Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea

În rândul celor mai discrete, dar puternice figuri din istoria mântuirii, se distinge Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea, cel care, în vremea celei mai mari părăsiri a Domnului Iisus Hristos, a avut curajul de a se arăta drept ucenic al Său, împlinind cu evlavie lucrarea de îngropare a Celui răstignit. Pomenirea acestui sfânt în Biserica Ortodoxă ne aduce aminte de tăria credinței și de lucrarea tainică a harului lui Dumnezeu în inimile celor smeriți și drepți.

Originea și poziția socială

Sfântul Iosif era originar din Arimateea, un oraș al Iudeii. Potrivit tradiției, el era din seminția lui Efraim și avea o poziție socială înaltă, fiind membru al Sinedriului, adunarea conducătoare religioasă și politică a iudeilor. Evangheliile ne spun că era un om bogat și cu vază, ceea ce i-a permis să aibă acces la Pilat, guvernatorul roman, și să ceară trupul Domnului Iisus Hristos după răstignire ,,Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care şi el era un ucenic al lui Iisus.Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. ”(Matei 27, 57-58).

Deși făcea parte din elita religioasă a vremii, Iosif din Arimateea nu a fost de acord cu hotărârea Sinedriului de a-L osândi pe Hristos, ci, dimpotrivă, a fost un ucenic în taină al Domnului. Această tainică ucenicie s-a născut, fără îndoială, dintr-o inimă curată și luminată de har, care a recunoscut în Iisus din Nazaret pe Mesia cel așteptat.

Lucrarea iubirii și a curajului

După ce Domnul a fost răstignit și a murit pe cruce, majoritatea ucenicilor s-au risipit de frica iudeilor. Totuși, în acel moment de maximă suferință și aparent eșec, Sfântul Iosif s-a arătat cu hotărâre, cerând cu îndrăzneală trupul lui Iisus de la Pilat. Gestul său era plin de risc. A se asocia cu un condamnat la moarte, într-un asemenea moment, putea însemna pierderea reputației, a poziției sociale și chiar a vieții.

Dar iubirea față de Domnul Iisus Hristos și credința în dreptatea Lui l-au făcut pe Iosif să nu se teamă. Împreună cu un alt ucenic tainic, Nicodim, fariseu și cărturar: ,,Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor. ”(Ioan 3,1) si ,,Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. ”(Ioan 19,39) , au dat jos trupul Domnului de pe Cruce, l-au înfășurat cu giulgiu curat și l-au așezat în mormântul cel nou, săpat în stâncă, pe care Iosif îl pregătise pentru sine. Aceasta este o imagine tulburătoare: Dumnezeu, Ziditorul cerului și al pământului, este așezat într-un mormânt de către doi oameni cu credință și inimi pline de iubire.

Prin această slujire, Iosif devine un veritabil purtător al grijii și milostivirii, prefigurând, în taină, slujirea Bisericii în îngrijirea celor adormiți și în mărturisirea credinței în Înviere.

Mărturisitor al Învierii

Potrivit tradiției, după îngroparea Domnului, Iosif a fost arestat de către conducătorii evrei, fiind aruncat în închisoare pentru îndrăzneala sa. În timpul detenției, Iosif a avut parte de o minune: Domnul cel Înviat i s-a arătat, întărindu-l și arătându-i slava Învierii. Astfel, cel care Îl coborâse pe Hristos în mormânt a fost martor și mărturisitor al Învierii Sale.

După eliberare, Iosif a fost izgonit din patria sa. Nu s-a întors la viața liniștită de odinioară, ci a devenit un vestitor al Evangheliei, purtând lumina Domnului Iisus Hristos în lume. Se spune că a călătorit în multe țări, până și în Britania (actuala Anglie), ducând acolo vestea cea bună a mântuirii și a Învierii.

Această tradiție este păstrată cu evlavie în unele comunități creștine din Apus, care îl consideră pe Iosif din Arimateea drept întemeietorul creștinismului pe insulele britanice. El ar fi predicat în Galia și apoi în Britania, stabilindu-se în Glastonbury, loc în care a ridicat o biserică închinată Maicii Domnului și unde s-a săvârșit întru Domnul.

Simbolismul mormântului nou

Un aspect deosebit în lucrarea Sfântului Iosif este faptul că a oferit pentru Domnul un mormânt nou, săpat în stâncă. Acest gest nu este doar unul de demnitate și iubire, ci are și o semnificație teologică profundă. Mormântul nou, în care nu mai fusese pus nimeni, simbolizează începutul unei noi creații. Hristos, prin moartea și Învierea Sa, inaugurează o nouă viață, o nouă umanitate restaurată.

De asemenea, stânca din care fusese săpat mormântul amintește de piatra netăiată de mână, din viziunea profetului Daniel: ,,Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat.Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescutmunte mare şi a umplut tot pământul. ”(Daniel 2, 34-35), care sfărâmă toate împărățiile lumii și devine munte mare, simbolizând Împărăția lui Dumnezeu. Astfel, mormântul devine leagănul Învierii, altar al biruinței asupra morții, și Iosif, fără să știe, pregătise cu mâinile lui locul celei mai mari minuni din istoria umanității.

Chip al slujirii tainice

Sfântul Iosif din Arimateea este un model de slujire tainică și smerită. El nu a fost printre cei doisprezece Apostoli, nu a fost prezent în mulțimile care Îl urmau pe Domnul Iisus Hristos, nu s-a remarcat prin predici sau minuni. Dar, în tăcerea inimii lui, s-a născut o iubire mare pentru Dumnezeu, iar în ceasul cel greu s-a arătat vrednic, slujind cu devotament pe Cel pe Care Îl iubea în ascuns.

Este o lecție pentru mulți creștini de astăzi, care, deși nu sunt chemați la lucrări mari sau la slujiri vizibile, pot fi „Iosifi” ai vremurilor noastre: oameni care își păstrează credința în taină, care îngrijesc cu demnitate morții, care își pun avuțiile în slujba Evangheliei și care nu se tem să mărturisească Adevărul atunci când toți tac.

Cinstirea în Biserică

Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea în mai multe rânduri. În mod deosebit, el este pomenit în Duminica a treia după Paști, numită și Duminica Femeilor Mironosițe, unde, alături de ele, este cinstit pentru curajul și evlavia sa în slujirea Trupului Domnului.

De asemenea, în unele sinaxare, ziua lui de pomenire este trecută la data de 31 iulie. Cinstirea sa se face nu doar pentru gestul de iubire față de Hristos, ci și pentru că a fost un martor al Învierii și un apostol tăcut al credinței.

Viața Sfântului și Dreptului Iosif din Arimateea este o pildă de credință curajoasă, de slujire smerită și de iubire jertfelnică

El s-a arătat ucenic adevărat nu în vremea minunilor, ci în ceasul întunericului, când toți Îl părăsiseră pe Domnul. A fost cel care L-a primit pe Domnul Iisus Hristos nu doar în inima sa, ci și în propriul său mormânt, făcând din acel loc de moarte începutul Vieții veșnice.

Fie ca, urmând exemplul lui, să avem și noi curajul mărturisirii și inima plină de iubire pentru Domnul nostru Iisus Hristos, în orice vreme și în orice loc ne va chema slujirea.

Cântare de laudă la Sfântul Iosif din Arimatea

Astfel, ascunzându-Se în pământ
Cel Arătat tuturor,
Cel ascuns ucenic
s-a mărturisit al Domnului în auzul tuturor.

Astfel făcutu-s-a Iosif
vestit Într-o singură zi.
Cu Nicodim împreună el
Trupul Domnului
De pe Cruce-a luat,
Și în a lui grădină L-a pus,
Într-o peșteră nouă.

Spionii evrei au auzit acestea și grabnic au raportat,
Iar bătrânii evreilor pe Iosif
Aruncatu-l-au în temniță, legat în lanțuri,
Iosif zace în temnița întunecată,
în ziua în care Domnul iadul îl strălucește
Cu a Lui lumină.

Iosif în minte vede acum pe Domnul
Aude cuvintele Lui minunate,
gândește la minunile Lui,
La spusele și prorociile Lui minunate.

Pe când era lângă El, în lumina Domnului stătea,
Dar acum zăcea în întuneric, înlăuntru
Și în afară.
întunecate nopți, dimineți și zile,
întunecat e totul când se ia Soarele de pe cer!

O deznădăjduit întuneric,
mai întunecat decât iadul!
Dar iată!
Deodată în temniță răsare-o lumină,
Domnul Cel înviat vine
La robul lui cel din lanțuri.

O Iosife, brave și nobile bărbat,
Tu nu te-ai smintit nici întru Domnul înviat,
Tu la Pilat ai mers,
Moartea Domnului i-ai spus,
Dar vestitu-i-ai și slăvita Lui înviere.

Să se bucure țara Britaniei
Și să te prăznuiască cu cinste,
Căci tu cel dintâi
Cuvântul mântuirii întru ea l-ai semănat.

Sfinte și Drepte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!