Sfântul Vladimir, luminătorul Rusiei

Photo of author

By Adrian Serban

În istoria mântuirii neamurilor, Dumnezeu a rânduit, la vremea cuvenită, luminători și binefăcători care, asemenea apostolilor, au întors popoare întregi din întunericul păgânismului la lumina cunoștinței adevărului. Un astfel de luminător al poporului rus a fost Sfântul și întocmai cu Apostolii Vladimir, marele domn al Kievului, al cărui nume este nedespărțit de nașterea duhovnicească a Rusiei prin Sfântul Botez. Este pomenit în Biserica Ortodoxă la data de 15 iulie.

Originea și începuturile domniei

Sfântul Vladimir s-a născut în a doua jumătate a secolului al X-lea, fiind fiul marelui cneaz Sviatoslav și nepotul Sfintei Olga, prima creștină din familia domnitoare. Era, așadar, strănepot al lui Ruric, întemeietorul dinastiei conducătoare a Rusiei kievene. După împărțirea domniei de către tatăl său între cei trei fii: Iaropolc, Olg și Vladimir, el a primit Novgorodul. Însă, după moartea lui Sviatoslav, Iaropolc a pornit un război fratricid și l-a ucis pe Olg, apoi a ocupat și Novgorodul, făcându-l pe Vladimir să fugă peste mare, în Scandinavia.

Revenit curând cu o armată strânsă din rândul varegilor și a altor ostași, Vladimir l-a învins și ucis pe Iaropolc și a devenit singurul conducător al întregii Rusii. Aceasta este partea istorică întunecată a vieții sale, în care păgânismul și sângele frațesc îi întunecau inima și viața.

Vladimir păgânul

În tinerețea sa, Vladimir a fost un închinător zelos la idoli. El a ridicat temple păgâne în Kiev și în alte orașe, a instaurat jertfe aduse idolilor precum Perun, Volos, Cupalo și alții, și a prigonit crunt pe cei care refuzau închinarea la idoli. Cel mai cunoscut exemplu de mucenicie în această perioadă este cel al fericitului Teodor și al fiului său Ioan, uciși pentru că nu au vrut să-și jertfească copilul idolului Perun.

Vladimir trăia și în patimi grele, iubind femeile peste măsură și trăind fără nicio înfrânare, asemenea regelui Solomon, dar fără înțelepciunea acestuia. Păcatele lui trupești, cruzimea și idolatria stăpâneau Rusia prin mâna lui. Dar, precum Saul din Tars a fost chemat de Hristos din prigonitor în apostol, și Vladimir a fost ales de Dumnezeu să devină luminătorul poporului său.

Dorința de adevăr și căutarea credinței

După o vreme, în sufletul lui Vladimir s-a trezit o întrebare: „Care este credința cea adevărată?”. A început să cerceteze religiile popoarelor învecinate. La curtea sa au venit reprezentanți ai mahomedanilor, ai iudaismului, ai Romei papale și ai germanilor catolici. Fiecare își lăuda credința. Dar Vladimir a respins toate aceste opțiuni.

Musulmanii i-au plăcut pentru că îngăduiau desfrânarea, dar Vladimir a zis: „Noi nu putem trăi fără vin, căci în Rusia veselia este în băutură”. Iudeii l-au mâhnit când au mărturisit că sunt risipiți și lipsiți de pământ, semn al părăsirii lor de către Dumnezeu. Iar ceilalți nu l-au convins.

În cele din urmă, a trimis emisari în Bizanț, la Constantinopol, pentru a cerceta slujba ortodoxă. Aceștia, intrând în Sfânta Sofia și văzând frumusețea slujirii și auzind cântările cerești, au spus, întorși acasă: „Nu știm dacă mai eram pe pământ sau în cer!”.

Această mărturie a fost hotărâtoare. Duhul Sfânt a lucrat în inima cneazului. El a început să dorească botezul, dar nu dintr-o dată. Mai întâi a pornit cu gând de război asupra grecilor, cerându-le să-i dea de soție pe Ana, sora împăraților bizantini Vasile și Constantin. Aceștia au pus o singură condiție: să primească botezul.

Botezul și luminarea Rusiei

În drum spre Herson (Crimeea de azi), Vladimir a cucerit cetatea cu ajutorul unei scrisori secrete trimisă de un preot care i-a spus cum să taie alimentarea cu apă a orașului. După cucerirea cetății, Vladimir a primit botezul în Herson, luând numele Vasile.

Minunea care l-a întărit în credință a fost că, suferind de orbire, a primit vederea imediat după Botez, asemenea Sfântului Pavel. Apoi, a luat-o de soție pe prințesa Ana și s-a întors în Kiev ca om nou.

Vladimir a început imediat o adevărată lucrare misionară: a poruncit ca toți locuitorii Kievului să se adune pe malul Niprului pentru a primi Botezul. A dărâmat toți idolii, începând cu Perun, care a fost aruncat în râul Nipru, și a înălțat biserici în locul templelor păgâne.

Transformarea personală

Marea minune a fost schimbarea lăuntrică a lui Vladimir. Dintr-un om iubitor de război, femei și cruzime, a devenit blând, milostiv și înfrânat. A început să trăiască după poruncile Domnului, și-a desființat haremurile, s-a îngrijit de săraci și bolnavi, a zidit spitale și case de oaspeți, a sprijinit Biserica și clerul, a dat legi drepte și înțelepte.

Unul dintre cele mai emoționante acte ale lui a fost ridicarea unei biserici în cinstea Maicii Domnului, pe locul în care au fost omorâți Teodor și fiul său Ioan, martirii din tinerețea lui. Astfel, a arătat pocăință și recunoștință față de mucenicii care au mărturisit credința în Hristos într-o vreme în care el însuși prigonea Biserica.

Moartea și cinstirea

Sfântul Vladimir și-a sfârșit viața în pace, în anul 1015. A fost înmormântat în biserica zidită de el în Kiev. Biserica l-a cinstit ca sfânt și întocmai cu Apostolii, fiindcă, asemenea Sfinților Apostoli, el a fost cel care a născut un întreg popor pentru Hristos.

Moștenirea lui este imensă: creștinarea Rusiei, punerea temeliei culturii ortodoxe slave, promovarea scrisului, învățăturii și legii creștine. El este modelul desăvârșit al unui conducător care, întorcându-se la Dumnezeu, a schimbat nu doar propria viață, ci și destinul veșnic al poporului său.

Sfântul Vladimir rămâne o icoană vie a convertirii totale: din păgân și prigonitor, în apostol al neamului său; din om al războaielor și al patimilor, în părinte duhovnicesc și blând ocârmuitor. Lumina Botezului său s-a răspândit peste veacuri și continuă să lumineze sufletele celor care, asemenea lui, caută adevărul.

Condacul Sfântului Vladimir, Luminătorul Rusiei

Glas 8

Asemănatu-te-ai marelui Apostol Pavel întru căruntețe, întru tot slăvite Vladimire, că toată osârdia cea pentru idoli, ca pe niște socoteli copilărești lăsând, ca un bărbat desăvârșit te-ai împodobit, cu porfira dumnezeiescului botez; și acum, stând cu veselie înaintea Stăpânului Hristos, roagă-te să se mântuiască începătorii stăpânirii noastre și mulțimea celor ce se stăpânesc.

Troparul Sfântului Vladimir, Luminătorul Rusiei

Glasul 4

Asemănatu-te-ai neguțătorului care căuta piatra cea scumpă, slăvite, puternice Vladimire, șezând pe scaun înalt în maica cetăților, de Dumnezeu păzitul Kiev, ispitind și trimițând către Țarigrad, ca să știi pentru drept măritoarea credință. Și ai aflat pe Hristos, piatra cea fără de preț, Care te-a ales ca pe un al doilea Pavel și a scuturat în sfântă scăldătoare orbirea cea sufletească împreună cu cea trupească. Pentru aceea, săvârșind pomenirea împreună cu tot poporul, roagă-te să se mântuiască mulțimea credincioșilor.

Sfinte Vladimir, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!