În fiecare an, la data de 6 noiembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Varlaam Hutinski, unul dintre marii sfinți ai pământului rus, cunoscut pentru smerenia, asprimea viețuirii și darurile sale duhovnicești.
Născut în secolul al XII-lea, într-o perioadă în care credința ortodoxă era trăită profund și cu simplitate, Sfântul Varlaam s-a arătat ca un model de lepădare de lume și dăruire totală lui Hristos, întemeind prin nevoințele sale una dintre cele mai iubite mănăstiri din Novgorod: Mănăstirea Hutinski, loc binecuvântat de Dumnezeu și sfințit de mulțimea minunilor sale.
Copilăria și educația duhovnicească
Sfântul Varlaam s-a născut în cetatea Novgorod, într-o familie de nobili credincioși, Mihail și Ana. Deși bogați, părinții săi erau oameni de o evlavie rară, care nu și-au pus nădejdea în averile pieritoare, ci în mila și binecuvântarea Domnului. Pruncul primit de la Dumnezeu a fost botezat Alexie, iar educația sa a fost întemeiată pe iubirea de Dumnezeu și de aproapele.
Încă din copilărie, tânărul Alexie s-a arătat deosebit între semenii săi prin blândețe, ascultare și o mare dragoste pentru rugăciune. El nu se lăsa atras de jocurile lumești, ci petrecea multe ceasuri în biserică, ascultând slujbele și citind Sfintele Scripturi. Părinții săi, văzând râvna fiului, au înțeles că Domnul are un plan duhovnicesc pentru el.
Lepădarea de lume și începutul vieții monahale
Când a ajuns la vârsta tinereții, Alexie a ales calea cea strâmtă a slujirii lui Dumnezeu. Părăsind toate plăcerile și bogățiile lumii, s-a retras la Mănăstirea Lisich, aflată nu departe de orașul Novgorod. Acolo a fost tuns în monahism și a primit numele de Varlaam, nume care avea să devină cunoscut și cinstit în toată Rusia.
Tânărul monah s-a dovedit a fi un adevărat ucenic al Domnului: smerit, ascultător și plin de râvnă pentru rugăciune și post. Nici o muncă nu-i era grea, nici o osteneală nu-l descuraja. În scurt timp, viața lui curată și nevoințele sale au atras respectul obștii monahale și binecuvântarea duhovnicului său.
Retragerea în pustie și întemeierea Mănăstirii Hutinski
După trecerea la cele veșnice a părinților săi, Sfântul Varlaam a împărțit toată averea moștenită celor săraci, împlinind cuvântul Evangheliei: „Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.” (Luca 18, 22).
Apoi, dorind o viață mai aspră și mai retrasă, a plecat într-un loc pustiu, pe un deal de lângă râul Volkov, la zece vestre de Novgorod. Locul acela se numea Hutinski, iar acolo sfântul și-a ridicat o mică chilie, făcându-și viața un șir neîntrerupt de rugăciune și nevoință.
Viața pustnicească a Sfântului Varlaam era aspră: el postea mult, dormea foarte puțin și muncea cu propriile mâini pentru a-și câștiga hrana. Lucra pământul din jurul chiliei și își tăia singur lemnele din pădure, împlinind porunca apostolului: „Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3, 10). Hrana sa era simplă, dar sufletul îi era plin de pace, iar chilia sa, un colț de cer pe pământ.
Sfaturi de viață pentru ucenici
Cu timpul, vestea despre nevoințele și înțelepciunea lui duhovnicească s-a răspândit în toată țara. Oameni din toate păturile sociale, de la conducători și boieri, până la oameni simpli, veneau să-l vadă, să-i ceară sfat și binecuvântare. Mulți dintre ei au rămas lângă el, dorind să urmeze calea monahală sub povățuirea sa.
Sfântul Varlaam îi învăța pe ucenicii săi să se ferească de păcate și să trăiască în iubire și smerenie. Cuvintele sale, păstrate de tradiția bisericească, sunt pline de lumină și echilibru:
„Copiii mei, feriți-vă de orice nelegiuire, de invidie și calomnie. Abțineți-vă de la furie și nu dați bani cu camătă. Feriți-vă de judecata nedreaptă. Nu jurați strâmb și nu vă satisfaceți poftele trupului. Fiți blânzi și suportați toate cu dragoste – care este începutul și rădăcina a tot binele.”
Aceste cuvinte, de o actualitate neîntreruptă, reflectă inima unui părinte duhovnicesc plin de dragoste pentru fiii săi sufletești.
Biserica și darul minunilor
Văzând că mulți monahi se adună în jurul său, Sfântul Varlaam a ridicat o biserică în cinstea Schimbării la Față a Domnului, iar în jurul acesteia s-a întemeiat Mănăstirea Hutinski. Cu timpul, acest loc a devenit un centru duhovnicesc de mare însemnătate, un loc de rugăciune, tămăduire și luminare sufletească.
Dumnezeu, văzând curăția inimii sfântului, l-a învrednicit de darul înainte-vederii și al facerii de minuni. Mulți oameni au primit tămăduire trupească și sufletească prin rugăciunile lui, iar cuvântul său aducea pace celor neliniștiți și mângâiere celor necăjiți.
Ultimele zile și adormirea în Domnul
Când s-a apropiat de sfârșitul vieții sale pământești, Sfântul Varlaam a primit vizita unui ieromonah numit Antonie, venit de la Constantinopol, un prieten și contemporan al său. Sfântul, simțind chemarea către veșnicie, i-a spus:
„Dragul meu frate! Dumnezeu a binecuvântat această mănăstire. A venit vremea să o las în mâinile tale; veghează asupra ei și îngrijește-te de frați. Deși cu trupul te voi părăsi, cu duhul voi fi mereu cu tine.”
Apoi, chemând întreaga obște, le-a dat ultimele sfaturi părintești, îndemnându-i să păstreze credința ortodoxă și să trăiască permanent în smerenie și dragoste. După ce s-a rugat îndelung, și-a încredințat sufletul în mâinile Domnului în ziua de 6 noiembrie 1192.
Minunile de la mormântul său
La vestea adormirii cuviosului, Arhiepiscopul de Novgorod, însoțit de un sobor de preoți și monahi, a venit la Hutinski pentru a-l înmormânta cu cinste. În timpul slujbei, s-au petrecut minuni mari: bolnavii care se atingeau de racla sfântului se vindecau, iar cei aflați în suferință primeau alinare.
După mutarea sa la ceruri, minunile au continuat neîncetat. Oameni din toate părțile Rusiei veneau la mormântul său, cerând ajutor și binecuvântare, iar Sfântul Varlaam nu i-a lăsat niciodată fără răspuns. Mulți au fost izbăviți de boli, de foamete sau de primejdii, prin mijlocirea rugăciunilor sale.
În secolul al XV-lea, Dumnezeu a arătat încă o dată sfințenia Cuviosului Varlaam: moaștele sale au fost găsite întregi și nestricate, răspândind bună mireasmă și izvorând har tămăduitor.
Cinstirea Sfântului și locul său în tradiția ortodoxă
De atunci și până astăzi, Mănăstirea Hutinski a rămas un loc de pelerinaj și rugăciune, iar numele Sfântului Varlaam este rostit cu evlavie în toată lumea ortodoxă. În rânduiala Proscomidiei, el este pomenit împreună cu Sfinții Cuvioși Părinți care au strălucit în nevoințe, semn al recunoașterii vieții sale sfinte și al locului său în ceata drepților.
Viața Sfântului Varlaam Hutinski ne învață că adevărata bogăție nu stă în aur sau putere, ci în smerenie, rugăciune și dragoste față de aproapele. De la el învățăm că ascetismul nu este doar o nevoință trupească, ci o lucrare lăuntrică prin care omul își curăță sufletul și se apropie de Dumnezeu.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Varlaam
Prin pilda sa, Sfântul Varlaam Hutinski rămâne un exemplu pentru toți cei care doresc să trăiască în curăție și pace cu Dumnezeu. Cuvintele sale blânde și pline de înțelepciune continuă să călăuzească sufletele care caută liniștea și mântuirea.
El ne amintește că sfințenia nu se dobândește prin puterea omenească, ci prin harul dumnezeiesc lucrător în cel care se smerește și se roagă cu credință. Așa cum Domnul a binecuvântat viața Sfântului Varlaam, tot astfel binecuvintează și astăzi pe cei care îi urmează pilda, căutând cu râvnă și dragoste împărăția cerurilor.
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5, 8), aceste cuvinte ale Mântuitorului s-au împlinit în viața Sfântului Varlaam Hutinski, care, prin smerenie și nevoință, a devenit un vas ales al harului dumnezeiesc și un rugător neobosit pentru întreaga lume ortodoxă.
Astfel, Sfântul Varlaam Hutinski, luminătorul Novgorodului, rămâne pentru toate veacurile un stâlp al credinței, un părinte al monahilor și un prieten al tuturor celor care se roagă cu inimă curată.
„Bucură-te, Sfinte Varlaame, vas al Duhului Sfânt, rugător fierbinte și povățuitor al celor ce caută calea mântuirii!”