Biserica Ortodoxă are rânduit în fiecare zi a anului pomenirea unuia sau a mai multor sfinți, amintindu-ne astfel de slujitorii credincioși ai Domnului Iisus Hristos, care au dus lumina Evangheliei în lume și au pecetluit mărturia lor prin viața, ostenelile și jertfa personală.
În ziua de 27 septembrie, Biserica face pomenirea Sfinților Apostoli Aristarh, Marcu și Zinon, care au făcut parte din grupul celor Șaptezeci de Apostoli aleși de Domnul și trimiși la propovăduire ,,Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină.”(Luca 10, 1).
Lucrarea misionară a celor trei Apostoli
Acești trei Apostoli s-au numărat printre ucenicii mai mici, însă lucrarea lor a fost de mare însemnătate. Ei au purtat Evanghelia în cetăți păgâne, au întemeiat comunități creștine, au ridicat biserici peste ruinele templelor idolești și au întărit prin viața lor credința celor ce se botezau în Hristos.
Mărturia lor rămâne vie până astăzi, fiind o dovadă că fiecare Apostol, fie dintre cei doisprezece, fie dintre cei șaptezeci, a avut un rol esențial în răspândirea creștinismului.
Sfântul Apostol Aristarh
Sfântul Aristarh este pomenit de mai multe ori în scrierile Noului Testament. El era originar din Macedonia și s-a numărat printre ucenicii apropiați ai Sfântului Apostol Pavel. Îl întâlnim alături de marele Apostol în Efes, atunci când Pavel a stârnit mânia argintarilor care își pierdeau câștigul din vânzarea idolilor zeiței Artemis.
În Faptele Apostolilor se spune:„Şi s-a umplut toată cetatea de tulburare şi au pornit într-un cuget la teatru, răpind împreună pe macedonenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel. ” (Fapte 19, 29).
Mai târziu, Sfântul Pavel îl amintește pe Timotei în Epistola către Romani: ,,Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine,”(Romani 16, 21), iar pe Aristarh în Coloseni: ,,Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu mine, şi Marcu, vărul lui Barnaba – în privinţa căruia aţi primit porunci; de va veni la voi primiţi-l,” (Coloseni 4, 10), numindu-l „împreună întemnițat cu mine”. Aceasta arată devotamentul și statornicia lui Aristarh, care nu s-a rușinat de lanțurile Apostolului, ci i-a împărtășit suferința.
Tradiția spune că Aristarh a fost hirotonit episcop al Apameiei Siriei, unde a păstorit cu multă râvnă și dragoste de Hristos. Acolo a ridicat comunități creștine și a fost un adevărat păstor de suflete. Ca episcop, a suferit prigoniri, bătăi și închisori, dar a rămas neclintit în credință. În cele din urmă, și-a săvârșit viața întru Domnul, primind cununa muceniciei.
Sfântul Apostol Marcu (numit și Ioan)
Sfântul Marcu, pomenit și sub numele de Ioan, este cel pe care îl întâlnim în Faptele Apostolilor, în legătură cu mama sa, Maria. Casa acesteia din Ierusalim era loc de adunare pentru Apostoli și pentru primii creștini.
În acel loc, după eliberarea minunată din temniță, Apostolul Petru a venit și i-a găsit pe credincioși rugându-se: „Şi chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.”(Fapte 12, 12).
Marcu a fost însoțitor al Sfinților Apostoli Pavel și Barnaba în călătoriile lor misionare. În Faptele Apostolilor citim: ,,Iar Barnaba şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu. ”(Fapte 12, 25).
Mai târziu, Marcu a fost hirotonit episcop al cetății Byblos (numită și Vivlopole), unde a păstorit poporul lui Dumnezeu. Scrierile patristice îl prezintă ca pe un bărbat înțelept, plin de râvnă pentru Evanghelie, având darul vindecărilor. Se spune că „de umbra lui se depărtau bolile”, asemenea Apostolului Petru.
Deși nu trebuie confundat cu Sfântul Evanghelist Marcu, totuși acest Apostol din cei Șaptezeci rămâne o figură luminoasă, care a ajutat la consolidarea comunităților creștine din primele veacuri.
Sfântul Apostol Zinon (numit și Zenas)
Cel de-al treilea Apostol pomenit în această zi este Sfântul Zinon, cunoscut și sub numele de Zenas Legiuitorul. În Epistola către Tit, Sfântul Pavel scrie: „Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească. ”(Tit 3, 13). Din acest verset aflăm atât numele său, cât și faptul că era un bun cunoscător al Legii, probabil educat în Scripturile Vechiului Testament și poate chiar în legislația iudaică.
Tradiția Bisericii spune că Zinon a fost numit episcop de către Sfântul Apostol Petru, în cetatea Diospol (numită și Lydda, în Palestina). Acolo, a propovăduit Evanghelia, a botezat pe mulți, a dărâmat templele păgâne și a ridicat biserici în locul lor.
O tradiție mai târzie îl descrie ca pe un om foarte aspru cu sine, care ducea viață de nevoitor. Era supranumit „Acridomelitrofos”, adică „cel ce se hrănea cu muguri și miere”, amintind de viața Sfântului Ioan Botezătorul. Prin înfrânarea sa, prin darul cuvântului și prin minunile săvârșite, a atras la Hristos mulțime de suflete.
Suferințele și mucenicia lor
Deși au fost episcopi și păstori ai Bisericii, acești trei Apostoli au avut parte de multe necazuri și prigoniri. Locurile unde au propovăduit erau dominate de păgânism, iar cei ce își vedeau interesele primejduite de răspândirea creștinismului se ridicau împotriva lor.
Istorisirile spun că Aristarh, Marcu și Zinon au fost bătuți, târâți prin cetăți, închiși și batjocoriți pentru că au dărâmat templele idolilor și au ridicat biserici în cinstea lui Hristos. Dar nici chinurile, nici amenințările nu i-au abătut de la propovăduirea Evangheliei.
În cele din urmă, după o viață întreagă de slujire și suferințe, ei s-au mutat la Domnul, fiind răsplătiți cu cununa muceniciei și cu slava cerească.
Sfinții Apostoli Aristarh, Marcu și Zinon au fost trei ucenici din cei Șaptezeci, aleși și trimiși de Domnul pentru a vesti lumina Evangheliei
Au fost episcopi, păstori și mărturisitori neînfricați ai lui Hristos. Au înfruntat prigoniri și suferințe, au ridicat biserici pe ruinele idolilor și au adus pe mulți la cunoașterea adevărului.
Astăzi, pomenirea lor este o chemare pentru noi toți la statornicie, curaj și dragoste pentru Hristos. Viața lor este o mărturie că Evanghelia nu se răspândește doar prin cuvinte, ci și prin exemplul viu al celor care o trăiesc.
Cinstindu-i pe acești Sfinți Apostoli, ne întărim și noi în nădejdea că, prin credință și răbdare, vom ajunge să fim părtași cu ei la lumina și slava împărăției lui Dumnezeu.Amin.