În rânduiala Bisericii Ortodoxe, ziua de 22 noiembrie este închinată cinstirii a patru mari slujitori ai Evangheliei: Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia, membri ai cercului celor șaptezeci de apostoli și ucenici apropiați ai Sfântului Pavel.
Viața lor se împletește strâns cu istoria creștină timpurie, cu lucrarea apostolică și cu mărturia jertfelnică, fiind pentru noi un puternic exemplu de credință, slujire și statornicie în mărturisirea lui Hristos.
Filimon, gazda Bisericii din Colose și apostol călător
Sfântul Filimon era cetățean de seamă al Colosei, în Frigia, un om cu bun renume și cu mare autoritate în comunitatea sa. Convertirea lui la credință s-a făcut prin predica Sfântului Apostol Pavel, care îl numește în epistola către Filimon „iubit și împreună lucrător cu noi”. Casa lui a devenit repede loc de adunare al creștinilor, slujbele fiind săvârșite într-un spațiu pe care el îl închinase Domnului.
Pe lângă slujirea din Colose, Sfântul Filimon a fost și episcop apostolic, adică episcop fără scaun fix, trimis în diferite cetăți pentru vestirea Evangheliei. Tradiția amintește că a propovăduit în mai multe părți ale Frigiei și chiar în Gaza, ducând lumina credinței într-o vreme în care creștinismul era prigonit cu înverșunare.
Credincioșia sa față de Dumnezeu și dragostea pentru semeni se vădesc cel mai bine în felul în care l-a primit înapoi pe robul său fugar, Onisim, pe care Sfântul Pavel îl trimite înapoi cu epistola sa, cerându-i să-l primească „nu ca rob, ci ca pe un frate iubit”. Filimon nu doar că l-a iertat pe Onisim, ci i-a dăruit libertatea și l-a trimis iarăși la Roma, pentru a-L sluji pe Hristos alături de Pavel.
Arhip, ostașul lui Hristos și urmaș al Sfântului Epafras
Sfântul Arhip, pomenit de asemenea în epistola către Filimon, este numit de Apostolul Pavel „împreună ostașul nostru”, un titlu rar folosit, care arată credința și tăria lui în slujire. El a fost urmașul Sfântului Epafras în episcopia Colosei, păstorind cu înțelepciune Biserica de acolo.
Ca episcop, Arhip a apărat credința într-un mod neclintit, fiind în permanență alături de Filimon în lucrarea pastorală. Predica lui era puternică, iar viața lui exemplară a atras mulți păgâni la credința în Hristos. Ca și ceilalți apostoli călători, el a colindat cetățile Frigiei, vestind cuvântul Evangheliei.
În ziua prigoanei păgânilor, la praznicul Artemidei, Arhip a fost prins împreună cu Filimon și Apfia, suferind bătăi cumplite și răni înfiorătoare. Mai târziu a fost lăsat viu pentru batjocura păgânilor, care l-au înțepat cu cuțite și sulițe până și-a dat duhul. Astfel, Arhip a trecut la Domnul ca un adevărat ostaș, cu cununa martiriului pe frunte.
Apfia, maica duhovnicească a creștinilor din Colose
Sfânta Apfia este numită în epistola apostolică „sora Apfia”, un titlu care arată atât cinstea ei între creștini, cât și slujirea ei deosebită. După tâlcuirea Sfântului Ioan Gură-de-Aur, Apfia era soția Sfântului Filimon, împreună cu care a deschis casa pentru Biserică.
Dacă Filimon era cel care pleca adesea în apostolie, Apfia era cea care rânduia Biserica din Colose, îngrijind de credincioși, hrănind pe săraci, primind pe străini și îmbărbătându-i pe cei prigoniți.
Casa ei era nu doar lăcaș de rugăciune, ci și adevărată bolniță și casă de oaspeți pentru cei în nevoi. Prin dragostea ei, Apfia s-a făcut asemenea multor femei sfinte din Biserica primară, fiind un chip al slujirii, ospitalității și al jertfelniciei.
Când păgânii au năvălit peste creștinii adunați la rugăciune, Apfia nu s-a ascuns și nu a fugit, ci a rămas mărturisind credința în Hristos. A fost prinsă și ucisă cu pietre, fiind numărată printre marile mucenițe ale Bisericii.
Onisim, robul care a devenit apostol al lui Hristos
Istoria Sfântului Onisim este una dintre cele mai impresionante mărturii ale transformării pe care o poate aduce Hristos în viața omului. Rob al lui Filimon, Onisim a fugit de stăpânul său din pricina unei greșeli și, ajuns la Roma, l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Pavel, aflat acolo în lanțuri.
Cuvântul Apostolului l-a schimbat cu desăvârșire. Onisim a fost botezat și a devenit slujitor al lui Pavel, slujindu-i „în legăturile Evangheliei”, alături de Tihic și alți ucenici. Pavel îl numește „fiul meu pe care l-am născut în lanțuri”, iar numele lui înseamnă „folositor”, pentru că a devenit de mare ajutor în lucrarea apostolică.
Sfântul Pavel l-a trimis pe Onisim înapoi la Filimon, cu rugămintea ca acesta să-l primească nu ca rob, ci ca frate în Hristos. Filimon l-a iertat, l-a eliberat și l-a trimis iarăși la Pavel, pentru slujire.
După moartea sfinților apostoli, Onisim a fost hirotonit episcop și a străbătut Spania, Carpitania, Colose, Patra și alte locuri, propovăduind cuvântul Domnului. A fost episcop în Efes după Sfântul Timotei și Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, fapt menționat în scrierile Sfântului Ignatie Teoforul, care vorbește despre Onisim cu mare cinste, numindu-l „păstorul Efesului”.
La bătrânețe a fost prins în timpul prigoanei lui Domițian, dus la Roma și înfățișat înaintea eparhului Tertil. A mărturisit fără frică pe Hristos și a fost supus la multe chinuri, iar la final i s-a tăiat capul, primind cununa muceniciei.
Mărturia lor comună, unitate în Hristos și jertfă pentru adevăr
Viața acestor patru sfinți apostoli este unică prin felul în care se arată lucrarea lui Dumnezeu în oameni atât de diferiți:
- Filimon – un om de viță bună, cu poziție socială înaltă;
- Arhip – episcop și „ostaș al lui Hristos”;
- Apfia – femeie credincioasă, slujitoare a Bisericii și mamă duhovnicească a celor în nevoie;
- Onisim – fost rob, devenit apostol.
În Hristos, ei au devenit frați, iar viața lor arată că Evanghelia adună împreună oameni din toate stările și le dă tuturor aceeași demnitate: libertatea și vrednicia de fii ai lui Dumnezeu.
Slujirea lor nu a fost fără încercări. Filimon, Arhip și Apfia au suferit moarte martirică în Colose, în timpul prigoanei lui Nero, fiind uciși cu pietre în vremea praznicului păgân al Artemidei. Onisim, după ani de apostolie, a plătit cu viața în timpul prigoanei lui Domițian.
Toți patru au primit cununa muceniciei, împlinind chemarea apostolică până la capăt.
Sfinți mărturisitori ai dragostei lui Hristos: Filimon, Arhip, Onisim și Apfia
Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia rămân pentru creștini pilde de dragoste, slujire și credință neclintită. Prin viețile lor, vedem lucrarea Duhului Sfânt care adună, luminează și sfințește pe cei ce se dăruiesc cu totul lui Hristos. Sfințenia lor ne îndeamnă să ne deschidem inimile, să fim statornici în credință și să arătăm, asemenea lor, dragoste și milă tuturor.
Condacul Sfinţilor Apostoli Filimon, Arhip şi Onisim şi al celor împreună cu dânşii
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Sfinţite Apostole al lui Hristos Filimon, pe cei ce cu credinţă săvârşesc astăzi preasfântă pomenirea ta, izbăveşte-i pe toţi de tot felul de ispite şi de necazuri.
Troparul Sfinţilor Apostoli Filimon, Arhip şi Onisim şi al celor împreună cu dânşii
Glasul 3
Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.