, Arcadie și Ioan, pomeniți la data de 26 ianuarie.
Viața lor este o mărturie vie despre lucrarea harului dumnezeiesc în sânul unei familii unite prin credință și dragoste.
Xenofont și Maria, soți întru credință și virtute
Sfântul Xenofont era unul dintre cei mai de seamă boieri ai Constantinopolului, bucurându-se de mare cinste, dregătorii înalte și bogății materiale. Însă, mai presus de toate acestea, el era bogat în virtuți, în credință și în milostenie. Nu își punea nădejdea în slava lumii, ci își strângea comoară în cer, ajutându-i pe cei săraci și lipsiți, mângâindu-i pe cei întristați și cercetându-i pe cei întemnițați.
Soția sa, Maria, îi era vrednică ajutoare și tovarășă în toate faptele bune. Urmându-i întru evlavie și curăție, ea căuta neîncetat să placă lui Dumnezeu. Împreună, duceau o viață curată, plină de rugăciune, de post și de participare la slujbele Bisericii. După nașterea copiilor, cei doi soți s-au sfătuit să viețuiască în curăție trupească, păzindu-se pentru Domnul, sporind astfel în nevoință și sfințenie.
Creșterea duhovnicească a fiilor
Din binecuvântata lor căsătorie s-au născut doi fii: Ioan și Arcadie. Xenofont și Maria i-au crescut cu mare grijă, nu doar în învățătura cărții, ci mai ales în frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii. Ei doreau ca fiii lor să nu fie doar moștenitori ai averilor, ci mai ales continuatori ai vieții lor plăcute lui Dumnezeu.
De mici, copiii au fost deprinși cu rugăciunea, cu ascultarea, cu milostenia și cu buna-cuviință. Părinții le arătau prin cuvânt și prin faptă cum trebuie să trăiască un creștin adevărat, știind că învățătura din casă este mai folositoare decât orice școală din afară.
Ajungând la vârsta potrivită, Ioan și Arcadie au fost trimiși la Berit (Beirut), cetate vestită pentru școlile sale și pentru învățătura elinească. Acolo urmau să dobândească nu doar cunoștințe lumești, ci și deprinderi bune, potrivite cu educația primită acasă.
Învățătura părintească a lui Xenofont
Într-o vreme, Xenofont s-a îmbolnăvit grav și a crezut că se apropie de sfârșitul vieții sale. Atunci, Maria a trimis grabnic veste fiilor, chemându-i acasă. La vederea lor, boala i s-a ușurat, iar inima i s-a umplut de bucurie.
Simțind însă că vremea plecării se apropie, Xenofont i-a chemat lângă patul său și le-a rostit o adâncă și mișcătoare învățătură. I-a îndemnat să se teamă de Dumnezeu, să păzească poruncile, să iubească pacea, să fie blânzi, curați, milostivi și smeriți. Le-a arătat propria sa viață drept pildă, spunându-le că nu a nedreptățit pe nimeni, nu a urât pe nimeni, nu a defăimat pe sărac și nu și-a lăsat ochii și inima pradă poftelor.
Această mărturisire nu era una de mândrie, ci de responsabilitate părintească, dorind să lase copiilor o moștenire duhovnicească neprețuită.
Furtuna și despărțirea fraților
După însănătoșirea tatălui, fiii s-au întors la studii. Însă, pe mare, corabia în care călătoreau a fost prinsă de o furtună cumplită și s-a sfărâmat. Cei doi frați au fost aruncați la țărm în locuri diferite, fiecare crezând că celălalt a pierit.
Scăpați cu viață prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Ioan și Arcadie, copleșiți de durere și recunoștință, au ales viața monahală, intrând în mănăstiri diferite. Ei au socotit că nimic nu este mai prețios decât a-și închina viața Domnului, Care i-a izbăvit din primejdie.
Căutarea și regăsirea
Trecând vremea și neprimind nicio veste despre fii, Xenofont și Maria au fost cuprinși de durere. Crezându-i pierduți, au plecat ca pelerini la Ierusalim, dorind să se închine Sfintelor Locuri și să-și aline sufletul în rugăciune.
Prin rânduiala lui Dumnezeu și prin străvederea unui părinte îmbunătățit, mai întâi cei doi frați s-au recunoscut între ei, iar apoi s-au întâlnit cu părinții lor. Bucuria acestei regăsiri a fost covârșitoare. Lacrimile de durere s-au prefăcut în lacrimi de recunoștință și de laudă adusă lui Dumnezeu.
Alegerea vieții monahale
Mișcați de această mare minune, Xenofont și Maria au împărțit întreaga lor avere săracilor și au îmbrăcat haina monahală. Fiecare s-a retras în mănăstirea sa, unde a sporit în rugăciune, post și nevoință.
Împreună cu fiii lor, au ajuns la măsura sfințeniei, fiind învredniciți chiar de darul facerii de minuni. Viața lor a devenit o jertfă neîncetată adusă lui Dumnezeu, până la mutarea lor în locașurile cerești.
Învățătura duhovnicească a vieții lor
Viața Sfinților Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan ne arată frumusețea familiei întemeiate pe credință. Ei ne învață că adevărata bogăție nu stă în averi, ci în virtuți, că educația creștină este temelia vieții, iar încercările nu sunt semne ale părăsirii de către Dumnezeu, ci prilejuri de întărire.
Povestea lor ne descoperă și puterea rugăciunii părintești, importanța exemplului personal și rodul ascultării de Dumnezeu. Dintr-o familie binecredincioasă s-au născut patru sfinți, arătând că sfințenia este posibilă și în viața de familie.
Totodată, ei ne arată că suferința, pierderea și nesiguranța pot deveni căi spre lumină, dacă sunt trăite cu nădejde și credință.
Sfinții Cuvioși Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan, modelul familiei creștine bineplăcute lui Dumnezeu
Sfinții Cuvioși Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan rămân pentru Biserică o icoană vie a familiei creștine bineplăcute lui Dumnezeu. Prin smerenie, curăție, dragoste și jertfelnicie, ei au arătat că drumul spre mântuire se parcurge împreună, în ascultare și rugăciune.
Pomenirea lor la data de 26 ianuarie este un prilej de întărire sufletească pentru toți credincioșii, mai ales pentru familii, părinți și copii. Cu ale lor sfinte rugăciuni, să ne ajute Dumnezeu să urmăm și noi, după putere, exemplul lor de viață sfântă.
Troparul Sfântului Cuvios Xenofont, al soţiei sale Maria şi al fiilor lor Arcadie şi Ioan
Glasul 4
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Condacul Sfântului Cuvios Xenofont, al soţiei sale Maria şi al fiilor lor Arcadie şi Ioan
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi lumii…
În curţile Stăpânului ai privegheat împreună cu soţia şi cu fiii tăi, împărţindu-ţi averea ta săracilor, cu veselie, fericite. Pentru aceasta moşteniţi Dumnezeiasca Desfătare.