În viața duhovnicească a creștinului ortodox, nădejdea într-un nou început, într-o «a doua șansă», este strâns legată de pocăință, de rugăciune și de mijlocirea sfinților.
Între marii prieteni ai lui Dumnezeu, care se roagă cu putere pentru oameni, un loc deosebit îl ocupă Sfântul și Dreptul Simeon, Primitorul de Dumnezeu, cel care L-a ținut în brațe pe Pruncul Iisus în Templu. El a devenit un simbol al credinței statornice și al milei dumnezeiești, iar lucrarea sa continuă tainic prin mijlocirea înaintea lui Dumnezeu.
Dreptul Simeon, omul făgăduinței și al răbdării
Sfânta Scriptură ne spune că Simeon era „drept și temător de Dumnezeu”, așteptând „mângâierea lui Israel”. Duhul Sfânt îi descoperise că nu va vedea moartea până ce nu Îl va vedea pe Hristos, Unsul Domnului. Ani îndelungați a trăit în această așteptare, fără să se îndoiască, fără să cârtească.
Această răbdare a fost răsplătită în ziua Întâmpinării Domnului, când Pruncul Iisus a fost adus la Templu de Sfânta Fecioară Maria și de dreptul Iosif. Atunci, Simeon L-a luat în brațe și a rostit binecunoscuta rugăciune: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.”(Luca 2, 29-32)
Prin acest moment, Simeon a devenit martor al împlinirii făgăduinței divine și purtător al unei experiențe unice: întâlnirea personală cu Dumnezeu întrupat.
Cinstea cerească a Sfântului Simeon
Tradiția Bisericii arată că Sfântul Simeon se bucură de o mare slavă în ceruri. El este văzut duhovnicește alături de Sfântul Ioan Botezătorul și de Maica Domnului, aproape de tronul lui Dumnezeu. Această apropiere nu este una simbolică, ci exprimă puterea sa de mijlocire pentru oameni.
Fiind cel care L-a purtat pe Hristos în brațele sale, Simeon poartă înaintea lui Dumnezeu și durerile, lacrimile și nădejdile celor care îl cheamă în ajutor. El cunoaște slăbiciunea omenească, dar și dorința sinceră de îndreptare.
De aceea, în tradiția ortodoxă, Sfântul Simeon este chemat adesea în rugăciuni pentru întărire, pentru iertare și pentru începuturi noi.
Mijlocirea Sfântului Simeon în viața Sfântului Petru Atonitul
Un exemplu grăitor al puterii sale de mijlocire îl găsim în viața Sfântul Petru Atonitul, prăznuit pe 12 iunie. Petru fusese comandant în armata imperială și, în urma unui război, a fost luat prizonier și aruncat în temniță, pe malul Eufratului.
Ani de zile a stat închis, cuprins de suferință și de mustrări de conștiință. În singurătatea temniței, el și-a amintit că făgăduise odinioară lui Dumnezeu să se lepede de lume și să se facă monah, dar nu împlinise această promisiune.
Cu lacrimi și post aspru, Petru a început să se roage Sfântul Nicolae, cerând eliberare și iertare. Într-o vedenie, Sfântul Nicolae i-a spus că Dumnezeu întârzie ajutorul din pricina neîmplinirii făgăduinței sale și l-a sfătuit să-l cheme în rugăciune și pe Sfântul Simeon.
Ascultând acest îndemn, Petru a stăruit și mai mult în post și rugăciune, chemând cu credință numele Dreptului Simeon.
Minunea eliberării și puterea făgăduinței
La puțină vreme, Sfântul Nicolae și Sfântul Simeon i s-au arătat nu în vis, ci în realitate. Simeon apărea îmbrăcat în veșmintele Legii vechi, cu un toiag de aur în mâini, plin de lumină și demnitate cerească.
El l-a întrebat pe Petru dacă este hotărât să-și împlinească promisiunea de a deveni monah și de a trăi în fapte bune. Cu smerenie, Petru a răspuns afirmativ, cerând ajutorul lui Dumnezeu.
Atunci, Sfântul Simeon a atins lanțurile cu toiagul său, iar acestea s-au topit ca ceara. Ușile temniței s-au deschis, iar Petru a ieșit liber, condus de cei doi mari sfinți.
Această minune nu a fost doar o eliberare fizică, ci mai ales una sufletească. Lanțurile păcatului, ale neîmplinirii și ale neascultării au fost rupte prin pocăință și credință.
A doua șansă, darul milostivirii lui Dumnezeu
Istoria Sfântului Petru Atonitul arată limpede că Dumnezeu nu abandonează pe cel care se întoarce cu sinceritate. Chiar și atunci când omul a greșit, când a amânat împlinirea voii divine, Domnul îi oferă o nouă șansă, dacă există pocăință adevărată.
Sfântul Simeon devine, în acest context, chipul mijlocitorului blând și drept, care nu condamnă, ci ridică. El nu ignoră făgăduința încălcată, dar nici nu respinge pe cel care se căiește. Îl conduce spre responsabilitate, spre adevăr și spre îndreptare.
După eliberare, Petru a mers la Roma, unde a fost tuns monah, împlinindu-și făgăduința și dedicându-și viața lui Dumnezeu.
Simeon, model pentru creștinul de astăzi
Viața și mijlocirea Sfântului și Dreptului Simeon sunt deosebit de actuale. Mulți oameni trăiesc astăzi cu regrete, cu promisiuni neîmplinite, cu eșecuri morale sau duhovnicești. Adesea, se instalează deznădejdea și sentimentul că „este prea târziu”.
Sfântul Simeon ne arată că nu este niciodată prea târziu pentru întoarcere. Atâta timp cât inima se smerește și caută pe Dumnezeu, cerul rămâne deschis.
El ne învață:
- să așteptăm cu răbdare lucrarea lui Dumnezeu;
- să ne respectăm făgăduințele;
- să ne pocăim sincer;
- să avem curajul unui nou început.
Lucrarea mijlocitoare a sfinților în viața noastră
În Ortodoxie, sfinții nu sunt simple modele morale, ci prieteni vii ai lui Dumnezeu, care se roagă pentru noi. Sfântul Simeon, prin apropierea sa de Hristos, are o mare îndrăzneală în cer.
Rugăciunea către el nu este ocolire a lui Dumnezeu, ci o cerere smerită: „Roagă-te pentru mine, ca să primesc iertare și putere de îndreptare”.
Experiența Sfântului Petru Atonitul confirmă că această mijlocire este reală și lucrătoare.
Nădejdea care nu rușinează
Sfântul și Dreptul Simeon rămâne, pentru fiecare creștin, un martor al credinței statornice și un mijlocitor al milei dumnezeiești. Prin viața sa, prin întâlnirea cu Hristos și prin minunile săvârșite după mutarea sa la cer, el ne învață că Dumnezeu este Tată iubitor, gata să ofere o nouă șansă celui care se întoarce.
Într-o lume grăbită să condamne și să excludă, Simeon ne amintește că iubirea lui Dumnezeu vindecă, ridică și reînnoiește.
Să-l chemăm, așadar, cu credință în rugăciunile noastre, cerându-i să mijlocească pentru noi, pentru iertare, pentru luminare și pentru puterea de a începe din nou pe calea mântuirii.
Troparul Sfântului Dreptului Simeon, glasul al 4-lea
Bătrânul Simeon astăzi se veselește că a primit în brațele sale pe Pruncul mai înainte de veci Dumnezeu, și din legăturile trupului se roagă de a fi slobozit și strigă: au văzut ochii mei mântuirea Ta în pace.
Condacul Sfântului Dreptului Simeon, glasul al 4-lea
Creatorul tuturor și Domnul, luându-L astăzi Simeon bătrânul, pe mâinile sale, s-a rugat de a se dezlega de legăturile acestei vieți stricăcioase și liberându-se s-a mutat la viața cea veșnică.