Viața Sfântului Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei, este una dintre cele mai luminoase mărturii ale credinței trăite până la capăt, în vremuri de prigoană cumplită.
El se arată nu doar ca un ierarh dreptcredincios și un mucenic neînfricat, ci și ca un om al blândeții, al rugăciunii neîncetate și al unei legături tainice cu întreaga zidire a lui Dumnezeu.
Viața curată și chemarea la arhierie
În vremurile în care slujirea idolilor era larg răspândită, iar creștinii erau prigoniți cu asprime, Sfântul Vlasie a strălucit printr-o viață fără prihană, plină de blândețe, înfrânare și dragoste de Dumnezeu. Locuitorii cetății Sevastia Capadociei, văzând curăția vieții sale și râvna pentru adevăr, l-au ales episcop, încredințându-i păstorirea turmei lui Hristos într-o perioadă de grea încercare pentru Biserică.
Ca episcop, Sfântul Vlasie a fost un adevărat părinte duhovnicesc, întărindu-i pe credincioși, mângâindu-i pe cei prigoniți și îndemnându-i pe toți să rămână statornici în dreapta credință. În acele vremuri, mulți creștini primeau cununa muceniciei, iar alții, slabi fiind, cădeau din frică. Sfântul însă rămânea stâlp neclintit al adevărului.
Prieten al mucenicilor și ocrotitor al celor prigoniți
În timpul persecuțiilor din vremea împăraților Dioclețian și Liciniu, Sfântul Vlasie l-a cercetat în taină pe marele mucenic Evstratie, aflat în temniță. Cu jertfelnicie, a dat aur străjerilor pentru a-l putea vedea și l-a întărit cu cuvinte de mângâiere. Tot el a primit de la acesta testamentul său, împlinind cu credincioșie cele rânduite înainte de moarte.
Pentru a nu se da de bunăvoie chinuitorilor, Sfântul Vlasie, asemenea multor sfinți ai vremii, s-a retras în munți, ascunzându-se într-o peșteră de pe muntele Argheos. Această retragere nu era o fugă din lașitate, ci o ascultare de voia lui Dumnezeu, Care îl chema la o vreme de liniște și rugăciune.
Pustnicul binecuvântat și prieten al fiarelor
În peștera sa, Sfântul Vlasie ducea o viață pustnicească, înălțând neîncetat rugăciuni către Dumnezeu. Un aspect deosebit al vieții sale este legătura minunată cu fiarele sălbatice. Acestea veneau la el fără teamă, primeau binecuvântare și, dacă erau bolnave, se tămăduiau prin punerea mâinilor sale. Chiar și atunci când sfântul era cufundat în rugăciune, animalele așteptau cu răbdare, ca niște făpturi înțelegătoare, până ce ieșea pentru a le binecuvânta.
Această pace dintre om și făptură arată lucrarea harului dumnezeiesc, care restabilește armonia pierdută prin păcat.
Descoperirea și arestarea
Ighemonul Agricola, prigonitor al creștinilor, poruncise vânătorilor să adune fiare pentru a-i da pe ucenicii lui Hristos spre moarte. Căutând prin munți, vânătorii au ajuns la peștera Sfântului Vlasie și, văzând mulțimea de fiare adunate pașnic înaintea ei, au înțeles că acolo se află un om al lui Dumnezeu. Înștiințat fiind ighemonul, a trimis ostași să-l prindă.
Sfântul i-a întâmpinat cu bucurie, spunându-le că Domnul i Se arătase de trei ori în noaptea aceea, chemându-l la jertfă. Pe drum spre Sevastia, prin rugăciunile sale, se săvârșeau multe minuni, iar mulți păgâni se întorceau la credința cea adevărată.
Minuni de tămăduire și milă
Una dintre cele mai cunoscute minuni este vindecarea copilului căruia i se oprise un os de pește în gât. Prin rugăciunea Sfântului Vlasie, copilul a fost izbăvit de moarte, iar sfântul a făgăduit că toți cei care îi vor chema numele cu credință în asemenea primejdii vor primi ajutor.
De asemenea, a săvârșit minunea cu lupul care a adus înapoi purcelul unei văduve sărace, nevătămat. Această faptă a arătat nu doar puterea rugăciunii, ci și mila sfântului față de cei lipsiți.
Mărturisirea în fața ighemonului și chinurile
Aducându-l în cetate, ighemonul Agricola a încercat mai întâi să-l amăgească cu vorbe blânde, apoi l-a supus la bătăi și chinuri cumplite. Sfântul Vlasie a mărturisit fără teamă pe Hristos, arătând deșertăciunea idolilor și puterea adevăratului Dumnezeu.
După noi chinuri, a fost aruncat în temniță, unde o văduvă binecredincioasă i-a adus hrană în semn de mulțumire pentru minunea primită. Sfântul a binecuvântat-o și a rânduit ca pomenirea lui să fie săvârșită în fiecare an, făgăduind binecuvântare celor ce o vor ține cu credință.
Pilda femeilor mucenițe
Șapte femei credincioase, întărite de exemplul Sfântului Vlasie, au fost prinse și aduse la judecată. Prin înțelepciune, ele au aruncat idolii în iezer, arătând neputința zeilor mincinoși. Au îndurat chinuri cumplite, dar prin puterea lui Dumnezeu au ieșit nevătămate din foc, iar în cele din urmă și-au dat viața prin tăierea capului, primind cununa muceniciei.
Minunea de pe apă și mucenicescul sfârșit
Sfântul Vlasie a fost aruncat în iezer, dar, făcând semnul Crucii, a mers pe apă ca pe uscat, mustrând astfel rătăcirea păgânilor. Mulți, încercând să-l imite, s-au înecat, vădind minciuna idolilor. Un înger i-a vestit atunci că a sosit vremea cununii.
În cele din urmă, ighemonul a poruncit tăierea capului Sfântului Vlasie, împreună cu doi copii, în ziua de 11 februarie. Înainte de moarte, sfântul s-a rugat pentru întreaga lume și pentru cei care îi vor săvârși pomenirea, iar Domnul i-a făgăduit împlinirea cererilor sale.
Cinstirea și moștenirea duhovnicească
Trupul său a fost îngropat cu cinste de o femeie binecredincioasă, iar de la mormânt se săvârșeau tămăduiri. Pomenirea Sfântului Vlasie s-a răspândit între credincioși, mai ales prin obiceiul milosteniei și al ospețelor făcute în numele său, spre slava lui Dumnezeu.
Troparul Sfântului Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei
Glasul 2
Cele de sus căutând…
Odrasla cea Dumnezeiască, floarea cea neveştejită, viţa cea cu multă roadă a viei lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Părinte Vlasie, umple de veselie pe cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta, cel ce te rogi neîncetat pentru noi toţi.