Biserica Ortodoxă îi pomenește în fiecare an, pe 8 aprilie, pe șase dintre Sfinții Apostoli din rândul celor șaptezeci: Irodion, Agav, Ruf, Asincrit, Flegon și Ermis. Acești bărbați, deși nu au fost parte din cei doisprezece Apostoli principali, au fost colaboratori direcți ai acestora, martori ai Învierii și slujitori neobosiți ai lui Iisus Hristos în răspândirea Evangheliei. Viețile lor ne arată ce înseamnă să-L urmezi pe Hristos în tăcere, fără glorie lumească, dar cu credință tare, cu jertfă și cu dragoste curată.
Cine sunt cei Șaptezeci?
Potrivit tradiției apostolice, Hristos a ales, pe lângă cei doisprezece ucenici principali, un grup mai larg de 70 de ucenici: ,, Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină.” (Luca 10, 1-20), . Deși Noul Testament oferă puține detalii despre identitatea acestora, tradiția patristică a păstrat numele și faptele unora dintre ei, așa cum sunt cei pomeniți astăzi.
Sfântul Apostol Irodion
Sfântul Irodion a fost rudenie a Sfântului Apostol Pavel și l-a urmat pe acesta în lucrarea misionară. În Epistola către Romani (16, 11), Pavel îl menționează cu afecțiune: „Îmbrăţişaţi pe Irodion, cel de un neam cu mine. Îmbrăţişaţi pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul.”A fost episcop în Neoparția și a suferit multe chinuri pentru credință. Potrivit tradiției, Irodion a fost lovit cumplit, tăiat cu sabia și lăsat aproape mort de iudeii care îl prigoneau. A fost salvat de Sfântul Pavel, dar mai târziu a primit cununa muceniciei în același oraș. Este un exemplu de loialitate profundă, atât față de Apostolul neamurilor, cât și față de Iisus Hristos. Nu s-a dat înapoi în fața persecuției, ci a rămas statornic, plătind cu viața pentru credința sa.
Sfântul Agav, prorocul
Agav este unul dintre foarte puținii ucenici despre care Faptele Apostolilor ne oferă detalii concrete. El a fost un proroc inspirat de Duhul Sfânt, care a vestit foametea ce urma să vină peste toată lumea (Fapte 11, 27-28). Prorocia lui s-a adeverit în timpul împăratului Claudiu.Mai târziu, Agav a prorocit și suferințele care îl așteptau pe Pavel la Ierusalim, luând brâul acestuia și legându-și cu el mâinile și picioarele: ,, Şi rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav; Şi, venind el la noi, a luat brâul lui Pavel şi legându-şi picioarele şi mâinile a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim şi-l vor da în mâinile neamurilor.” (Faptele Sfinților Apostoli 21, 10-11). Cu această imagine profetică, Agav nu doar a transmis un mesaj divin, ci a intrat în rolul clasic al prorocului biblic – mesager și martor al adevărului, indiferent de reacția oamenilor. Agav a continuat să predice Evanghelia și, potrivit tradiției, a fost martirizat pentru credința sa. Este un simbol al omului duhovnicesc, care vede cu ochii lui Dumnezeu și vorbește nu de la sine, ci inspirat de Duhul.
Sfântul Ruf
Despre Ruf găsim o mențiune în (Romani 16, 13): „Îmbrățișați pe Ruf, cel ales întru Domnul, și pe mama lui, care este și a mea.” Din această mărturie, vedem apropierea spirituală și familială dintre Pavel și această familie. Unii cercetători biblici susțin că Ruf ar fi fiul lui Simon Cireneanul, cel care a fost silit să poarte crucea lui Hristos ,, Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui. “(Marcu 15, 21). Ruf a fost episcop în Teba și a propovăduit cu râvnă cuvântul lui Dumnezeu. Prin viața lui, a arătat ce înseamnă să fii „ales întru Domnul”: nu o alegere bazată pe merite lumești, ci o chemare la slujire, jertfă și sfințenie.
Sfântul Asincrit
Asincrit este și el pomenit în, ca făcând parte dintr-un grup de creștini apropiați lui Pavel: ,, Îmbrăţişaţi pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hermas şi pe fraţii care sunt împreună cu ei. (Romani 16, 14)” Nu avem multe detalii despre viața sa, dar tradiția spune că a fost episcop în Hircania, în Asia Mică. A lucrat în tăcere, fără notorietate, dar cu credință puternică. Asincrit este chipul slujitorului umil, care își duce crucea fără să caute recunoaștere. E imaginea creștinului care nu se teme de anonimat, pentru că știe că lucrarea în Hristos are ecou în veșnicie, nu în aplauzele trecătoare ale lumii.
Sfântul Flegon
Tot în (Romani 16, 14) este menționat și Flegon. Tradiția îl reține ca fiind episcop în Maraton, în Tracia. A predicat cuvântul Evangheliei și a convertit mulți păgâni la credința în Hristos. Flegon e reprezentativ pentru mulți din primii creștini care, deși necunoscuți publicului larg, au fost piloni de rezistență ai Bisericii primare. Au construit comunități, au botezat, au slujit, au fost prigoniți. Ei sunt rădăcinile vii ale Bisericii.
Sfântul Ermis
Ermis, ultimul din grupul pomenit astăzi, este cunoscut și ca autorul unei lucrări creștine vechi, numită „Păstorul lui Herma”, considerată de unii Părinți ca fiind inspirată. Deși nu e clar dacă e același Ermis, tradiția îl identifică astfel. A fost episcop în Dalmația, într-o zonă greu de evanghelizat. A suferit prigoniri, dar nu a încetat să vestească Evanghelia. Chipul său e cel al unui păstor duhovnicesc, atent la mântuirea sufletelor și statornic în credință.
Moștenirea lor
Acești șase Apostoli ne amintesc că lucrarea adevărată se face în tăcere, în slujire, în răbdare. Nu au lăsat în urmă opere monumentale sau cuvinte răsunătoare, dar au lăsat comunități vii, oameni întorși la Dumnezeu, credințe întărite prin jertfa lor. Ei nu sunt sfinți „de vitrină”, ci sfinți de temelie. Au fost parte din primul val de propovăduitori ai credinței. Fiecare a avut o chemare, o misiune, o cruce. Și toți au dus această cruce până la capăt.
Ce ne spun nouă, astăzi?
Pomenirea acestor Apostoli ne reamintește că Biserica nu s-a zidit doar pe figuri mari și vizibile, ci și pe ucenici smeriți, lucrători neobservați, dar esențiali. Ei nu au căutat întâietate, ci și-au asumat partea lor de slujire în tăcere și jertfă. Într-o vreme în care totul se măsoară în expunere și imagine, viața acestor sfinți ne cheamă la altceva: la fidelitate, la lucrare constantă, chiar dacă e nevăzută. Nu toți suntem chemați să conducem sau să fim în față, dar toți suntem chemați să lucrăm pentru Hristos acolo unde suntem puși. Rolurile sunt diferite, dar valoarea lor e dată de credincioșie. Cei șaptezeci au fost trimiși nu pentru faimă, ci pentru rod. Și au rodit. Așa suntem și noi chemați: să fim prezenți, să fim statornici și să rămânem în adevăr, fiecare cu partea lui.
Sfinții Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Asincrit, Flegon și Ermis sunt repere de credință statornică
Ei nu au fost eroi spectaculoși, ci slujitori devotați, prieteni ai lui Iisus Hristos și apostoli prin fapte, nu doar prin nume. Prin pomenirea lor, Biserica ne amintește că sfințenia nu înseamnă faimă, ci fidelitate. Nu înseamnă să fii mare în ochii lumii, ci să fii credincios în ochii lui Dumnezeu.