Pe 26 aprilie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Vasilevs, episcopul Amasiei, unul dintre martirii care au şters cu sângele lor urmele idolatriei din vremea prigoanelor romane. Viața sa şi mucenicia sa sunt o mărturie clară despre curajul, credința neclintită și dragostea față de Iisus Hristos, într-o epocă încă frântă între creștinism și idolatrie.
Contextul istoric: Lupta între lumină și întruneric
Vremea în care a trăit Sfântul Mucenic Vasilevs era una de tensiuni religioase majore. Constantin cel Mare, primul împărat creștin, se împărțise cu Liciniu, cumnatul său, împărțind Imperiul Roman în apus și răsărit. La început, Liciniu se arăta favorabil creștinilor, dar, odată cu consolidarea puterii, a revenit la vechile practici păgâne. A reînnoit prigonirile împreună cu toate patimile depravate în care căzuse.
Biserica din Răsărit s-a văzut iarăși sub asediu. Creștinii erau prigoniți, bisericile arse sau dărâmate, iar episcopii arestați sau uciși. În acest context de primejdie, Sfântul Mucenic Vasilevs și-a dus păstorirea cu dăruire deplină în cetatea Amasiei din provincia Pontului.
Fecioara Glafira și mânia lui Liciniu
Liciniu era nu doar prigonitor, ci și un om stăpânit de pofte necurate. În slujba împreătesei Constantina, sora împreatului Constantin, se afla o fecioară frumoasă și evlavioasă, numită Glafira. Văzând-o, Liciniu a vrut s-o necinstească, dar Glafira, ajutată de împărăteasă, a reușit să fugă din curtea imperială.
Ajunsă la Amasia, Glafira a fost primită cu dragoste de episcopul Vasilevs și comunitatea creștină. Văzând aici lucrarea de construire a unei biserici, Glafira a oferit aur din darurile primite în taină de la împreăteasă pentru a ajuta la terminarea lăcașului sfânt. A trimis și o scrisoare de mulțumire împărătesei, în care dezvăluia unde se află.
Din nefericire, una dintre aceste scrisori a ajuns în mâinile eunucilor lui Liciniu. Împăratul, cuprins de furie, a poruncit ca atât Glafira, cât și episcopul Vasilevs, să fie aduși în lanțuri la Nicomidia.
Mărturisirea și mucenicia Sfântului Vasilevs
Până la sosirea ordinului împăratului, Glafira s-a mutat la Domnul, scăpând astfel de cruzimea împăratului. Dar Sfântul Mucenic Vasilevs a fost prins și dus legat la Nicomidia, însoțit de doi diaconi credincioși, Pertenie și Teotim.
În închisoare, Vasilevs nu s-a lăsat cuprins de frică. Diaconii aveau liber acces la el și împreună se rugau, împreună împărtășeau suferințele. Când a fost adus în fața lui Liciniu, episcopul a fost supus încercărilor și amenințărilor de a se lepăda de Iisus Hristos și de a aduce jertfe idolilor. Răspunsul său a fost scurt, dar puternic:
,,Niciodată nu vei putea să-mi dai atâta cât încerci să-mi iei, dacă vrei să mă desparți de Dumnezeul meu cel viu”. Refuzul categoric a dus la condamnarea sa la moarte. I s-a tăiat capul, iar trupul i-a fost aruncat în mare, pentru a nu fi cinstit de credincioși.
Minunea aflării trupului și cinstirea Sfântului
Trupul Sfântului Vasilevs nu a rămas pierdut. Prin lucrarea unui înger al Domnului, clerul din Amasia a aflat locul unde trupul mărturisitorului fusese purtat de ape. Cu ajutorul unui năvod pescăresc, trupul a fost scos din mare și adus cu cinste în Amasia.
Acolo, în biserica ridicată prin ostenelile și darurile adunate cu ajutorul Glafirei și al împărătesei Constantina, trupul Sfântului Mucenic Vasilevs a fost îngropat cu mare venerație. Astăzi, pomenirea sa rămâne o dovadă a credinței în Hristos mai tare decât moartea.
Căderea lui Liciniu
Dumnezeu nu a lăsat nepedepsită nedreptatea. În scurt timp, împăratul Constantin cel Mare a ridicat o oștire împotriva lui Liciniu. Acesta a fost învins, capturat și trimis în exil în Galia. Acolo, lipsit de putere, acest urâtor de Dumnezeu și-a sfârșit viața în rușine, plătind astfel pentru răutățile sale.
Mesajul Sfântului Mucenic Vasilevs pentru noi
Viața și moartea Sfântului Mucenic Vasilevs ne învăță un lucru simplu, dar esențial: credința nu este negociabilă. În fața amenințării cu moartea, Sfântul nu a șovăit, nu a căutat compromisuri. A ales adevărul, chiar cu prețul vieții sale pământești.
Astăzi, când libertatea religioasă este adesea confundată cu indiferența sau relativismul, exemplul Sfântului Mucenic Vasilevs ne cheamă la statornicie și curaj. Fiecare creștin este chemat să fie un „mucenic” al adevărului, chiar dacă mucenicia nu mai înseamnă tăierea capului, ci poate doar a nu ne rușina de Iisus Hristos în fața lumii.
Cântare de laudă la Sfântul Vasile, episcopul Amasiei
Sfântul Vasile în temniță zace,
Pentru Cinstita Cruce și
Sfânta Credință în Hristos
Chinuri suferind.
El în Psalmi aduce cântare de laudă Domnului,
Care pentru dragostea dreptății
să sufere l-a învrednicit.
Tribunul împăratului către Vasile zice:
„Ascultă, bătrâne, împăratul Liciniu,
al zeilor protector,
Ție îți poruncește ca zeilor să jertfești,
Iar de Hristos să te lepezi.
De nu, te-așteaptă amară moarte.”
Sfântul Vasile, de bucurie cu totul luminat,
Tribunului i-aduce minunat răspuns:
„Astfel să zici răului împărat:
Împărăția ta toată la picioare de mi-ai pune-o,
Dar mi-ai lua pe Hristos al meu Cel înviat,
Mi-ai oferi mult mai puțin
Decât mi-ai lua.
Tu, vânzător de Hristos Dumnezeu,
Voiești și pe mine scârnav trădător să mă faci?!
O, dătătorule de moarte, mie de moarte nu mi-e frică!
Căci rob sunt al Domnului meu Hristos, Dătătorul Vieții!”
Sfântul Sfințit Mucenic Vasilevs, episcopul Amasiei, rămâne un simbol al curajului în credință și al biruinței împotriva tiraniei
Prin sângele său, a pecetluit victoria împotriva minciunii și a păgânismului. Să-i cerem ajutorul, ca și noi să avem puterea de a rămâne fermi în credința mântuitoare, oricare ar fi ispitele sau prigoanele vremurilor noastre.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Biruind porunca împăratului, ai câştigat Împărăţia Cerească, Sfinţite Mucenice Vasilevs, întru care dănţuind, adu-ţi aminte de noi, cei ce cinstim pomenirea ta, sfinţite mucenice.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.