Sfinții Apostoli Aristarh, Pud și Trofim

Pe 15 aprilie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Apostoli Aristarh, Pud și Trofim, trei dintre cei șaptezeci de apostoli ai Domnului. Acești bărbați au fost ucenici și însoțitori ai Sfântului Apostol Pavel și au contribuit decisiv la răspândirea Evangheliei în lumea greco-romană, în vremuri în care a fi creștin era sinonim cu a fi prigonit. Viața și lucrarea lor sunt mărturie vie despre curaj, credință și jertfă.

Aristarh din Tesalonic – Împreună-lucrător și părtaș la suferință

Sfântul Aristarh era originar din Tesalonic și este menționat în mai multe rânduri în Noul Testament, semn că a fost un colaborator apropiat al Sfântului Apostol Pavel. Îl regăsim alături de acesta în Efes, în timpul unei răscoale provocate de meșterii idolari, deranjați de succesul propovăduirii creștine: „ Şi s-a umplut toată cetatea de tulburare şi au pornit într-un cuget la teatru, răpind împreună pe macedonenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel.” (Fapte 19, 29). Apoi, îl vedem însoțindu-l pe Pavel în călătoria spre Roma, unde avea să ajungă întemnițat împreună cu el.

Din Epistola către Coloseni aflăm: „ Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu mine, şi Marcu, vărul lui Barnaba – în privinţa căruia aţi primit porunci; de va veni la voi primiţi-l,” (Col. 4,10), iar în Epistola către Filimon, Apostolul Pavel îi numește „ Marcu, Aristarh, Dimas, Luca cei împreună-lucrători cu mine.” (Filimon 1,24). Această apropiere constantă de Apostolul Neamurilor arată fidelitatea lui Aristarh față de Iisus Hristos și față de propovăduirea Evangheliei.

Tradiția bisericească ne spune că Aristarh a fost hirotonit episcop în Apameea Siriei, unde a păstorit cu statornicie și a adus pe mulți la credința creștină. A îndurat multe încercări și prigoane, dar nu s-a lepădat niciodată de Evanghelie. A rămas credincios până la moarte, fiind ucis prin decapitare în timpul persecuțiilor împăratului Nero, în aceeași perioadă în care și Sfântul Apostol Pavel și-a primit cununa muceniciei.

Pud din Roma – Gazda apostolilor și ctitor al unei Biserici vii

Sfântul Pudens, sau Pud, era un dregător roman, om de vază și cu multă influență în societatea vremii. Convertirea sa la creștinism a fost un act de mare curaj, într-o vreme în care apartenența la noua credință era considerată un delict împotriva statului roman. Este pomenit în Epistola a doua către Timotei, unde Pavel scrie: „ Sileşte-te să vii mai înainte de începutul iernii. Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos şi Claudia şi fraţii toţi.” (II Tim. 4, 21).

Casa lui Pud a devenit un loc de adunare pentru creștini, dar nu doar atât. Ea s-a transformat în timp într-o biserică – cunoscută drept „Biserica Păstorilor” sau „Pudentiana”, după numele său. În acel spațiu sacru, Sfântul Apostol Petru săvârșea cele sfinte, iar primii creștini se adunau în taină pentru rugăciune și împărtășire. Faptul că o locuință romană de rang înalt s-a transformat într-un locaș de cult arată cât de adâncă a fost convertirea acestui om și cât de mare a fost dragostea lui față de Iisus Hristos.

Tradiția afirmă că și Sfântul Pud a fost martirizat în timpul persecuțiilor lui Nero, murind cu demnitate, alături de ceilalți tovarăși ai săi.

Trofim din Efes – Călător neobosit și mucenic al Evangheliei

Despre Sfântul Trofim știm că era originar din Asia, cel mai probabil din Efes. A fost unul dintre însoțitorii constanți ai lui Pavel, menționat în Faptele Apostolilor: „ Şi mergeau împreună cu el, până în Asia, Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaius din Derbe şi Timotei, iar din Asia: Tihic şi Trofim.” (Fapte 20, 4). A participat alături de Apostol în călătoriile sale misionare prin Grecia, Iudeea și Asia Mică.

În Epistola a doua către Timotei, Pavel notează: „ Erast a rămas în Corint; pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav.” (II Tim. 4,20), fapt ce indică o suferință trupească, dar nu și un abandon spiritual. Trofim era mereu prezent lângă Pavel, gata să îl însoțească în orice primejdie.

Se crede că, odată cu sfârșitul Apostolului Pavel, în timpul persecuțiilor neroniene, Trofim a fost și el prins și decapitat. Astfel, el și-a încheiat viața de apostol și slujitor cu jertfa supremă, primind cununa muceniciei.

Mărturisitori ai credinței, nu doar nume din trecut

Ce unește aceste trei mari figuri apostolice? Mai mult decât simpla legătură cu Apostolul Pavel, ele sunt modele de dăruire, curaj și fidelitate față de Iisus Hristos. Aristarh, Pud și Trofim nu au fost predicatori ocazionali sau simpatizanți ai unei idei religioase. Ei au trăit până la capăt Evanghelia. Au riscat totul – libertatea, bunurile, chiar viața – pentru a duce vestea mântuirii mai departe.

Într-o vreme în care a fi creștin era o ofensă adusă împăratului și o amenințare la adresa ordinii publice, acești oameni nu s-au rușinat de Iisus Hristos. Dimpotrivă, L-au mărturisit cu îndrăzneală, fie în temniță, fie în piețele orașelor, fie în casele lor, transformate în biserici.

Pomenirea lor nu este doar un act de recunoștință istorică, ci o chemare actuală. Astăzi, când credința se trăiește adesea superficial, iar mărturisirea publică a valorilor creștine este tot mai rară, viețile acestor trei apostoli ne provoacă să reflectăm: ce preț suntem dispuși să plătim pentru Iisus Hristos?

O moștenire vie

Biserica Ortodoxă, păstrătoare fidelă a tradiției apostolice, cinstește nu doar numele acestor sfinți, ci mai ales jertfa și misiunea lor. Ei nu au fost doar personaje istorice, ci temelii vii ale Trupului lui Iisus Hristos – Biserica.

Aristarh, prin statornicia și lucrarea sa episcopală. Pud, prin ospitalitatea jertfelnică și dărnicia cu care și-a pus casa în slujba lui Dumnezeu. Trofim, prin răbdarea în suferință și devotamentul fără margini în propovăduire. Fiecare și-a adus partea în zidirea Bisericii, iar sângele lor a fost sămânța care a rodit creștini în întreaga lume.

Viața Sfinților Apostoli Aristarh, Pud și Trofim este un răspuns clar la întrebarea: „Cum arată un creștin adevărat?”

Nu sunt definiți de cuvinte, ci de fapte. Nu de funcții, ci de slujire. Nu de comoditate, ci de jertfă.

Cinstindu-i, suntem chemați să le urmăm exemplul – în curaj, în fidelitate, în dragoste pentru Iisus Hristos. Să fim și noi, în lumea noastră, apostoli ai adevărului, chiar dacă prețul este uneori greu de purtat.

Condacul Sfinţilor Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim

Glasul 4

Arătatu-Te-ai astăzi…

Arătatu-s-a astăzi praznicul cel cinstit al Apostolilor, luminându-ne pe noi şi alungând întunericul păcatului, celor ce strigăm: arătatu-s-a Lumina şi a venit Izbăvirea.