Biserica Ortodoxă îi cinstește pe data de 1 august pe Sfinții 7 Mucenici Macabei: Avim, Antonin, Gurie, Eleazar, Evseon, Alim și Marcel, împreună cu mama lor, Solomoni, și dascălul lor, Sfântul Eleazar. Acești martiri ai Vechiului Testament au trăit în secolul al II-lea î.Hr., în timpul prigoanei stârnite de împăratul Antioh Epifan, prigoană ce viza evreii credincioși care refuzau să renunțe la Legea lui Dumnezeu și să se alipească idolatriei grecești. Mărturisirea lor a fost înscrisă nu doar în istorie, ci mai ales în Împărăția cerurilor, drept model de curaj și credință neclintită în fața unei morți cumplite.
Timpurile tulburi ale Ierusalimului
După ce evreii s-au întors din robia babiloniană și au reconstruit Ierusalimul și templul, a urmat o perioadă de prosperitate spirituală. Însă, pe măsură ce poporul s-a depărtat de Legea Domnului și a început să cocheteze cu păgânătatea, s-a trezit cu adevăratul dușman nu doar din afară, ci și dinlăuntrul său. Arhierei vicleni și dregători corupți, iubitori de slavă și de aur, au început să facă jocurile împăraților păgâni.
Împăratul Antioh al IV-lea, zis Epifanis, și-a propus să uniformizeze cultural și religios imperiul său, interzicând cultul iudaic și forțându-i pe evrei să renunțe la datinile lor. Legea lui Moise a fost declarată ilegală, iar poruncile Domnului, pricină de condamnare la moarte. Templul Domnului a fost profanat, transformat într-un altar păgân, iar carnea de porc, interzisă de Lege, a fost impusă ca aliment public al supunerii față de voința împăratului. În acest context, mulți au căzut, dar puțini s-au înălțat prin mucenicie.
Dascălul Eleazar, martorul înțelepciunii
Sfântul Eleazar era un bătrân cinstit, preot și cărturar de seamă, unul dintre cei 72 de tâlcuitori ai Scripturii în limba greacă. Chemat să mănânce carne de porc, a refuzat cu bărbăție, știind că viața trupului este vremelnică, dar călcarea Legii aduce moarte sufletului. Chiar când i s-a oferit șansa de a părea că mănâncă carne necurată, pentru a salva aparențele, el a refuzat categoric, spunând: „Nu se cade bătrâneților mele să le dau pildă rea tinerilor.”
Răspunsul său a fost un strigăt de credință: mai bine moarte cinstită decât viață rușinoasă. A fost bătut cumplit, iar la sfârșit i-au turnat oțet peste răni și l-au aruncat în foc. Cu ultimele puteri, s-a rugat ca sângele lui să nu fie vărsat în zadar, ci să fie răscumpărare pentru neamul său. Astfel a adormit întru Domnul, ca o pârgă a mucenicilor Vechiului Testament.
Cei șapte frați și mama lor Solomoni, o familie a credinței
După moartea lui Eleazar, au fost prinși șapte tineri evrei dintr-o familie nobilă, crescuți în credință de dascălul lor Eleazar și de mama lor, Solomoni. Numele lor, deși variat în diferite surse, sunt cunoscute mai mult lui Dumnezeu, care i-a scris în Cartea Vieții. Prigonitorii i-au chemat pe fiecare înaintea împăratului, silindu-i să mănânce carne de porc. Însă tinerii, cu suflet de viteji, au refuzat, preferând schingiuirile înfricoșătoare.
Primul a fost omorât, apoi, pe rând, ceilalți au suferit cu aceași credință neclintită. Unul a spus: „Împăratul lumii ne va învia întru viața cea veșnică.” Altul a mărturisit: „Am primit aceste mădulare de la Dumnezeu și le dau înapoi cu nădejde.” Cu fiecare frate, durerea creștea, dar și mărturia devenea mai puternică. Nimeni nu se temea de moarte, ci toți o priveau ca pe o poartă către Dumnezeu.
Curajul mamei, biruința dragostei sfinte
În tot acest timp, mama lor, Solomoni, nu slăbea, nu cădea în deznădejde, ci își îndemna fiii la mucenicie. „Nu eu v-am dat duh și viață, ci Dumnezeu. El vi le va da iarăși!”,le spunea ea cu lacrimi de nădejde. Această femeie simplă, dar plină de înțelepciune duhovnicească, și-a transformat durerea în rugăciune, suferința în jertfă. Iar când și ultimul fiu a fost ucis, ea s-a rugat lui Dumnezeu și și-a dat sufletul cu pace, urmându-și fiii în slava cerească.
Solomoni este o adevărată icoană a mamei creștine care își crește copiii în frica de Dumnezeu și îi îndeamnă să aleagă mai degrabă moartea pentru credință decât viața pentru păcat. În ea vedem o imagine a Maicii Domnului care a privit patima Fiului Ei cu durere, dar și cu supunere desăvârșită față de voia Tatălui Ceresc.
Răsplata cerească și izbăvirea poporului
Jertfa acestor martiri nu a fost în zadar. Dumnezeu, Care nu uită sângele vărsat pentru numele Său, a ridicat din mijlocul poporului un izbăvitor, pe Iuda Macabeul, frate cu martirii, după tradiție. Acesta, cu puțini bărbați dar cu ajutorul Domnului, a izgonit pe greci, a curățit templul și a reînnoit cinstirea Legii. Împăratul Antioh, cel hulitor, a fost lovit de o boală cumplită, căzând în putreziciune înainte de moarte. A recunoscut, în chinuri, că Dumnezeul lui Israel este adevăratul Dumnezeu, dar a fost prea târziu.
Însemnătatea mucenicilor Macabei pentru creștini
Deși acești sfinți au pătimit înainte de venirea lui Hristos, Biserica îi cinstește cu deosebită evlavie. Ei au fost o prefigurare a mucenicilor creștini, o mărturie a lucrării harului dumnezeiesc în Vechiul Legământ. Pentru credința lor neclintită, pentru jertfa lor deplină, pentru răbdarea lor în chinuri, acești martiri sunt numărați printre sfinți.
Ei ne învață că Legea lui Dumnezeu nu se negociază, că viața nu trebuie apărată cu prețul pierderii sufletului, că părinții sunt datori să-și crească copiii nu pentru lume, ci pentru Dumnezeu.
Dumnezeu Se arată prin martorii Săi și aduce izbăvire celor ce Îl iubesc
Sfinții 7 Mucenici Macabei, împreună cu mama lor Solomoni și dascălul lor Eleazar, sunt pentru noi toți o chemare la statornicie, la credință curată și la iubire jertfelnică.
Într-o lume care încearcă să impună compromisuri și apostazii, ei strălucesc ca stâlpi de lumină și ca mărturisitori ai adevărului veșnic. Să le urmăm pilda, cu inimă curajoasă și cu nădejde în Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a biruit lumea!
Condacul Sfinţilor 7 fraţi Macabei, al mamei lor Solomoni şi al dascălului lor Eleazar
Glasul 2
Căutând cele de sus…
Stâlpii înţelepciunii lui Dumnezeu, cei şapte cu numărul şi sfeşnicele Dumnezeieştii Lumini, cei cu şapte luminări, fraţi Macabei Preaînţelepţi, cei ce sunteţi mai înainte de mucenici preamari mucenici. Cu aceia împreună la Dumnezeul tuturor cereţi să mântuiască pe cei ce vă laudă pe voi.
Troparul Sfinţilor 7 fraţi Macabei, al mamei lor Solomoni şi al dascălului lor Eleazar
Glasul 1
Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.